blog implicat

Un sondaj despre complotism și credința în teorii conspiraționiste realizat de IFOP (Institutul Francez al Opiniei Publice) a găsit că tinerii reprezintă categoria cea mai înclinată să creadă în teorii conspiraționiste: printre persoanele de pînă la 35 ani se găsesc de 2 ori mai multe persoane (21 % contra 11 %) care cred în diverse comploturi decît printre persoanele din grupul 55 ani și mai mult…
Cam atît despre creșterea gradului de informare corectă și calitatea informației învățate în epoca internetului.

Sondajul mai găsește, între altele, că cel puțin 79 % dintre respondenți cred cel puțin într-o teorie a conspirației. Cei mai mulți, 55 % cred că Ministerul Sănătății ar avea o înțelegere cu industria farmaceutică pentru a ascunde ”adevărul” despre nocivitatea vaccinelor. Alți 54 % cred că CIA ar fi implicată în asasinarea președintelui Kennedy. Se găsesc și alte 9 % care cred că Pămîntul e plat.

1. Vlad Filat s-a apucat să scrie, în celulă, o trilogie autobiografică: Cum am furat miliardul (plus o grămadă de alți bani). Trilogia va avea urmatoarea structură:
– vol. 1. ”Cum am furat cu colegii de la PLDM”
– vol. 2. ”Cum am furat cu colegii din Alians”.
– vol. 3. ”Unde-s banii? Calatorie imaginara prin Elveția, Cipru, Marea Britanie și alte 50 destinații.”.
Ultimul volum va avea și o postfață: Eu m-am împărțit cu Plahotniuc da el m-o băgat în pușcărie. De ce? 100 de întrebări și răspunsuri.”
2. Vlad Plahotniuc și-a adăugat în declarația de avere bloggerii, televiziunile, dosarele, compromatele foto, video și audio. ”Bogăția și puterea nu stau în bani”, a declarat acesta.
3. Igor Dodon recunoaște că nu știe ce e aia socialism. ”Era partidul cel mai ieftin pe care puteam să-l cumpărăm la banii noștri. Pe urmă am înțeles că am fost fraieriți: pentru o platformă pro-Putin e suficient și un ong”.
4. Declarație Mihai Ghimpu: ”Eu nu cred în unire, nici în adevărul istoric. M-aș dezice de ea și mîine dar cine-mi aduce voturile, tu?”.
5. Dorin Chirtoacă a renunțat la funcția de primar al capitalei argumentînd că s-a săturat să vorbească aiureli, să crîșuiască businessuri, să autorizeze gherete și construcții ilegale și să fie înjurat de cetățenii orașului. ”Las orașul unui om care pricepe, ajunge cît a fost condus de oameni incompetenți.”
6. Declarație incendiară a Sinodului Mitropoliei Moldovei: Lupta cu gayii e una falsă! Societatea are probleme mult mai mari: sărăcie, furtul miliardului, criză de încredere, clasă politică minciunoasă. Pe viitor îi vom lăsa pe gay în pace și vom ocupa de probleme reale.
7. Declarație comună a Ministerului Justiției, CSM, Procuraturii Generale, CNI și CNA: Reforma Justitiei va avea loc cand actualii judecatori si procurori vor fi inlocuiti cu fiii si fiicele lor, ca sa fim siguri ca nu ajung în sistem oameni întîmplători!”
8. Mass-media din Moldova a creat un sindicat al jurnaliștilor. ”Ajunge să fim presați de patron să scriem tot felul de porcării despre alți concurenți politici. Avem nevoie de o instituție care să ne apere de aceste abuzuri și presiuni”.
9.Pro Tv Chișinău a pedepsit exemplar echipa care a realizat știrea cu profesoarea din Ungheni. Redactorul a fost concediat și i s-a înscris în carnetul de muncă – neprofesionalist și sexist. De asemenea Pro Tv s-a angajat să facă, pe parcursul anului viitor, cel puțin 40 emisiuni despre problemele reale ale sistemului educațional și despre inegalitățile de gen din Moldova”.
10. Investigație RISE Moldova/Ziarul de Gardă: Partenerii externi au acordat Moldovei un grant de 100 milioane de euro pentru reparația și reutilarea școlilor și spitalelor din Moldova. ”Banii chiar au ajuns și au fost folosiți integral pentru realizarea obiectivelor propuse. Nici un leu nu a mers pe scheme levîe.”

 Ideile bune pot veni de oriunde. Chiar din Columbia.

Sub forma unei inițiative public-private între autoritatea ce se îngrijește de parcurile din Bogota și din alte orașe ale țării pe de o parte și Fundalectura, o asociație privată constituită în 1990 pe de altă parte. Ultima are drept scop transformarea Columbiei într-o țară de scriitori și are, printre membrii fondatori, Camera Columbiană a Cărții, Smurfit Carton Columbia și Asociația Columbiană a Industriei Comunicării Grafice.

Fundalectura amplasează biblioteci în parcuri publice prin intermediul programului Paradero Para Libros Para Parques (PPP). La moment doar în Bogota există peste 47 PPPs (biblioteci publice) iar în restul țării se găsesc alte 50 și ceva. Fiecare bibliotecă publică este administrată cel puțin 12 ore pe săptămână de un voluntar ce oferă consultații și ajută copiii să-și facă temele.

Altă idee bună vine din America. Țara care ieri a devenit mai bătrână cu un an. Acolo, în statul Wisconsin niște vecini teferi au amplasat mici căsuțe pentru cărți gratuite destinate altor vecini teferi sau vizitatori ai cartierului. Micile librării, spun localnicii, facilitează comunicarea în comunitate și nasc motive de întâlnire între vecini.

Din ideea asta s-a născut o întreagă mișcare – the Little Free Library care s-a răspândit apoi și în California și în alte state americane, apoi chiar a trecut granițele. Povestea întreagă e aici.

O idee bună pentru Chișinău (și ulterior alte orașe ale țării) s-ar putea naște din întâlnirea fecundă a acestor două idei (și a altora, e destul să apară).

Schițez conceptul unui proiect provizoriu (cărți se găsesc, și materiale de construcție pentru o mini-bibliotecă întâi în Grădina Publică Ștefan cel Mare și Sfânt apoi în alte parcuri ale orașului și altor orașe).

Descriere: biblioteci publice cu cărți gratuite amplasate în parcurile orașului Chișinău.

Scopuri: a) facilitarea accesului la cărți a cetățenilor și oaspeților orașului; b) constituirea unor comunități de cititori; c) socializare culturală și d) promovarea unui mod tare sănătos la cap de viață.

Modalitate de realizare: parteneriat public-privat. Parteneri publici: Primăria Chișinău, Întreprinderea Municipală Spații Verzi, poate Guvernul, Ministerul Culturii, Biblioteca Națională. Parteneri privați: librăriile, editurile, antreprenori. Adițional: muncă de voluntariat. Eu găsesc ore destule.

Modalitate de funcționare: biblioteci amplasate în spații publice. Cititorii iau cărți și aduc altele în loc (așa funcționează schimbul de cărți), sau doar aduc și nu iau, ori iau și nu aduc. Important e să citească. Și cărțile să întâlnească cât mai mulți cititori.

E o schiță. Îi lipsesc multe nuanțe. Pe care însă le putem adăuga pe urmă. Important e să pornim de undeva.

Ce ziceți? Ne apucăm de treabă?

surse:

http://www.latimes.com/news/local/la-me-little-free-library-20120628,0,4043836,full.story

http://www.bilinguallibrarian.com/2010/02/21/paradero-para-libros-para-parques/

http://metkere.com/2012/07/minilibraries.html

http://www.fundalectura.org/sccs/sobreus.php?id=1

Plângea (la propriu și cu figuri) primarul de Chișinău că adevărul istoric e mai important decât asfaltul de pe străzi. Că trebuie să se găsească pe drum (ori chiar în loc de drum) demnitate. Că minciuna…Că trecutul…Ba chiar, zicea junele Chirtoacă, el și colegii lui sunt gata să moară pentru demnitate.

Mă rog, morții cu morții, viii cu viii și demnitățile cu demnitățile.

Totuși dincolo, deasupra și în părți de adevărul material (drumuri și parcări, lumini și străzi, locuințe accesibile și spații publice), de cel istoric (denumirea limbii, istoria) stă adevărul gramatical potrivit căruia numeralul se acordă în număr, gen și caz cu substantivul pe care îl însoțește. Care adevăr poate fi verificat de orice școler trecut de clasa a cincea. Care școler ar găsi că forma ”1 lei” e o aiureală…

Nu știu câtă demnitate se găsește într-o instituție care nici nu știe să numere (valoarea înscrisă pe hârtie e 1 leu 50 bani dar biletul e vândut la prețul de 2 lei) nici să citească.

Semn că primăria Chișinău a eșuat și pe latura materială – drumuri, și pe cea a ”demnității” – litere și cuvinte.

M-am prins de multe ori că eram abordat și apelat în limba rusă în Tailanda, cu toate că mă străduiam să țin gura închisă iar accentul meu în engleză, nu era probabil foarte perceptibil pentru urechile unui tailandez ce nu știe decât Yes și No….

Mă obișnuisem cu asta și în Istanbul, dar acolo, mi s-a explicat, localnicii strigă în rusă din motive pragmatice – majoritatea absolută a turiștilor ce împânzeau orașul la începutul iernii veneau din Federația Rusă. Localnicul care zice Privet! unui turist are certitudinea că în 2 din 3 cazuri limba maternă a turistului este cea din care Privet-ul face parte….

Unul dintre ghizii ruși stabilit de multă vreme în Pattaya mi-a oferit o explicație:

– Pentru tailandezi oamenii albi au cu toții o față unică și se deosebesc prea puțin unul de altul (mersi pentru reciprocitate, noi tot nu prea putem face diferența între 3 asiați). Totuși ei au prins un clenci care funcționează și care-i ajută să-i separe pe ruși/sovietici de restul…

Ultimii, adică europeni, americani, scandinavi au obiceiul să umble cu gura căscată de admirație pe plaje, printre palmieri și arbuști bananieri. Ei îs veseli, zâmbesc tot timpul, fac mutre prietenoase, fotografiază tot ce mișcă.

Foștii sovietici, din contra, plimbă pe plaje și prin nisipurile albe mutre sumbre și serioase, ce stau încrețite atât la masă, cât și la salonul de masaj sau la schimbul valutar. Ca și cum ar fi veșnic la serviciu, ca și cum, și în clipele de vacanță, ar rezolva probleme serioase de genul creării unei teorii unice în fizică ce ar combina relativitatea și mecanica cuantică sau rezolvarea conflictului israelo-arab.

Mutră serioasă înseamnă, în 80 % din cazuri, un ucrainean sau rus. Moldovean, în cazul meu.

După aia am încercat să mă înseninez…

sursă imagine

În legea cu privire la întruniri protestul păpușilor nu e reglementat. O idee cu viitor. Azi în Barnaul, mâine în orașul tău.

surse: The Guardian

Novayagazeta.Ru

p.s. ultimele 3 imagini au fost preluate de pe site-ul NG.

sursa: revista Lire.