moldo-italiene (5)

Vine vorba cu o prietenă ce locuiește în Italia de ceva vreme și despre reîntoarceri. Benevole și forțate. Primele foarte rare. Al doilea tip e frecvent chiar dacă cu variații: întoarcerea poate fi prilejuită de bătrânețe, neputință, planuri de viitor în Moldova ori lipsă de loc de muncă în Italia. Prietena povestește despre un asemenea caz de … Read more

moldo-italiene (4)

Doruri și nostalgii. După ceva vreme, mâncare și bere (vremea e universală, mâncarea este chinezo-italiană iar băutura – olandeză) discutăm cu fostul meu coleg de bancă despre nostalgii. Eu nu prea am. Prietenul le are – față de vrea dinainte, față de timpurile de aur ale adolescenței când urnitul munților din loc părea o treabă … Read more

grecesti (1)

 Cât de dependent sunt de lucrurile învățate și sedimentate în minte și corp an de an! Îs om de uscat, e clar și am tot fost instruit să supraviețuiesc pe uscat. Am ieșit pentru prima oară la o mare bogată în vegetație și floră submarină– cea Ioniană și nu mă satur să mă scufund de … Read more

calatorii ateiste

În zbor – drumul New York-Tokio durează 14 ore – citesc Christofer Hitchens. God is not great. O compilație standard a ateismului militant. Cosmologia religioasă nu e în regulă, morala inspirată din religie are un caracter dubios, principiile morale nu necesită o autoritate supranaturală (din contra, prezența acesteia le deteriorează)… Aripile avionului tremură ușor, însuși … Read more

Cetatea Alba – Akkerman – Belgorod-Dnestrovsky – Bilhorod-Dnistrovskyi

Mărturiile fotografice ale unei vizite. Istoricul (inexistent) din mine n-a prins prea multe din legendele şi specificul fiecărei bucăţi de zid… Sper că fotograful să fi surprins ceva… Amplasată la gura de vărsare a râului Nistru în Marea Neagră, într-un loc frumos şi de importanţă strategică evidentă, Cetatea Albă a fost atestată arheologic încă din atichitate. … Read more

d-ale Odesei

sursa imagine Scările lui Potiomkin…Sau ale lui Eisenstein. Atracția principală a Odesei. Să mai zică cineva că cinematografia ar fi doar o artă. E un tip de memorie. Aveam în minte, în timpul cât am urcat și coborât scările, obsesia căruciorului din ”Crucișătorul Potiomkin”. Era, acel cărucior, mai real decât celelalte lucruri! La Odesa mai … Read more