Jan 29 2013

un dumnezeu pentru saraci

Vitalie Sprînceană

Teologia eliberării reprezintă după mine momentul cel mai interesant al istoriei religiei în veacul 20. Încercarea unor slujitori ai Bisericii Catolice  din America Latină de a combina creștinismul cu marxismul pe terenul luptei pentru justiție socială și emancipare politică a reușit să creeze pentru o vreme un Dumnezeu creștin ce nu mai era doar a omului alb bogat, ci și al celor de alte rase, al femeilor, al popoarelor indigene și mai ales, un Dumnezeu al săracilor.

Preotul Frei Betto, teolog, activist politic și scriitor brazilian era supus unui interogatoriu între două ședințe de tortură în pușcărie.

Anchetatorul:

– Cum poate un creștin să colaboreze cu un comunist?

Părintele Betto:

– Pentru mine oamenii nu trebuie împărțiți între credincioși și necredincioși, ci între opresori și oprimați, între cei care doresc să păstreze această societate injustă și cei care luptă pentru echitate și justiție.

Anchetatorul:

– Ai uitat că Marx considera religia ca fiind un opium al poporului?

Părintele Betto:

– Burghezia este cea care a transformat religia într-un opium al poporului prin a propovădui  un Dumnezeu căruia i-a dat în stăpînire doar cerurile, în timp ce pentru sine și-a luat pământul.

 (sursa)

 


Jan 24 2013

Se cauta un obraz pentru o primarie. Cea a municipiului Chisinau.

Vitalie Sprînceană
Am solicitat de la Primăria Municipiului Chișinău, pe data de 19 decembrie 2012, pachetul de acte ce a stat la baza eliberării Certificatului de Urbanism pentru pizzeria Sbarro din Scuarul Europei.
Ieri, 23 ianuarie 2012, copiile documentelor au ajuns în cutia poștală. În total 17 file.
Am scanat cele mai dubioase și controversate documente. Unele din ele, pot spune, sunt chiar de-a dreptul bizare.
Încep cu Avizul Sanitar nr. 192, eliberat Întreprinderii Individuale ”Calac” la 14 iunie 2000.
Două lucruri de comentat:
1. Avizul, eliberat inițial ÎI ”Calac”, era valabil doar pînă la 10.06.2002. Primăria l-a acceptat în calitate de act valabil la 10 ani după expirarea acestuia.
2. Acest aviz sanitar din 2000 se referea la o suprafață de 70 m.p. Certificatul de Urbanism nr. 609/11 din 05.07.2011 indică o suprafață de 80 m.p. În 10 ani au mai apărut de undeva încă 10 m.p. Cîte unul pe an.
Certificatul de Urbanism face și el parte din lista lucrurilor ”interesante”. Două lucruri de comentat și la el.
1. A fost eliberat la 05.07.2011 și avea valabilitate de 12 luni, adică pînă în iulie 2012. În decembrie 2012, cînd Ș.O.M.  TREISI SRL a demarat lucrările de construcție, acest certificat nu mai era valabil. Asta ar însemna că lucrările de construcție au fost ilegale de la bun început.
2. Certificatul, așa expirat cum era, nu permitea executarea lucrărilor de construcție iar asta iar înseamnă că Ș.O.M. TREISI SRL era în ilegalitate de la bun început.
A se vedea și cei 10 m.p. suplimentari care au apărut dintr-o sursă misterioasă.

 

 

Extrasul din Registrul  de stat al întreprinderilor și organizațiilor nu indică în calitate de gen de activitate pentru Ș.O.M. TREISI SRL executarea unor lucrări de construcție. Doar activități imobiliare.

 

 

Lucrările au fost coordonate, așa cum reiese din această listă, încă în 2000 de către ÎI ”Calac”. Nu-i clară deloc modalitatea în care Ș.O.M. TREISI SRL a intrat în posesia drepturilor de arendă, la fel cum nu e clară modalitatea în care un certificat eliberat în 2000 pentru un agent economic poate fi utilizat în 2012 pentru alt agent economic.
Setul de acte pe care primăria mi l-a prezentat e destul de confuz. Dacă astea sunt toate actele în baza cărora a fost eliberat Certificatul de Urbanism, atunci nu pricep cum a fost posibilă eliberarea acestuia.
De asta consider lașă decizia primarului Dorin Chirtoacă de a nu  pedepsi funcționarii din cadrul primăriei ce s-au făcut vinovați de eliberarea certificatului în baza unor acte expirate care conțin și o serie de inexactități (povestea celor 10 m.p. e de departe cea mai ciudată).
Dacă mai există și alte acte atunci primăria m-a informat prost.


Jan 24 2013

Proiect de scrisoare deschisa catre primaria municipiului Chisinau

Vitalie Sprînceană
Scriam, pe vremea cînd protestul nostru a silit primăria să dea înapoi, că avem nevoie de soluții bune și pe termen lung pentru a preveni repetarea scenariului din Scuarul Europei.

În grupurile de activiști s-a discutat necesitatea unor abordări de ordin structural/sistemic. Pentru că, zice experiența adunată pe durata a câteva luni, cazurile se repetă și ar trebui să ne îngrijim mai degrabă de rădăcina problemei decât de efectele ei.
Rădăcina stă, fără îndoială, în lipsa de transparență decizională de la Primărie.
Pentru a rezolva prima parte a problemei am propus să solicităm primăriei instaurarea unor mecanisme de consultare a societății civile și cetățenilor în privința amenajării spațiilor publice și a lucrărilor de construcție în centrul istoric al orașului Chișinău. Dezbaterile publice ar trebui să devină regulă.

Împreună cu alți prieteni ai Scuarului Europei am muncit o Scrisoare deschisă cu justificări legale pentru a sili primăria să organizeze permanent, deschis și onest consultații publice în privința construcțiilor din parcuri, scuaruri, alei, curți ale blocurilor și alte terenuri.

În felul ăsta am avea șansa de a discuta despre soarta parcurilor și a spațiilor publice încă la faza de proiect. Și am evita repetarea nesfârșită a aceluiași scenariu: ei pun garduri în parc, iar noi protestăm să fie demontate.

La o primă etapă am dori să discutăm textul Scrisorii Deschise. La o a doua etapă vom purcede la colectarea semnăturilor în spijinul ei.
Urmează textul scrisorii:

Către
Dorin Chirtoacă, primarul general al municipiului Chișinău,
Nistor Grozavu,  viceprimar al municipiului Chișinău
Consiliul Municipal al municipiului Chișinău

Scrisoare deschisă cu referire la elaborarea unor mecanisme de consultare cu societatea civilă și orășenii în privința construcțiilor din spațiile publice

În ultimul timp ne ciocnim tot mai des cu cazuri când spațiile publice ale orașului Chișinău sunt ciopârțite pentru a face loc unor blocuri locative, biserici, construcții cu destinație dubioasă sau spații comerciale. Menționăm câteva din ele – parcul din fața clădirii Kenford unde urma să se construiască o necropolă, parcul Șipca – cel care trebuia să găzduiască o biserică, parcul din strada Calea Ieșilor unde urma să se construiască un complex locativ de elită.
Simultan e în plină desfășurare un proces de privatizare a spațiilor publice și trecerea lor în proprietate privată. Pe căi obscure, Victor Șelin a devenit proprietarul unei bune părți a plajei publice a lacului Valea Morilor. Tot așa, cele două insule de pe lacul La Izvor au fost privatizate de către proprietarul unui restaurant.
Ultimul și cel mai răsunător exemplu de acest gen este Scuarul Europei din Grădina Publică ”Ștefan cel Mare și Sfânt”. Acest loc important pentru oraș și pentru întreaga țară – aici se află și Aleea Clasicilor cu monumentele marilor noștri strămoși – a fost pe cale de a fi transformat în pizzerie.
Doar datorită reacției prompte a societății civile și a unor reprezentanți ai  Agenției pentru Inspectare și Restaurare a Monumentelor (AIRM) care au protestat la fața locului și au creat vizibilitate pentru acest caz, administrația orașului a emis decizia № 1351-d din 24 decembrie 2012 prin care a dispus retragerea autorizației și demontarea constucției.
În pofida deciziei primăriei care a fost  adusă la cunoștință și antreprenorului cel târziu miercuri 26 decembrie 2012 la orele amiezii, antreprenorul a continuat lucrările de construcție și a turnat pe ascuns beton la fundamentul construcției în noaptea dinspre 26 spre 27 decembrie 2012.
Încălcări și nereguli în privința obiectului comercial din Scuarul Europei.
Am identificat următoarele încălcări și nereguli în acțiunile primăriei, poliției municipale, inspecției în construcții și antreprenorului.
  1. La eliberarea autorizației nu au fost organizate dezbateri și audieri publice, așa cum prevede Legea nr. 239 din 13.11.2008 privind Transparența în Procesul Decizional și Legea nr. 436 din 28.12.2006 cu privire la Administrația Publică Locală. Mai mult ca atât, proiectul deciziei nu a fost publicat nici măcar pe site-ul primăriei.
  2. Autorizația de construcție a fost eliberată fără avizul Ministerului Culturii și a altor autorități publice, așa cum prevede Hotărîrea Guvernului 978 din 2.09.2004, dar și Dispoziția 74-d din 21.02.2011 a Primarului General cu referire la construcțiile în centrul istoric al orașului.
  3. Autorizația a fost eliberată pentru reconstrucția stației de așteptare. În același timp a fost aprobat proiectul de construcție a unui obiect comercial cu două etaje.
  4. Deși, directorul Agenției pentru Inspectare și Restaurare a monumentelor a făcut o interpelare la primări încă pe 17 decembrie, răspunsul oficial nu a venit deși cazul este unul de interes major pentru oraș.
  5. Doar după declararea, de către reprezentanții societății civile, a angajamentului de a protesta public, primăria a emis decizia de stopare a lucrărilor de construcție, chiar dacă, în același timp, vice-primarul Nistor Grozavu încerca să convingă opinia publică de atractivitatea proiectului. Prin inacțiunea lor în perioada 17-24 decembrie, autoritățile publice locale au permis antreprenorului să distrugă gazonul și să demareze lucrările de construcție.
  6. Decizia primăriei № 1351-d din 24 decembrie, nu indică un termen de executare a prevederilor ei și nu formulează indicații precise cu privire la soarta ulterioară a terenului de sub construcție. Actul conține doar formula neclară” se obligă să amenajeze terenul alăturat obiectivului în starea corespunzătoare” Această formulare imprecisă servește drept scuză potrivită pentru inacțiunea primăriei și antreprenorului.
  7. Chiar dacă Decizia citată mai sus a fost adoptată (cel puțin formal) pe 24 decembrie, ea a fost adusă la cunoștința opiniei publice abia pe 26 decembrie.
  8. La acțiunea de protest organizată la 26 decembrie de câteva grupuri civice nu a venit nici un reprezentant al primărie, chair dacă au fost invitați. Constatăm cu această ocazie la autoritatea publică locală o absență a dorinței de a discuta cu societatea civilă.
  9. Chiar dacă primăria a dispus încetarea lucrărilor de construcție, antreprenorul le-a continuat pe ascuns.
  10. Nici până astăzi autoritatea de stat pentru inspecția în construții nu a luat atitudine pe marginea cazului ori cu referire la lucrările efectuate pe ascuns în noaptea dinspre  26 spre 27 decembrie.
  11. Primăria nu a luat vreo măsură de sancțiune împotriva funcționarilor ce au eliberat autorizația de construcție. De asemenea nu au fost sancționați funcționarii ce au ignorat în perioada 17-24 decembrie adresarea directorului AIRM,  Ion Ștefăniță.
  12. Poliția nu reacționează în nici un fel la adresarea asociației ”Salvgardare” din 26 decembrie și doar pasează dosarul de la comisariatul Buiucani spre comisariatul Centru și înapoi.
  13. Pentru gunoiul de la locul de construcție ce prezintă pericol pentru locuitorii și vizitatorii orașului nu au fost aplicate sancțiuni vinovaților – antreprenorului sau serviciilor primăriei.
Adresare către conducerea primăriei.
Recunoaștem că administrația orașului a făcut unii pași pentru stoparea construcției, dar considerăm că este insuficient.
Pentru a soluționa situația dată în particular, și problemele comercializării și privatizării spațiilor publice în general, solicităm următoarele.
Pentru obiectul din Scuarul Europei:
  1. Să emiteți o nouă decizie (prin anularea sau completarea deciziei № 1351-d din 24 decembrie) în cadrul căreia ar fi indicat executorul și termenul de executare a lucrărilor de demontare și amenajare a spațiului.
  2. Să supravegheați procesul de demontare a fundamentului, de evacuarea gunoiului de construcție de către antreprenor și de amenajare a teritoriului.
  3. În caz că antreprenorul refuză să execute lucrările de demontare și amenajare, acestea să fie efectuate de către serviciile specializate ale primăriei și costul lor să fie acoperit de antreprenor.
  4. În termenul cel mai scurt (30 zile) să fie identificate și sancționate persoanele ce au tăinuit sau au săvârșit încălcările în procesul de eliberare a autorizației.
  5. Să sancționați angajații poliției municipale care nu au reacționat la semnalul din 26 decembrie cu privire la lucrările efectuate de antreprenor pe timp de noapte.
Cu referire la spațiile publice în general:
  1. În temeiul Legii nr. 239 din 13.11.2008 privind Transparența în Procesul Decizional, a Legii nr. 436 din 28.12.2006 privind Administrația Publică Locală și a Legii nr. 385 din 17.05.1996 cu privire la Principiile Urbanismului și Amenajării Teritoriului solicităm constituirea unui mecanism de consultații cu societatea civilă și orășenii în privința lucrărilor de construcție în parcuri, scuaruri, alei, curți ale blocurilor și alte terenuri.
  2. Publicarea imediată și regulată a tuturor deciziilor de autorizare a construcțiilor pe site-ul primariei așa încât locuitorii interesați să ia act de ele.
  3. În toate cazurile când e necesară organizarea unor audieri publice să participe în mod obligatoriu și funcționari din direcțiile corespunzătoare ale primăriei.
  4. Să fie aplicate sancțiuni reale (reieșind din Codul Contravențional al Republicii Moldova) pentru eliberarea autorizațiilor de construcție în absența documentației necesare .
  5. Să fie create mecanisme de control (de către direcția de arhitectură și urbanism sau cu inspecția în construcții) pentru a elimina posibilele încălcări pe viitor.
  6. Să fie creat un mecanism eficient și operațional de cooperare și coordonare a primăriei cu Ministerul Culturii în cazul intervenției în spațiile publice și în zona istorică a orașului.
  7. Să fie creat de către poliția municipală un mecanism operațional de reacție la apeluri din partea cetățenilor în zilele de sărbătoare sau weel-end când inspecția în construcții nu lucrează.
  8. Fiecare decizie a primăriei să conțină termenii preciși de executare și executorul concret al deciziei așa încât să fie anulate ambiguitățile.
Considerăm că aceste probleme cer măsuri imediate și de aceea solicităm examinarea acestei adresări în regim de urgență prin introducerea unor modificări în ordinea de zi a următoarelor ședințe a Consiliului Municipal Chișinău.
Suntem gata să participăm la discuții publice cu reprezentanții primăriei, cu participarea experților și mass media.
Ianuarie 2013

Ne-am bucura enorm dacă inițiativa noastră ar fi susținută și de alte organizații, instituții și cetățeni. 


Jan 23 2013

Turcii despre cucerirea Constantinopolului

Vitalie Sprînceană

Fetih 1453 (2012, Turcia, regizat de Faruk Aksoy).

Nimic deosebit în acest film epic al lui Faruk Aksoy – multe efecte speciale, scene generate la calculator, o poveste tulburătoare de dragoste și încâlcite jocuri geopolitice. Aproape ca ”Ștefan cel Mare” al lui Sergiu Nicolăiescu, doar că mai ambițios și cu mai multe computere.

L-am privit mai ales pentru că mă interesa cum se vede cucerirea Constantinopolului prin ochii lor. Despre perspectiva noastră (românească și/sau creștină) cunoaștem aproape totul – căderea orașului lui Constantin în 1453 a traumatizat profund lumea creștină, a generat o imensă și profundă frică de turci pînă hăt în Franța și le-a deschis musulmanilor drumul spre Europa prin Balcani.

Pentru ei subjugarea marelui oraș s-a întrupat într-un destin ce a împlinit o profeție. Adică, a fost întîi datorie sacră, apoi ambiție personală.

Departe de mine gîndul că filmul ar reprezenta, în vreun fel, realitatea istorică. Sensul lui e producerea altei realități – cea mitologică. Pentru că pelicula reafirmă și restabilește legătura simbolică a Turciei contemporane cu Imperiul Otoman, negată vehement de Ataturk și statul secular fondat de el. Scena în care sultanul Mahomed Cuceritorul intră în Catedrala Sfânta Sofia și promite creștinilor toleranță și libertatea religiei lor nu e neapărat istoric corectă, cel puțin pentru anul 1453, dar ține de imaginea Imperiului Otoman ca o grădină în care au înflorit mai multe religii. Aproape ca o Uniune Europeană medievală!

Excelente și incursiunile în cancelariile puterilor occidentale – Genova, Veneția, Vaticanul. Scopul lor e să sugereze că în acel moment lumea creștină era atît de mult măcinată de conflicte interne, rivalități personale și de dogmă religioasă, interese și jocuri încît împărații creștini nu au putut mobiliza o cîtuși de serioasă alianță ce l-ar fi alungat pe sultan de sub zidurile Bizanțului. Nici în lumea musulmană lucrurile nu stau mai bine – vedem o căpetenie turcească, Orhan. în cercul celor ce apără orașul, o altă căpetenie turcească pornește un război împotriva lui Mahomed dar este înfrîntă. Cucerirea orașului e mai degrabă o loterie decît un act logic. O loterie la care învinge nu cel mai puternic ci cel mai șiret.

Creștinii sunt zugrăviți destul de respectuos – sinceri în credința lor dar supărați unii pe alții din pricina unor tălmăciri diferite ale Scripturii și a conflictelor de autoritate dintre papă și împărat. Excepție de la această regulă a decenței fac momentele senzuale de la curtea împăratului bizantin, în care apar dansatoare voluptuoase ce gîdilă ochii împăratului. Prin contrast, Mahomed are o singură soție căreia îi este fidel, și un fiu. Nu neapărat corect istoric căci proiecțiile ar trebui probabil inversate.

În concluzie: un film de acțiune bun. Mi-au plăcut imens reproducerile istorice ale Bizanțului medieval făcute la calculator. Cum Istanbul-ul e orașul meu de suflet, am trăit momente deosebite mai ales cu ocazia acestor priveliști generale.


Jan 17 2013

Despre post-modernismul crestin si laic (evolutionismul si educatia scolara)

Vitalie Sprînceană

A fost niște agitație astăzi în jurul conferinței de presă organizate de un grup de creștini-baptiști, în frunte cu pastorul Vasile Filat. Aceștia cereau modificarea manualelor școlare și introducerea creaționismului în școli. Ceva mai târziu, pastorul Vasile Filat și-a repetat tezele și în cadrul unei emisiuni la Publika TV.

Argumentul principal e același amestec de relativism-determinism cu care Biserica ne-a obișnuit în ultima vreme: toate concepțiile despre proveniența lumii și a vieții sunt doar păreri, adică egale în neadevărul lor, de aceea insistăm să se găsească loc în manualele școlare și pentru doctrina noastră pe care o credem și știm unica adevărată și absolută.

Un fel de post-modernism creștin.

Partea relativistă e de departe cea mai curioasă – ea probează că credincioșii trăiesc în lumea contemporană, i-au învățat regulile și și-au însușit credințele ei iar izul de Ev Mediu (cu referire la arhaismul credincioșilor) pe care-l sugerau unii comentatori și jurnaliști astăzi e cel puțin absent. Atenție și la limbajul democratic modern pe care-l utilizează: avem dreptul, s-o facem în numele toleranței și egalității etc.

Câteva lucruri despre conferința de presă:

– S-a umblat mai mult la sensibilitatea și emoțiile publicului decât la argumente. Parada de inteligență a d-lui Alexandru Curbet, profesorul de fizică și chimie e, fără îndoială, impunătoare, dar ea a fost făcută pentru audiența din sală compusă în temei din jurnaliști, adică irelevantă și incompetentă pentru caz. Nu e greu să zăpăcești câțiva jurnaliști cu desenele lui Haeckel, experimentul Miller–Urey, Big Bang-ul, vârsta Lunii și a sistemului solar. Mai greu e să faci același lucru într-un amfiteatru al unei universități ori într-o revistă de specialitate sau într-o conversație cu savanți din domeniul biologiei, astronomiei sau chimiei, acolo unde credincioșii moldoveni lipsesc cu desăvârșire.

– Despre lucrurile mari, cum ar fi conexiunea dintre evoluționism și fascism sau evoluționism și comunism, ar trebui să se vorbească cu grijă și pe îndelete. Natura subiectului și miile de implicații cer o profunzime a analizei și o complexitate a abordării. Lucru imposibil de obținut în cadrul unei conferințe de presă sau emisiuni televizate. De aici și o mare grabă de a formula propoziții generale de genul: evoluționismul a hrănit nazismul (și ce facem cu evidența că o mulțime de catolici în frunte cu Papa, din rațiuni anti-comuniste, au tolerat și închis ochii la ororile nazismului?) ori că comunismul ar fi o inspirație directă din evoluționism. Repet, asemenea discuții necesită alte contexte.

– Pastorul Vasile Filat a citat de două ori rezultatele unui sondaj realizat pe portalul moldovacrestina.net ce arăta că 64 % din respondenți optează pentru creaționism, 25 % pentru evoluționism și creaționism și doar 11 % pentru evoluționism. Cifrele astea, oricât de impresionante ar părea, ar avea o consecință doar în cazul în care ar fi recoltate conform procedurilor riguroase acceptate – construirea unui eșantion reprezentativ și eliminarea votului dublu sau multiplu pentru început. Construirea unor generalizări despre întreaga populație a țării în baza unor voturi în cadrul unui sondaj netransparent realizat pe un site de o clară afiliere creștină pe care îl frecventează un anume tip de public nu face parte nicicum din aceste proceduri. Nu găsesc deloc surprinzător faptul că o audiență creștină a unui site creștin exprimă o atitudine creștină. Același rezultat îl obținem și dacă am măsura atitudinile față de evoluționism ale tuturor enoriașilor aflați într-o biserică la un moment specific. Cifrele exprimă cu o oarecare doză de exactitate opiniile vizitatorilor site-ului și cu mult mai puțină exactitate atitudinile populației Moldovei în general.

– Altă eroare logică, dar eficientă din punct de vedere retoric a fost părerea d-lui pastor că, din moment ce 90 și ceva procente din cetățenii moldoveni s-au declarat creștini la ultimul recensământ, asta ar însemna obligatoriu că aceste 90 și ceva procente susțin cu toții teoria creaționistă și o creditează cu aceeași încredere cu care o creditează comunitatea din jurul bisericii Bună Vestirea.

Cifre exacte cu privire la atitudinea reală a credincioșilor moldoveni față de darvinism desigur că nu există, dispunem însă de un excelent sondaj – European Values Study (2008) – ale cărui numere, la rubrica religie, indică o incredibilă și pe alocuri paradoxală și necanonică variație a ”creștinismului” creștinilor:

94 % dintre respondenți cred în Dumnezeu.

22 % – cred în reîncarnare (1 din 4 printre ortodocși și protestanți si cam 3 din 5 pentru catolici).

60 % – cred în existența raiului.

56 % – cred în existența iadului.

50 % – cred în viață de după moarte

80 % – se declara religioși.

14 % – țin/se identifică cu o organizație religioasă.

11 % – lucrează fără plată pentru o organizație religioasă.

Există deci creștini reali ce nu cred în existența raiului, a iadului, în viața de după moarte, nu-s nici religioși, dar cred în Dumnezeu și reîncarnare. Și încă multe alte combinații.

… În pofida balastului propagandistic religios oarecum obligatoriu, d-l Filat subliniază un punct important: participarea publicului/cetățenilor la dezbaterile în privința conținutului programelor școlare. În cazul domniei sale și a comunității pe care o reprezintă e vorba de programele de studiu la fizică, biologie și parțial geografie.

Ideea dreptului la participare la definirea educației e oarecum ”eretică” în contextul moldovenesc, deoarece statul moldovean preferă să controleze în mod autoritar și monopolist procesul educațional, să marginalizeze sau elimine alte forme de educație – instituțiile private, religioase sau educația la domiciliu.

Legea Nr. 125 privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie din 2007 separă statul cu tot cu școală de biserică, dar aceeași lege stabilește dreptul persoanelor de a profesa credințele și convingerile proprii în mod individual sau în comun, în spații private sau publice.

La aceste prevederi ”teoretice” se adaugă și niște precedente reale. Putem face referință, bunăoară, la interzicerea introducerii în școli a cursului Deprinderi de Viață, ce a avut loc la insistența comunităților de credincioși creștini ortodocși și protestanți. Statul a derogat atunci de la principiul laicității și a retras o măsură ce ar fi ofensat sentimentele religioase ale cetățenilor. Probabil a făcut-o din rațiuni politice – comuniștii ce se aflau atunci la guvernare mizau pe sprijinul Bisericilor la obținerea unei noi victorii electorale.

D-l Vasile Filat a menționat, la un moment, sursa inspirației sale: exemplul SUA, unde, în unele state, manualele școlare tratează detaliat și concepțiile creaționistă și teoria creației inteligente (Intelligent Design). Tot de pe continentul american vine și tactica de a construi mesajul în limbajul drepturilor și libertăților individuale.

Consecințele nu sunt doar teoretice: cu titlul de speculație am putea polemiza și pe subiectul drepturilor părinților de a decide în privința manualelor de istorie din care ar trebui să citească odraslele lor.

La limită, dacă un anume tip de abordare științifică lezează sentimentul religios al copilului de ce nu ar fi valabil același lucru și în cazul sensibilității identitare?

Sunt întrebări la care ar urmează să elaborăm răspunsuri ca și comunitate.

Update 1. A apărut, pe site-ul Moldovacrestina.net o scrisoare a Bisericii ”Buna Vestire” adresată Ministerului Educației cu privire la modificările în manualele școlare.


Jan 17 2013

despre psihologie…doar de rau

Vitalie Sprînceană

Psihologii fac majoritatea generalizărilor despre natura umană studiind mai ales societatea noastră care reprezintă doar o parte îngustă și atipică a diversității umane.

O investigație realizată în 2008 în privința subiecților studiați într-o serie de articole din cele mai cunoscute reviste psihologice descoperea că 96 % dintre aceștia proveneau din țările industriale occidentalizate (America de Nord, Europa, Noua Zeelandă și Israel), 68 % proveneau din SUA în mod particular, și aproximativ 80 % erau studenți la psihologie, adică atipici chiar și pentru societățile lor naționale.

Partea cea mai importantă a înțelegerii noastre despre psihologia umană e întemeiată, așa cum observau Joseph Henrich, Steven Heine, și Ara Norenzayan în subiecți ce pot fi descriși de acronimul WEIRD (engl. western, educated, industrialized, rich, democratic), adică studenți ce provin din occident, sunt educați, bogați și trăiesc în sisteme politice democratice. (…)

De aceea, dacă dorim să facem generalizări corecte despre natura umană, ar trebui să lărgim considerabil eșantionul studiat, de la subiecții WEIRD (în temei studenți americani la disciplina psihologie) la întreaga diversitate a lumii societăților tradiționale.

(după Jared Diamond, “The world until yesterday: What Can We Learn from Traditional Societies?“, Viking: 2012)

 

 


Jan 15 2013

religii si stiinte

Vitalie Sprînceană

Un sondaj organizat de Fundația Carnegie în 1969 investiga atitudinile cu privire la religie a peste 60 mii de profesori din universitățile și colegiile americane.

Rezultatele, foarte suprinzătoare, vin în tabelul de față:

sursa: Rodney Stark and Roger Finke ”Acts of faith, Explaining the Human Side of Religion”, University of California Press: 2000, p.53

Putem specula asupra situației paradoxale că fizicienii și matematicienii manifestă o  religiozitate mai pronunțată decât antropologii, psihologii și sociologii.

Putem să ne lăsăm uimiți, pe de altă parte, de numărul mare de inși inteligenți, cultivați, ”luminați” și educați ce aleg să creadă mesajele religioase. Această a doua concluzie ar veni contra opiniei foarte populare în rândurile ateilor militanți că religia ține de stupizenie, prostie și incultură.