Aug 29 2012

moldo-italiene (3)

Vitalie Sprînceană

Gusturi.

…La Roma mă văd, într-un restaurant italiano-chinez cu colegul de bancă din gimnaziu. Să se fi făcut vreo 12 ani de când nu ne-am întâlnit deși am comunicat ”oarecum” pe internet. Depănăm amintiri, trecem în revistă oameni, locuri și acțiuni. Pe unii foști colegi din aceeași clasă îi pomenim spre sănătate, pe alții spre țărână ușoară (avem și câțiva decedați)…

Când ni se aduce mâncarea (somon copt, calmari) plus alte câteva feluri de pește și salate tragem vorba mai spre latura gastronomică. Eu laud intens farfuria mea și prin extensie întreaga artă culinară italiană, de la alegerea ingredientelor la modurile de a le potrivi. Dintre multele locuri unde am mâncat Italia mi se pare ca fiind cel mai gustos.

Prietenul mă contrazice:

– Zeama cu găina de acasă e mult mai gustoasă. Drept că noi mâncăm în Moldova mai gras, mai necioplit, dar chiar și așa tot zeama aia e mai gustoasă.

Îl întreb contrariat:

– Și în Italia lucrurile de acasă par mai gustoase?

– Eh, păcat, îmi zice el, că stai la Roma doar trei zile. Te-aș fi dus sâmbătă ori duminică la locul unde opresc microbuzele ce vin din Moldova. Să vezi atunci priveliște: vreo 40-50 mașini adunate grămadă într-o piață și toate vând ardei de la Moldova, roșii de la Moldova,  carne de la Moldova, vin de la Moldova și tot așa…

 (Ironiile – să aduci vin în țara vinului și roșii în locul unde acestea sunt pe post de religie culinară – rămân ironice).

Despre gusturi nu doar că nu se discută – pentru ele se plătește.


Aug 21 2012

moldo-italiene

Vitalie Sprînceană

Drumuri. Un vechi banc american zice că Reagan, dupa o vizită oficială în URSS, ar fi spus că i-ar fi plăcut mult țara sovietelor, că pretutindeni era curat și frumos doar că…mirosea a vopsea… Așa-s și autostrăzile din Ungaria și Slovenia – curățele, proaspete, cu vopseaua încă neștearsă. În Italia, prin contrast, drumurile și autostrăzile au aromă de lucru învechit dar încă bun…În Moldova drumurile put.

Priorități. Tocmai ajunseserăm în Viareggio după o călătorie lungă-lungă de vreo2100 km în care au încăput: Pipirigul, Toplița, găurile din Drumul Național 16 ce leagă Reghinul de Cluj, o rătăcire prin Cluj de vreme ce GPS-ul știa un singur drum spre Oradea și tocmai ăla era închis pentru reparații, apoi un motel în Ungaria, alte rătăciri prin stufăriile de lângă lacul Balaton, peisaje de vis în Slovenia și Toscana, deci parcasem automobilul și am intrat cu gențile în casă. Gazda italiană deja trebăluia la aragaz. Povestea ulterior soția lui: ieșisem la balcon să văd când veniți și imediat cum v-am zărit l-am strigat pe R. să vină să vă ajute să găsiți un loc de parcare. Iar el, în loc să coboare, a pus repede apa la fiert pentru paste…

Așa arată ordinea întâmpinării oaspeților în casă.

Moldovele din lumea mare. După o primă cină copioasă de bun ajuns am ieșit să fare due passi, adică să facem o plimbare ce ar mai fi așezat mâncarea. Am mers de-a lungul canalului până la far. Vorbeam mult că era de povestit. Lângă far, un tip s-a apropiat de noi și ne-a întrebat în română:

– De unde sunteți?

– Din Chișinău, Moldova.

– Eu sunt din Galați.

– Moldovă și asta, zic eu.

– Da, spune bărbatul, aici toate Moldovele sunt una.

Italia moldovenească. Undeva în Toscana, între Livorno și Torre Mozza, pe un câmp ce aparține unei ferme agricole cu măslini și furtunuri care udăa permanent lanuri de roșii e un turn galben, poate un turn de apă, poate altă încăpere tehnică. Pe fața dinspre autostradă a turnului stă cu litere mari și rosii, o inscripție cu vopsea – MOLDOVA… Atât. O fi disperare, o fi dor, o fi mândrie, o fi de toate. N-am de unde ști. Cunosc cu certitudine însă că Italia demult nu mai e doar a italienilor, iar Toscana nu apartine doar lui Dante. Au și moldovenii o parte din ea.


Jul 17 2012

grupul de lectura Spatii Publice in post-comunism/post-socialism

Vitalie Sprînceană

 

Impresii fugare plus un rezumat al discuției

– Numele nepotrivit al grupului: pentru conformitate ar trebui să schimbăm post-comunism cu post-socialism. E o ironie în a utiliza sintagma ”post-comunism” – pe de o parte comunismul reprezenta utopia promisă, viitorul luminos ce urma să fie împlinit, promisiunea paradisului pe Pământ ce nu a mai fost împlinită. Cum ”comunismul” nu a mai venit, sună aiurea să numim o epocă post-comunism.

– Concepte de lucru: public-privat, sfera publică, spațiul ca loc de desfășurare a proceselor sociale, spațiul public ca infrastructură democratică, participare, gentrificare, intervenție în spațiul public, deprivatizarea și revendicarea spațiilor publice.

Schiță tematică preliminară a programului de lecturi:

a) Ce este un spațiu public? Ce este sfera publică? Producerea/crearea spațiilor publice.

b) Economia politică a spațiilor publice, politicile ”politice” ale spațiului public. Agenți creatori și manipulatori ai spațiului public: politici urbanistice, actori privați, actori publici, cetățeni, locuitori, non-rezidenți.

c) Spații publice și regimuri politice – socialism, capitalism, tranziție.

d) Spații publice și comunitate. Arhitectură, urbanism și memorie/identitate colectivă.

e) Spații publice și cetățenie.

f) Spații publice și incluziune/excluziune. Lecturi feministe, postcolonialiste/subalterne și critice ale spațiului public.

Am privit un film despre spațiile publice în Chișinău, realizat în 2008 de KSAK.

Discutat despre:

  • tensiunea cetățean-consumator

  • artă monumentală din Chișinău

  • evoluția spațiului public în Chișinău din socialism în tranziție/capitalism

  • ideologizarea/deideologizarea spațiilor publice. Întrebarea mea la care nu cred am am un răspuns pozitiv: putem concepe un spațiu public lipsit de orice urmă ideologică?

Lecturile pentru joi, 19 iulie.

Sesiunea 2. Ce este un spatiu public?
Ciprian Mihali Manifest pentru Spatiul Public
http://www.criticatac.ro/5395/​manifest-pentru-spatiul-public/

Crawford, Margaret. “Contesting the Public Realm: Struggles over
Public Space in Los
Angeles.” Journal of Architectural Education 49, no. 1 (1995): 4-9.
http://www.asu.edu/courses/aph294/total-readings/crawford%20–%20contestingthepublicrealm.pdf

Collective culture and urban public space
Ash Amin, 2006
http://www.publicspace.org/en/​text-library/eng/
b003-collective-culture-and-urb​an-public-space

The end of public space? People’s park, definitions of the public,
and democracy.By: Mitchell, Don. Annals of the Association of American
Geographers. Mar1995, Vol. 85 Issue 1, p108. 26p
http://iesyppat.files.wordpress.com/2008/05/the-end-of-public-space-mitchell.pdf

Spaţiul public – de la ornament al oraşului la cutii negre (spaţiul
public tradiţional vs. malluri) Autor: Mihai Medvedovici, in
colaborare cu: Alexandra Popa, Alexandru Luca, Cristina Stamate,
Traian Colţan, Vincent Babeş
http://​ocasapezi.wordpress.com/2009/
04/27/spatiul-public-–-de-la-ornament-al-orasului-​la-cutii-negre/

Redefining Public and Private in the Framework of a Gendered Equality
Claire Pomeroy
http://serendip.brynmawr.edu/​sci_cult/courses/knowbody/f04/​web3/cpomeroy.html

The Public Sphere: An Encyclopedia Article (1964).Jürgen Habermas;
Sara Lennox; Frank Lennox.
New German Critique, No. 3. (Autumn, 1974), pp. 49-55.
http://​www.propertyistheft.com/​courses/social-web-media/​readings/
habermas-1964-the-public-sphere​.pdf


Jun 25 2012

donarea de sange ca crima

Vitalie Sprînceană

O publicitate socială bizară, la un post de televiziune local, despre donarea de sânge: câteva persoane ce au beneficiat de sânge „străin” se perindă radioşi în faţa ecranului şi zic: Eu nu trebuia să fiu aici!

Sugestiile ar fi că inşii cu pricina ar fi trebuit cu necesitate să fie morţi,  că cei de le-au dat sânge au făcut un lucru netrebuincios, că se află cumva ilegitim printre cei vii fapt pentru care parcă îşi cer scuze.

Varianta rusă a spotului e teafără şi sună în felul următor: Eu aş fi putut să nu fiu aici! E probabilitate. Transformată în realitate de un gest bun. Normal.


May 14 2012

morale…pe interneturi

Vitalie Sprînceană

Acu vreo zece ani transpiram de șapte ori când mi se spunea, cu ocazia unor  discuții pe net trădătorule, prostule.

De la o vreme, de când cu polemicile din jurul Legii Anti-Discriminare dar și mai înainte, nu mai tresar nici la Antihristule, Iuda, ticălosule, lepădătură

E un semn că devin mai rău?  M-ar întrista ca aiurelile virtuale să crească obrazul real.

P.S. internetul poate fi o decepție.


May 14 2012

automobilistica

Vitalie Sprînceană

Am mers pe autostradă azi. De obicei călătoresc pe banda cea mai din dreapta, cum îi stă bine unui șofer cu mai puțin de un an experiență. Pentru că eram în trei am trecut pe HOV, banda rezervată automobilelor cu 2 pasageri și mai mult (au americanii o chestie rezervată pentru autobuze și automobile pline)…

Pustiu în spatele nostru, pustiu în față. Rareori când altcineva utiliza banda aia și o făcea mai ales pentru depășiri. Drumul avea mașini cu șoferi singuri…


Apr 20 2012

moskova din noi…

Vitalie Sprînceană

M-am prins de multe ori că eram abordat și apelat în limba rusă în Tailanda, cu toate că mă străduiam să țin gura închisă iar accentul meu în engleză, nu era probabil foarte perceptibil pentru urechile unui tailandez ce nu știe decât Yes și No….

Mă obișnuisem cu asta și în Istanbul, dar acolo, mi s-a explicat, localnicii strigă în rusă din motive pragmatice – majoritatea absolută a turiștilor ce împânzeau orașul la începutul iernii veneau din Federația Rusă. Localnicul care zice Privet! unui turist are certitudinea că în 2 din 3 cazuri limba maternă a turistului este cea din care Privet-ul face parte….

Unul dintre ghizii ruși stabilit de multă vreme în Pattaya mi-a oferit o explicație:

– Pentru tailandezi oamenii albi au cu toții o față unică și se deosebesc prea puțin unul de altul (mersi pentru reciprocitate, noi tot nu prea putem face diferența între 3 asiați). Totuși ei au prins un clenci care funcționează și care-i ajută să-i separe pe ruși/sovietici de restul…

Ultimii, adică europeni, americani, scandinavi au obiceiul să umble cu gura căscată de admirație pe plaje, printre palmieri și arbuști bananieri. Ei îs veseli, zâmbesc tot timpul, fac mutre prietenoase, fotografiază tot ce mișcă.

Foștii sovietici, din contra, plimbă pe plaje și prin nisipurile albe mutre sumbre și serioase, ce stau încrețite atât la masă, cât și la salonul de masaj sau la schimbul valutar. Ca și cum ar fi veșnic la serviciu, ca și cum, și în clipele de vacanță, ar rezolva probleme serioase de genul creării unei teorii unice în fizică ce ar combina relativitatea și mecanica cuantică sau rezolvarea conflictului israelo-arab.

Mutră serioasă înseamnă, în 80 % din cazuri, un ucrainean sau rus. Moldovean, în cazul meu.

După aia am încercat să mă înseninez…