niste ganduri care au luat-o razna

Indicatorul mizeriei filosofice a epocii noastre e dominația totală și absolută a realismului capitalist (sintagma aparține lui Mark Fisher), adică setul de instituții formale și informale, think-tankuri și ONG-uri, gânditori singuratici sau asociați în grupuri, corporații, universități, scriitori și intelectuali publici care promovează și legitimează ideea că regimul capitalist este unicul viabil și că în … Read more

intre Barabas si Al Pacino (fara Buratino)

Viktor Kulivar (porecla Barabas). Legendă celebră a istoriei criminale din Odessa. Stăpânul incontestabil, în anii 90, al unuia dintre cele mai mari huburi europene de distribuție a stocurilor ilegale: țigări, petrol, mărfuri, arme, precum și a traficului de droguri și ființe umane, mai ales femei – din Asia spre Europa, și din Europa, adică Moldova, … Read more

Sub vremi (farsa in doua acte)

(fragment dintr-o nescrisă critică a gândirii ideologice) Cum întoarce politica istorică lucrurile…Acu mulți ani în urmă (în 1957), Milovan Djilas, un  comunist iugoslav care se întâmpla să fie în opoziție față de Tito, publica o cărțulie incendiară despre structura socială în comunism, ” The New Class: An Analysis of the Communist System” (nu știu dacă … Read more

pace sexuala pe taram academic

În lucrările de specialitate publicate în limba engleză pe teritoriul SUA (cărți, articole, conferințe, lecții publice) impersonalul mascul Sociolog, Filosof, Poet (ex. Sociologul trebuie să cunoască X, Y) este băgat cu pronume personal feminin: ea, al ei (sociologist – her, she). Diferența devine vizibilă atunci când traducerea se face dintr-o limbă misogină cum este franceza: … Read more

copiii oamenilor

”Children of men” (2006), regizat de Alfonso Cuarón. Pentru a câta oară o poveste (să fie oare o întâmplare că cele mai mobilizante, strigătoare, profunde și provocatoare filme/cărți se construiesc ca povești/utopii ancorate în timpuri virtuale – viitor, trecuturi, spații inventate surpându-și astfel legăturile cu realul pe care cică l-ar viza?). Distopie adică – poveste … Read more

la o judecata de apoi

Scrisesem cândva o poezie (proastă, bineînțeles) în care întrebam (pe cine oare?) dacă au și găinile un rai al lor în care să-și odihnească sufletele (că de, corpurile le fripturim noi) sau măcar un purgatoriu la vreun capăt al lanțului trofic…Sper că da: poate Dumnezeul animalelor va fi mai puternic decât cel al oamenilor… În … Read more