…

Despre cum arăta Basarabia sub dominație turcească (după Larry Wolff, Inventarea Europei de Est) … 

Baronul Francois de Tott vizita Basarabia pe la 1767, în drum spre Constantinopol, unde urma să ocupe postul de consilier neoficial în probleme militare din partea Franţei pe lingă sultan.
întimpinat de un 

Tott a fost întîmpinat de un ,,mehmendar” sau „cihodar” cînd a trecut graniţa în Moldova otomană. Mehmendarul, numit în acest caz Ali-Aga, s-a angajat să facă rost de cai, provizii şi un adăpost pentru noapte. Sarcina lui era să constrîngă populaţia locală să trudească în folosul călătorului.  

Pentru trecerea Prutului, Ali-Aga a adunat cu biciul trei sute de ţărani moldoveni ca să construiască o plută şi apoi, învîrtindu-şi biciul, l-a asigurat pe Tott că toţi ţăranii aveau să fie spînzuraţi dacă la traversare s-ar fi pierdut măcar un ac din bagajele sale.
”Ali-Aga ne-a instalat într-un sat destul de bun, ai cărui bieţi locuitori au fost de îndată obligaţi să ne aducă provizii. O familie alungată din casă ne-a dat un loc unde să stăm, iar două oi tăiate, fripte şi mîncate fără să plătim nimic, împreună cu mai multe lovituri împărţite fără nici un rost m-au stîmit împotriva călăuzei mele.”
Bătaia țăranilor fără vină l-a indignat pe Tott care i-a cerut mehmendarului explicații. 

Le Baron : Îndemînarea voastră la trecerea Prutului şi mîncarea bună pe care ne-o daţi nu mi-ar mai lăsa nimic de dorit, dragul meu Ali-Aga, dacă i-aţi bate mai puţin pe aceşti nefericiţi moldoveni, sau dacă i-aţi bate doar cînd vă nesocotesc poruncile. 

Ali-Aga: Ce le pasă lor, dacă sînt bătuţi înainte sau după, dacă tot trebuie bătuţi? Nu e mai bine să isprăveşti mai devreme, decît să iroseşti timpul? 

Le Baron: Să iroseşti timpul? Este atunci o bună folosire a timpului să-i baţi fără motiv pe aceşti nefericiţi care prin bunăvoinţa, puterea şi supunerea lor realizează imposibilul? 

Ali-Aga: Monsieur, cum se face că vorbiţi turceşte, aţi trăit la Constantinopol, îi cunoaşteţi pe greci şi încă nu ştiţi că moldovenii nu vor să facă nimic pînă cînd nu sînt omorîţi în bătaie.”
Ali-Aga îi propune un experiment lui Tott: să încerce să obțină cazare și cină într-un sat moldovenesc fără a recurge la bătaie.
Tott s-a apropiat de bătrînul satului pe care l-a întrebat în turcește dacă poate să îl ajute cu o cină și cazare. Bătrînul a zis că nu pricepe turca, și, prin semne, i-a explicat că nu îl poate ajuta cu nimic: satul e prea sărac pentru a-i oferi fie cină fie adăpost.
În acest moment Tott face din nou apel la Ali-Aga. Cu biciul ascuns pe sub haine, Ali-Aga s-a apropiat ,,nepăsător” de bătrînul moldovean și l-a întrebat dacă chiar nu poate să facă rost de o cină. Bătrînul a repetat că nu înțelege turcește.  

Ali-Aga a continuat: „Cum, prietene, chiar nu înţelegi turceşte?”  

Apoi l-a doborît pe moldovean la pămînt şi l-a lovit de cîteva ori cu piciorul: „Na, ticălosule, ca să înveţi să vorbeşti turceşte.” 

Într-adevăr, moldoveanul a început să vorbească turceşte : 

„De ce mă baţi? Nu ştii că sîntem oameni săraci şi că domnii noştri abia ne lasă aerul pe care îl respirăm?”
Apoi Ali-Aga şi-a scos biciul şi a început să-l bată: „Ah, necredincios netrebnic, nu aveţi nici de unele? Ei bine, am să vă fac eu bogaţi, aşa cum te-am învăţat pe tine să vorbeşti turceşte.” Au primit mîncarea în mai puţin de un sfert de oră. Tott s-a declarat învins: ,,După această dovadă, cum să nu recunosc că metoda lui Ali era mai bună decît a mea, cum să nu fiu vindecat de omenia mea încăpăţînată?” 

… Chestii din astea au fost scrise și despre alți ocupanți.
Ce lipsesc, din istoriile astea, sînt relatări scrise din punctul de vedere al țăranului bătut și jefuit.
Pentru el, că e politicos ocupantul, că e bătăuș, deznodămîntul e același – este obligat să hrănească, să care bagaje și să adăpostească, din munca lui, tot felul de ”boieri”.