Nov 7 2022

Democrație cu miliții, grupări paramilitare și mitraliere..

Vitalie Sprînceană
Glumea cineva că moldovenii au inventat mașina timpului care funcționează perfect dar are o eroare majoră: călătorește doar spre trecut.
Adică doar înainte, celebra vorbă locală, pentru că înainte era mai bine.
Apariția, în decorul grupărilor politice locale, a unor forțe paramilitare – colonei, veterani, legionari – e probabil rezultatul muncii acestei mașini politice a timpului care duce într-o singură direcție: spre Republica de la Weimar (Germania) între 1918-1933, în care diversele miliții și grupări paramilitare afiliate partidelor politice amenințau rivalii, îi mai băteau sau chiar asasinau din cînd în cînd, se mai băteau între ele…
În ultimele cîteva săptămîni viața politică în Moldova e sub semnul bîtei (iar de sâmbătă – și de automate și pistoale).
Întîi a fost sceneta înfiorătoare în care o organizație a unor veterani din MAI și MA, condusă de un fost șef al statului-major, asociat într-o firmă care exportă armament și lacheu al unui fost mahăr pe la poliție, creează o organizație para-militară, un fel de” scut al poporului” care are drept scop să apere un partid și protestatarii săi de poliție. Veteranii care au ieșit la pensie la 40 de ani și au adunat epoleți bătînd oameni în comisariate sau prin vînzarea de armament și droguri în toată lumea, apar în studiourile TV și fac diverse amenințări la adresa oricui nu e de acord cu ei… Sceneta a fost pusă la cale de fostul polițist-poet-bărbat alfa Gheorghe Cavcaliuc.
Cum o gașcă de derbedei nu e una singură, la cîteva zile la TV8 – un grup de ”legionari” moldoveni care luptă în Ucraina și care, într-o scenetă demnă de casetele video ale celor de la ISIS, amenință pe primii derbedei, dar și pe alți concetățeni de-ai lor, că dacă vorbesc nu cum trebuie și critică nu pe cine trebuie, atunci o să se întoarcă ei cu armele lor din dotare și cu câteva zeci de mii de alți legionari ca să dea la bot tuturor adversarilor actualei guvernări…
Două zile declarația asta halucinantă, cu tot cu pozele cu ”legionari” circulă prin mass-media, e tirajată, multiplicată, lăudată. Dar nu criticată. Faptul că niște oameni înarmați amenință că vin ei și dau bătaie tuturor iar dacă e nevoie, vin cu alți 20 mii de inși înarmați (cifră de vreo 3 ori mai mare decît armata națională) e ok și e ”primit”, atîta timp cît legionarii nu ne amenință pe noi, dar pe rivalii noștri.
Într-un alt context și într-o altă societate, acea instituție de presă ar fi fost boicotată și marginalizată. Nu și în Moldova.
Nu știu cine e autorul acestei a doua scenete (mi se pare că fără o implicare de ”sus”, din Moldova sau Ucraina, chestia asta nu se putea realiza – nu poți, ca jurnalist, să mergi atît de ușor pe linia întîi și să organizezi un matineu pro-guvernamental fără ceva ajutor de unde ”trebuie), dar ea introduce, în firava democrație moldovenească, mitralierele ca instrument ”legitim” de soluționare a conflictelor politice.
Ce urmează? Veteranii lui Cavcaliuc cu legionarii ”guvernării” se bat și se împușcă pe străzile Chișinăului pentru binele ”democrației moldovenești”? Ori își unesc forțele și ne bat și pe noi pentru că avem o altă părere?


Oct 7 2022

lumile ruse din Moldova

Vitalie Sprînceană
Nu sînt vorbitor nativ de rusă, am prieteni în comunitatea rusă din Moldova și comunic mult cu ei/ele. De la mulți din ei am auzit des o supărare că, aproape întotdeauna, vocile publice, oficiale ale comunității rusești – adică politicienii care îșii asumă poziția de a vorbi în numele comunității rusești – sînt oameni cu care nu vrei să te asociezi, indiferent de etnia pe care ai avea-o…
Inși ca Valerii Klimenko, fost șef pe la Congresul Comunităților Ruse, care a făcut tot felul de afaceri dubioase cu terenuri în oraș, sînt atît de respingători moral și politic încît nu doar că nu-și fac sieși cinste, ei nu fac cinste nici grupului pe care îl reprezintă..
Igor Dodon e din aceeași serie…E o ironie, evident, că vocea cea mai ”cunoscută” a comunității ruse din Moldova e un moldovean etnic din Sadova și e o tragedie pentru comunitatea rusolingvă din Moldova că un asemenea ins – oportunist, cinic, arogant, laș, mincinos și lacheu al oligarhilor de la putere – a ajuns să fie întruchiparea speranțelor, a așteptărilor și frustrărilor rușilor din Moldova…
În sine, nu e o problemă că Dodon l-a felicitat pe Putin (probabil și Mai Sandu o să îi trimită vreo telegramă festivă, că așa e protocolul). E problemă că Dodon putea adăuga curaj în felicitare și să-i ceară lui Putin, de exemplu, încetarea războiului și demararea negocierilor – o chestie pe care orice om rezonabil, umanist și pacifist ar fi cerut-o.
Dodon n-a făcut-o exact din motivul că e laș și nu i-a ajuns curaj decît să se gudure pe lîngă Putin. Atîta poate…
Pe de altă parte, e o problemă că filorusismul (respectul pentru cultura rusă) nu are alte canale oficiale în Moldova decît inși oportuniști ca Dodon sau Klimenko, care-s servili și pentru care filorusimul nu înseamnă decît să se închine oricui se întîmplă să fie stăpîn la Moscova…
Îmi zicea un rusolingv ”proeuropean” zilele trecute că comunitatea rusă din Moldova are nevoie, în acest context al războiului din Ucraina, să facă un profund act de autoreflecție și să-și revizuiască anumite afinități și adeziuni…Că are nevoie să descopere un ”rusism” (rus. рускость) ce nu s-ar raporta ne-critic la Rusia, unul care ar valorifica mai mult din experiența rușilor din Moldova de a trăi în contextul local, unul care ar incorpora valori și principii democratice și ar fi orientat mai spre dialog, în fine, la modul generic, un rusism care ar fi mai orientat spre viitor (iar viitorul e că rușii din Moldova trebuie să participe la construcția casei comune care este această țară), decît spre trecut, unul mai degrabă optimist decît resentimentar și reacționar-nostalgic…
Îl ascultam și mă gîndeam că aceste procese nu se pot întîmpla și fără participarea activă a celorlalte etnii din Moldova, mai ales a celei majoritare (indiferent cum se auto-numește ea). Aceasta din urmă ar trebui să creeze și ea o deschidere, să nu construiască modele prescriptive de identitate etnică (fiecare ”bun” patriot local din această categorie știe ”cum trebuie să se comporte un vorbitor de rusă în Moldova, ce opinii să aibă și la ce întrebări și cum să răspundă corect”), să inițieze dialoguri și să propună modele de țară în care ar încape cu toții, în care ar fi loc și de o cultură cosmopolitană, locală dar și regională, rusească, și de una ucraineană, locală dar și diasporică (refugiații ucraineni)…


Sep 30 2022

Ortodoxia dragostei, ortodoxia urii și talibanul Kirill

Vitalie Sprînceană

E stridentă și strigătoare (chiar ”zgomotoasă”) tăcerea comunității teologice locale (așa-zișii intelectuali laici care scriu pe teme religioase – de fapt fac elogiu ortodoxiei, preoții și călugării care scriu cărți și articole de blog despre ”misterul credinței”, ierarhia ortodoxă de la protopopi la episcopi și mitropolit) în legătură cu declarația în spirit talibanic a patriarhului Kirill.

Amintesc, comandantul suprem al bisericii ortodoxe ruse (de care ierarhic ține Mitropolia Moldovei) a citit o predică nesăbuită duminica trecută în care zicea următoarele:
Știm că mulți [oameni] mor acum pe câmpul de luptă. Biserica se roagă ca această luptă să se încheie cât mai repede posibil, pentru ca cât mai puțini creștini să se omoare între ei în acest război fratricid. În același timp însă, Biserica acceptă că, dacă cineva, motivat de simțul datoriei, de nevoia de a-și îndeplini datoria militară, rămâne credincios chemării sale și moare în timpul îndeplinirii datoriei, el comite cu siguranță un act echivalent cu o jertfă. El se sacrifică pentru alții. Și credem că această jertfă spală toate păcatele pe care cineva le-a comis.”

Chestia asta e atât de halucinantă încât, când am citit-o, nu mi-am putut crede ochilor și am crezut inițial că niște hackeri ceceni din exil au spart pagina de internet a Patriarhiei și au băgat acolo acest mesaj.
Pe urmă am înțeles că e cu adevărat un text rostit de Patriarh în predica de duminică…
Ca s-o traduc mai simplu (ca plătitor de impozite într-o țară în care biserica este scutită de taxe, îmi pot permite să comentez pînă și Biblia pe picior de egalitate cu orice teolog cu diplomă): patriarhul spune că, în acest război de agresiune imperialistă pornit de Moscova, oricine ucide ”în numele datoriei militare” (adică a jurământului dat statului) este încurajat să omoare și să moară, iar asta ar fi o jertfă care spală toate păcatele pe care persoana aia le-a comis…
Adică, poți fi ucigaș, minciunos, violator, hoț, calomniator sau pedofil dar e destul să te înscrii în armata rusă și să fii gata eventual (după ce ai omorît și violat ucraineni nevinovați) să îți dai viața pentru Rusia ca păcatele să ți se ierte toate și să ajungi în rai. (Cum predica lui Kirill semăna atît de tare cu cele ale ayatollahilor care îndeamnă martirii la sinucidere în numele credinței, mă așteptam că Kirill va merge mai departe și va adăuga poveștile despre virgine care îi așteaptă pe martiri în rai)…
În intervalul de duminică până azi (o săptămână întreagă) am căutat reacții în ortodoxosfera locală – bloguri creștine, presa care găzduia cugetări ortodoxe, paginile de internet ale mitropoliilor, episcopiilor – și nu am găsit nicăieri nimic. Nu doar condamnare vehementă, așa cum m-aș fi așteptat, ci măcar discuție sau luare de poziție.
Doar multă tăcere. Lașă.
Așteptam să îi văd și să îi aud vorbind, bunăoară pe cei care scoteau spume la gură în anii 2000, cînd o parte a credincioșilor moldoveni și-au dorit biserică națională, unionistă. Intelectualii și teologii Mitropoliei Moldovei argumentau atunci, cu pasiune și trimiteri la ”autorități” (sfinți cu și fără gură de aur, călugări, patriarhi, filosofi și papi) despre cum ideea unui Dumnezeu național ar fi erezie (filetism, în dicționarul teologic), despre cum cei care măcar îndrăznesc să gîndească astfel ar trebui considerați eretici și excomunicați (dacă arderea pe rug nu e posibilă)…
Acum un ditamai Patriarhul se află într-o erezie atît de mare încît, retrospectiv, ideea PPCD de a face biserică de partid și de partidă unionistă, pare o mică glumă nevinovată. Patriarhul zice că Dumnezeu e rus și că cere jertfe pentru Rusia și că acest Dumnezeu rus ar avea un contract preferențial cu Gazprom-ul și statul pe care acesta îl deservește conform căruia oricine ajunge pe lumea ailaltă cu certificat că a murit pe frontul din Ucraina are garantat un loc în rai, de-a dreapta și de-a stînga lui Dumnezeu, lîngă sfinți și mucenici…
Declarațiile astea sînt eretice și necreștine în atîtea feluri încît, în oricare alte condiții, ar putea fi luate drept aiureli de crîșmă ale unor bețivi.
Dar nu, asta patriarhul vorbește și ”turma” tace…
Așteptam să îi văd și să îi aud și pe ”alde credincioșii militanți” care făceau poză de martir și soldat al lui Hristos pe vremea pandemiei…E plină memoria internetului de nesăbuiți (ieromonahi, teologi, blogherași și activiști creștini) care se refereau la restricțiile legate de Covid că ar fi ”o paradigmă totalitară”, că ele ar impune ”profanarea lui Hristos”, că carantina (impusă pentru a preveni îmbolnăviri și morți)  îl lipsește ”pe om de vlagă pentru niveluri superioare de conştiinţă” , îi ”prigonește pe creștini”… Le plăcea atunci, de la înălțimile Jeep-urilor cu numere personalizate, să distribuie teorii conspiraționiste plămădite de minți bolnave, și să se compare cu primii creștini prigoniți de romani sau cu preoții persecutați de puterea sovietică…Era ușor să te dai ”martir” din Jeep (chestia asta e o măsură obiectivă a decăderii morale a bisericii).
Acum, Patriarhul își bagă picioarele-l el de Hristosul lor și zice răspicat, gudurîndu-se lîngă steagul rusesc și lîngă sultanul din Kremlin, că turma trebuie să meargă la moarte de dragul ambițiilor politice a cuiva, să-și dea viețile pentru fantasmele erotice de ”stăpînitor al lumii” a cuiva (cu nume și prenume), că chiar slujitorii bisericii vor trebui să meargă la război să omoare în numele satrapului…și turma tace. Tace turma needucată. Tace și turma educată (ieromonahi, teologi, blogherași și activiști creștini) care a învățat să gîndească doar după Ustav.
Și, în momentul în care satrapul și camarila sa vorbesc deschis despre folosirea armei nucleare ce ar distruge lumea făcută de Dumnezeu (că așa zice mitologia), ar fi fost mare nevoie de un Dumnezeu al dragostei și rațiunii ce ar fi încercat să oprească nebunia asta…
Biserica ortodoxă are un alt Dumnezeu acum, unul al rublelor și bogățiilor materiale, unul care e ok cu furturi (salutare, furtul miliardului și tăcerea Mitropoliei Moldovei pe acest subiect), cu ucideri și violuri, dar care e doar anti-gay și anti-feminist.


Sep 25 2022

despre poliția moldovenească doar de rău

Vitalie Sprînceană

Hai să vorbim despre poliție…
Nu despre cea rusă – cu ea totul e clar: ea servește o dictatură autoritară personală care a declanșat un război de agresiune împotriva unui vecin. Poliția rusă e arma obedientă a regimului Putin – și servilismul ei nu va face decît să crească: nu e greu de imaginat că polițiștii ruși vor căuta să fie cît mai utili regimului ”pe loc” (persecutînd disidența reală și imaginară) pentru a evita să fie trimiși pe front…
Hai să vorbim despre poliția moldovenească. Spre deosebire de poliția rusă, poliția moldovenească servește un regim democratic care respectă drepturile și libertățile omului. Am exagerat, evident. Unicul lucru adevărat din fraza de mai sus e că poliția moldovenească servește…Însă nu servește, cum ne-am aștepta, democrația (regimul de drepturi și libertăți) ci…partidele de la guvernare (care, regulă generală, nu sînt niciodată prietene cu democrația).
Tocmai cînd mă gîndeam că, după acel moment de rușine (pentru poliție și pentru societate) în care poliția intimida un grup de protestatari (pe noi, de la Occupy Guguță) cu motivul nesimțit că nu am avea documente pe tobele pe care le folosim la protest (și azi toți cei care au fost implicați din partea poliției și-au păstrat epoleții și poate chiar au crescut în carieră) gradul de penibilitate al poliției nu are cum cădea mai jos, iată că vine un alt moment, egal de rușinos.
E vorba de momentul în care poliția cere primăriei capitalei să interzică un protest (al simpatizanților lui Șor) în centrul orașului pe motiv că participanții la protest fumează în locuri publice (!), își fac nevoile în spațiul public și, în general, încalcă bunele moravuri.


Mă așteptam ca moravurile poliției să nu se schimbe prea mult (dacă tot e vorba de moravuri) – orice guvernare moldovenească iubește să întărească bîta represivă a poliției cît poate, că să-și asigure loialitatea – dar nu mă așteptam ca noul management, tehnocrat și ”pro-european” al instituției să fie la fel de servil și la fel de antipatic drepturilor cetățenilor precum era sub ”oligarhie”.
Mă așteptam ca poliția să slujească guvernarea, dar nici chiar pe față – propunîndu-i acesteia să-i măture protestul pe un motiv atît de ridicol precum e fumatul în public…
(Evident, primăria Chișinău, aia care trebui să dea curs invitației poliției de a interzice protestul, tot nu se prea are cu dreptul la protest și exprimare liberă al cetățeanuluii – cît face doar bravada, la fel de nesimțită a primarului, de a permite sau interzice proteste după bunul plac – vezi exemplul Marșului Diversității).
Reiterez că mă doare în cot de Șor și mai reiterez că poliția asta care e vajnică în a interzice protestatarilor lui Șor prezența în spațiul public e tot aceeași poliția care i-a permis lui Șor să fugă din Moldova (îl puteau reține și pe el pe vreun pretext cu moravurile și fumatul în public, laolaltă cu Plahotniuc și alți fugari).
Reiterez că mă doare în cot și de această guvernare care o să plece și ea, la fel cum au venit și au plecat și celelalte (Deși poate e cazul să le amintim că exact asat e poliția care v-a persecutat, v-a instalat dispozitive de ascultare în dormitoare, v-a săltat de la monumentul lui Ștefan în 2018 pentru a-i sluji pe alți oameni vajnici din acea vreme, și e aceeași poliție care, probabil, o să vă aresteze și o să vă persecute pe viitor cînd veți ieși de la butoanele puterii.)
Nu mă doare în cot însă cînd văd că inșii cu bastoane și cu monopolul legitim la violență, pentru a place guvernării se războiesc cu cetățenii – cu babe care vînd pătrunjel, cu inși care fumează în public – în timp ce protejează criminalitatea – de la Șor la cei care ridică construcții ilegale în oraș la cei care înșeală oameni cu apartamente etc. 


Sep 25 2022

despre vot în bătaia puștii

Vitalie Sprînceană

Nu înțeleg bucuria susținătorilor lui Putin în privința anschluss-urilor care se întîmplă acum în teritoriile ocupate de ruși în Ucraina (nu poți numi altfel așa-zisele referendumuri în care urna de vot este însoțită de ”pistolari”).
Elementul cheie în acest proces nu este urna de vot (care ar trebui să valideze exercițiul), ci soldatul înarmat cu automat care însoțește urna și forțează votul.
Altfel spus, nu e un caz în care arma protejează votul ci unul în care arma forțează votul.
Nu e greu de imaginat că apartenența (națională, etnică sau alianță supranațională) a pistolarilor s-ar putea schimba…Și că, în anumite condiții exact așa cineva ar putea face referendumuri cu vot în bătaia puștii pentru ieșirea din Federație a unor regiuni/entități etc.


Sep 9 2022

Ion Sturza și rescrierea istoriei

Vitalie Sprînceană

Dacă tot se bagă Ion Sturza în discuția publică, hai să-l băgăm în seamă.

Un aspect care tot trebuie discutat, pe care fostul prim-ministru l-a menționat cu aplomb ține de rescrierea istoriei tranziției și mai ales a anilor cei mai grei ai ei – 1996-2000 (pentru cifrele din restul perioade, bune sau rele, Sturza nu are nici un merit sau responsabilitate). 

Ca să citez direct: 

De ce mă leg de „băieței” și „fetițe”? Păi, cei care au astăzi până în 40 de ani au prins o perioadă lungă de prosperitate, când totul creștea – bunăstarea, salariile, circulația liberă.”

Sturza evident are tot interesul să rescrie istoria pentru că el e unul din oamenii centrali acolo și e clar că ar vrea să iasă cumva din situația în care cuvinte precum ”sărăcie”, ”tranziție” și ”Sturza” sînt sinonime…

Evident, nici cifrele, nici memoria colectiva și cea personală nu susțin o lectură a epocii pe care o vrea fostul prim-ministru Sturza. 

Pe partea dinspre numere, realitatea dură e că, în 2022 PIB constituie abia 77 % din valoarea PIB în 1989. PIB per capita în 2022 e aproape de nivelul anului 1989. Pe de altă parte, în anii 1998-1999 cînd Ion Sturza era ministru al economiei și prim-ministru, se înregistrează cele mai joase valori ale produsului intern per capita – în 1999, de exemplu, valoarea PIB per capita este de doar 34 % din cea a anului 1989…

Pe partea dinspre experiențele personale momente precum deconectarea regulată a electricității, întîrzierea plății salariilor sau plata lor în natură (are Gheorghe Urschi un faimos monolog despre un muncitor la fabrica de sicrie care și-a primis salariul în … sicrie), subfinanțarea sectorului public (lecțiile le făceam în săli de clasă în care fuseseră construite sobe și ne încălzeam cu lemne, uneori în fum), explozia criminalității – sînt moșteniri ale epocii ”Sturza” (și Ciubuc, și Braghiș). 

Unicul succes al guvernului a fost…imaginea sa externă (Sturza a reușit să instaureze un trend în care, pentru guvernare, mai mult contează imaginea exterioară și părerea ”partenerilor externi” decît opiniile cetățenilor (un alt prim-ministru, la fel de tehnocrat, Pavel Filip, a spus-o pe șleau: contează pentru mine mai mult opinia Băncii Mondiale decît cea a cetățenilor). 

Creșterea ulterioară a indicatorilor economici din epoca post-Sturza nu se datorează vreunui geniu economic al lui Vasile Tarlev, prim-ministrul instaurat de comuniștii care au cîștigat alegerile după votul de protest din 2001. Ci faptului că moldovenii au început să fugă din țară în căutarea unui trai mai bun în Rusia, UE, Israel, SUA și au început să trimită remitențe…

Fuga în containere (are Constantin Cheianu o piesă despre asta), traversarea ilegală a granițelor UE prin munți, rîuri, pe mare, în curii, în caroserii, pe ascuns, cu plăți exagerate pentru cărăuși, sutele sau poate chiar miile de cadavre de moldoveni de la granițele Greciei, Italiei, Slovaciei, Poloniei – asta e ”circulația liberă” pe care au prins-o moldovenii vreme de douăzeci și ceva de ani de tranziție…

Sturza are dreptate despre creșterea bunăstării în perioada tranziției. Doar că trebuie să adauge că asta s-a întîmplat pentru o gașcă restrînsă alde el, din care ulterior au ieșit figuri precum Filat, Plahotniuc și alți inși de tristă faimă.


Sep 4 2022

Ion Druță la 94 ani

Vitalie Sprînceană
Ieri a fost ziua de naștere a lui Ion Druță – scriitor și politician…Omul a făcut 94 ani, aproape un secol de viață…
Și ce viață!!!
O mare parte din această viață, cel puțin pe partea de poziție publică, Ion Druță a stat pe baricade. Nu cred că îl putem numi disident – Druță nu a participat sau făcut pichete sau proteste în URSS, dar opozant a fost.. Și încă este…
Scrierile lui literare scot în evidență o opoziție ideologică față de proiectul modernist sovietic, o opoziție ce-și are rădăcina într-o perspectivă conservatoare, a micului țăran. Viziunea țărănească asupra pămîntului, naturii, rîurilor, istoriei, tradiției este contrapusă, în scrierile lui Druță, logicii moderniste care se ia la harță cu natura, care bagă animalele în ferme și creează agricultură intensivă industrială…
Critica pe care Druță o face sistemului sovietic e o critică rurală, anarhist-colectivistă chiar… Din această perspectivă Druță e mai anti-sovietic (fiind anti-modernist) decît unii disidenți. Cu atît mai mult e mai anti-comunist decît unii care și-au descoperit vocația de anti-comunist abia după prăbușirea URSS…
Filiala locală a partidului comunist, condusă de Bodiul, care nu înghițea nici un fel de critică, nu putea, evident, accepta o poziție rural-tradiționalistă astfel că Druță a plecat la Moscova…unde a și rămas (în capitală era mai ”liber” decît în provincie).
Ion Druță e și unul din nașii ”mișcării de renaștere națională” – emanația locală a perestroicăi. În fapt, momentul de naștere a mișcării este legat de un faimos eseu al său în care vorbește despre starea limbii, a solului și apelor republicii. Se distanțează însă rapid de această Mișcare și de Frontul Popular pe care aceasta l-a emanat din cauza derivei naționaliste a acesteia.
După 1990 Ion Druță pilotează, aproape de unul singur, corabia internaționalismului local și reconcilierii. În locul naționalismului deșănțat promovat la Chișinău (și care are consecințe toxice la Comrat și Tiraspol), Druță promovează ideea unei reconcilieri etnice și a conviețuirii pașnice dintre popoarele care trăiesc pe teritoriul Moldovei…
Și de data asta Druță nu a prea plăcut noii elite politice (mai ales clasei intelectuale, îmbătată în tranziție de naționalism, și care nu-i putea ierta lui Druță nici disidența post-sovietică, nici pe aia sovietică – în contrast cu majoritatea ”unioniștilor” post-1990, care au făcut cariere glorioase de partid în comunism, Ion Druță nu a fost niciodată membru de partid)…
Ce rămîne din Druță?
Rămîne multă literatură care povestește, mult mai real decît operele realismului socialist și mult mai veridic decît scriiturile anti-comuniste scrise după 1990 (de genul Temei pentru Acasă a lui Dabija) despre schimbările din satul moldovenesc în anii 40-60, despre dispariția lumii tradiționale țărănești sub tăvălugul tractoarelor, colhozurilor, pesticidelor și complexelor zootehnice…E o literatură scrisă bine, accesibil și veridică…
Rămîne și un model de comportament politic – de a avea curajul să zici lucruri neplăcute sub orice regim…La capitolul acesta, mulți dintre cei care îl critică pe Druță, nu prea au cu ce se lăuda…
Mai rămîne, invizibilă și implicită, dar foarte importantă – unica idee rezonabilă de organizare politică a vieții în Republica Moldova – modelul unei ”case comune”, a înțelegerii și comunicării inter-etnice, a evitării cu orice preț a conflictelor etnice și depășirea naționalismul etnic (cu potențial de conflict și război civil) cu o formă de patriotism civic și comunitar…E o idee druțiană cu origini probabil multiple: modul de viață comunitar traditional rural din perioada pre-sovietică, internaționalismul sovietic, un fel de ortodoxie ecumenică etc…
Lucru paradoxal, această idee, unica linie politică rezonabilă, a fost și este implementată (de nevoie) de politicienii moldoveni care însă nu l-au prea respectat pe cel mai mare autor al ei… Snegur (după ce a cochetat cu naționalismul) a redescoperit ”casa noastră comună” în 1994, cînd Transnistria era deja ruptă iremediabil iar Găgăuzia era cam pe cont propriu, Voronin a preluat idea sub forma ”statului polietnic” (idee pe care a deraiat-o într-un nationalism modlovenesc anti-românesc dement)…Și Igor Dodon, și Maia Sandu – atunci cînd vorbesc în toate limbile pentru a cerși voturi și cînd se pronunță pentru unitate națională și pentru înțelegere între etnii, tot la Ion Druță fac (inconștient) referințe, fără să-și dea seama.
La și mai mulți ani, Ion Druță!