Citești uneori pe internet chestii bizare despre și cu oameni pe care îi cunoști și te crucești.
Unele lucruri, dacă nu ar fi reale, ar părea oricărui om rezonabil scrisori de la balamuc. Din păcate ele nu-s balamuc, ci discuții cu pretenții serioase purtate de oameni cu orgolii și pretenții de a fi serioși.
Se poartă acum pe cîteva pagini de facebook (că de, grație ”sprijinului” constant al Ministerului Culturii, la Chișinău nu există o revistă locală de literatură și critică literară) o discuție despre cea mai recentă carte de proză a Liliei Calancea, ”Alionușka”, lansată la sfîrșit de noiembrie la Gaudeamus și care a intrat în Top 10 vânzări Polirom la Gaudeamus, secțiunea Autori Români.
Lumea critică într-o nebunie cartea Liliei și acuzațiile curg gîrlă: autoarea este înfierată că ar fi ”nostalgică după Uniunea Sovietică”, și că ar fi scris, nici mai mult nici mai puțin, ”o carte plină de mesaje de ură”, ”o carte jenantă”, ”o carte anti-românească”, ”o carte care denigrează mișcarea de emancipare națională din stânga Prutului”.
(Cartea povestește, din perspectiva unei eleve adolescente, experiența de a trăi și crește la cumpăna dintre URSS și Moldova independentă în Strășeni și Chișinău).
Bazaconia aceste discuții e că, niciunul și niciuna dintre persoanele angajate în ea (și-i acolo, vorba poetului, toată floarea cea vestită a lumii literare locale – poeți și poete de pe loc și din diaspora, scriitoare și scriitori cu premii și fără, de pe loc sau din diasporă, politicieni, jurnaliști și jurnaliste, pur și simplu gură cască) n-a citit cartea. Și o zic pe față, dar continuă să critice vehement.
Lucru evident, au o părere foarte negativă, foarte hotărîtă și foarte precisă despre conținutul ei.
Toată panarama asta de discuție seamănă cu un dans machedonesc în cerc deschis, în care capul dansului (cartea citită) lipsește, dar lumea ”bună” se tot adună și se alătură discuției și tot adaugă cîte cinci copeici de înjurătură pentru autoare (la moment au fost depășite jaloanele simbolice ”agent KGB” și ”verși apă la moara lui Putin” iar patrioții vigilenți caută să vadă dacă n-o pot învinui pe autoare de un potențial război în Moldova), se felicită reciproc că au avut curajul să o înjure fără a fi citit-o, își declară susținerea pentru ce cred ei că e adevărul istoric.
Ca chestia cu ”Не читал, но осуждаю!” (rom. n-am citit, dar condamn) să nu fie unica asemănare cu epoca lui Hrușciov/Bodiul patrioții vigilenți aproape au căzut de acord că literatura trebuie cenzurată, mai ales cea despre anii 90, și că scriitura despre acea perioadă trebuie verificată cu Ministerul Patriotismului de pe Facebook…
Dacă n-aș ști pe majoritatea persoanelor care participă la discuție aș crede că e o farsă scrisă de un Chat GPT beat.
Dar na, e realitate.
Mi-a placut cum Dna sau Dra de la Ministerul Culturii repede a scris… Chiar traiesc in univers paralel. Si mi-a placut formularea, ca cica scrisoarea a fost transmisa mai departe… fix ca in epoca sovietica… Eu un lucru nu inteleg Vitalie, putem fi unii mai cu bani, altii mai pe val, altii cu activitate mai intelectuala, dar arogan’a asta a lor de boieri si scuza-ma, chiar nesimtirea… (cum o fac toti cei care ataca acea carte la care te-ai referit…, caci dincolod e stereotipuri, nationalisme, etc., aici e vorba de simpla nemsitire).
Multumesc pentru postare! M.