blog implicat

Un coafor din Chișinău, tare faimos, (Victor Micușa, pentru conformitate) a scris pe profile-ul său de facebook un mesaj plin de înjurături la adresa persoanelor LGBT. Mesajul său a fost comentat și răscomentat din toate părțile. Că Victor Micușa are dreptul la părere proprie pe această temă politică – e un lucru pe care nu-l pune nimeni la îndoială. Mai aiurea e că ”poziția morală” a dlui Victor Micușa nu e decît un artificiu de facebook – ca să capete ceva consistență această poziție ar trebui să fie dublată de o acțiune la fel de ”morală”: să refuze să tundă vreunul din deputații care au votat pentru Legea cu Privire la Egalitate de Șanse, de exemplu, și s-o facă anume din acest motiv. Banul însă nu trebuie încurcat cu ”poziția morală”.
Pe de altă parte, părerea lui Micușa despre LGBT nu intră în descrierea jobului său așa că omul poate fi învinuit cel mult de ipocrizie și lipsă de înțelegere.

Printre cei care au dat ”like” acestui mesaj homofob se numără și politicianul liberal-democrat Iurie Chiorescu, fost deputat în parlament. E adevărat că un ”like” poate însemna orice, de la ”admir acest mesaj și îl consider genial” la ”nu mă interesează deloc dar aș vrea totuși să urmăresc discuția din subsol”, dar e la fel de adevărat că un politician ar trebui să fie mai atent cum și cui distribuie ”like”-urile în această epocă a rețelelor sociale (și a vizibilității generale).

Mai ales cînd e vorba de Chiorescu care se află printre deputații ce au votat acea Lege cu Privire la Egalitatea de Șanse care a recunoscut în mod oficial egalitatea în drepturi a persoanelor, indiferent de orientarea lor sexuală. Istoria și stenogramele parlamentului nu au consemnat vreo atitudine ”curajoasă” sau de ”opoziție” a deputatului Chiorescu în cadrul ședinței în care a fost adoptată legea așa că, acest moralism post-factum e cel puțin ipocrit. Cînd o fi fost sincer dl. Chiorescu, atunci cînd a votat pentru lege ori acum cînd aprobă mesaje homofobe?
Mă rog, sinceritatea și coerența în mesaje și atitudini, nu intră în descrierea tipică a jobului său.

Cînd e vorba de curaj, ar trebui să amintim că nici un politician moldovean, măcar un secretar din minister, ca să nu mai vorbim de miniștri sau deputați, nu a avut curajul să iasă vreodată la un marș al grupului LGBT și să spună răspicat: aceștia sunt cetățenii noștri, ca și ceilalți de alte etnii, religii sau culturi.

Duminică, în timpul marșului comunității LGBT și susținătorilor lor, vreo 6 persoane au fost reținute de poliție pentru huliganism (între altele, doar cuvinte de laudă pentru poliție de data asta).. La asta ar trebui adăugați și alte cîteva zeci de inși care au aruncat cu ouă, au înjurat, au calomniat și au huiduit de pe margine.

(Paradoxal, participanții la marș, ca și cum ”perverșii”, au vorbit despre dragoste și înțelegere, iar ceilalți, ”ortodocșii” și ”drepții”, conduși de cîțiva preoți, au strigat declarații de ură și amenințări.)

Asta înseamnă că cel puțin 6 persoane au încercat (dar nu au reușit!) să treacă zidul de polițiști pentru a-i învăța minte pe homosexuali.

Deci 6 oameni care-s gata să facă acte de violență împotriva unui alt grup de oameni iar asta e ceva grav.

Tot duminică, un alt grup de ”militanți pentru morală” (niște zăpăciți ce-și zic Occupy Pedofileai) au venit și ei în piață să bată niște ”homosexuali”. (Cum au ajuns luptătorii împotriva pedofiliei să se războiască cu gay-ii de vreme ce majoritatea crimelor sexuale față de minori în Moldova au ca autori bărbați heterosexuali ce abuzează fetițe?).
Încă un grup de inși care e gata să verse sîngele altor oameni în numele ”moralității”…

Nu-s neapărat unicul care se miră: de ce exploziile astea uriașe de emoție de indignare, dorință de pedepsi prin violență fizică unele fapte și comportamente percepute a fi ”anormale” se întîmplă  doar cu ocazia marșurilor LGBT?

De ce nu vedem preoți care ar mobiliza turma lor pentru un protest la fel de vehement în fața Băncii Naționale, CNA și Procuraturii, instituțiile care au trecut cu vederea jaful de peste 1 miliard de dolari din sistemul bancar?

O fi din cauza că ”ura față de homosexuali” oferă tuturor, de la coafor la fost deputat, un drept de a vorbi cu majusculă (adică pretențios, paternalist și patetic) despre ”valorile mari”: familie, națiune, credință, morală, Dumnezeu.

Cînd prin efortul unor organizații precum Biserica ortodoxă sau în discursul public ”homosexualitatea” e construită ca fiind amenințarea absolută, marele păcat față de care celelalte păcate sunt insignifiante, fiecare ”luptător cu homosexualitatea” crede că el participă la o luptă apocaliptică de proporții cosmice (de care depinde, nici mai mult, nici mai puțin decît soarta omenirii!) în care fiecare șovăială, oricît de mică, ar fi decisivă și în care atitudinea față de inamic trebuie să fie intransigentă în fiecare moment.

Înțeleg de unde interesul bisericii pentru mutarea discuțiilor și bătăliilor sociale pe terenul ”homosexualității”: pentru a nu putea fi trasă la socoteală pentru tăcerea sa în privința săracilor, furtului public la care este părtașă (cîte foneme de protest a zis Mitropolia Moldovei ori episcopul Markel pe tema furtului ”miliardului de dolari”? Zero barat.), lașității etc…

Anume pentru că protestează cu ”inima și sufletul” împotriva LGBT, ”moraliștii” sunt orbi și muți la faptul că puterea le golește buzunarele chiar în timpul luptei…

Marele paradox al acestei construcții rezidă în faptul că ea reușește să îmbine excelent conformismul cu pretenția de ”rebeliune”: cu cît instituția bisericii și tot felul de grupuri ”împotriva gayilor” sunt mai conformiste față de instituțiile puterii reale (partide, oligarhi) cu cît energia aruncată împotriva unor cauze de genul luptei contra LGBT este mai intensă.

Participarea ”activă” la protestele împotriva ”păcatului homosexual ca amenințare absolută” întreține iluzia participării la un protest real care ar avea un potențial de contestare a relațiilor de politice existente. De fapt e exact invers.

De unde și acești grozavi ”luptători comozi și conformiști” alde Micușa, Chiorescu, Văluță și Markel, foarte vorbăreți pe tema pericolului imaginar al homosexualismului și foarte tăcuți cînd e vorba de pericole reale.

Ca toată lumea am aflat din presă detalii despre intenția  unor deputați moldoveni de a-și lua pe degeaba o bucată de teren în Chișinău ca să -și amelioreze ”condițiile locative”.
Am făcut haz că Valeriu Guma, unul dintre cei mai bogați oameni din Moldova, a solicitat și el ”ameliorare” (deși acesta are cazare gratuită garantată într-o pușcărie din România după ce a fost condamnat de instanța de judecată din țara vecină).
Și mai mult haz am făcut că deputatul Chiril Lucinschi, feciorul unuia dintre președinții Moldovei a solicitat și el ”ameliorare”, după ce se cunoaște că deține un post de televiziune și nu-i deloc printre cei nevoiași.
Unii dintre semnatari (precum proaspăt ieșitul din PD Iurie Bolboceanu) figurează într-o altă listă din 2005, conform căreia s-au acordat deputaților din parlamentul de atunci apartamente la preț preferențial (Bolboceanu era atunci membru AMN, și ar avea nevoie de un al doilea apartament preferențial).
Mă rog, lista e hilară – sunt prezenți deputați din toate fracțiunile acolo: și luptătorii pentru adevărul istoric, și militanții împotriva sodomizării etc. Adică inși care se află în război politic: deputații comuniști spun că actuala putere e nelegitimă dar semnează cu entuziasm cereri prin care această putere nelegitimă să lea de pămînt pe gratis…
Am găsit-o acolo și pe dna Maria Ciobanu, poate unica ce avea nevoie cu adevărat de ”ameliorarea condițiilor locative”, întrucît vine din învățămînt și întrucît (din informațiile publice) nu a făcut avere în politică.
Dna Ciobanu nu e dintre deputații cei mai vizibili. Ultima sa apariție memorabilă în spațiul public chiar a fost bizară: dintre toate problemele ea s-a arătat nemulțumită de lungimea fustelor jurnalistelor.
Am provocat-o la o discuție, dacă tot dădea lecții de morală tuturor.

Discuția nu a continuat mult. Dna Ciobanu și-a asumat rapid poziția de victimă într-un caz în care ar fi trebuit să fie mai delicată. Pe urmă m-a blocat. Grozav exemplu de comunicare publică a deputatului cu un potențial alegător.
O compătimesc sincer pe dna Ciobanu că a fost jucată astfel încît nevoia ei adevărată să servească drept paravan pentru niște șmecheri ce doresc să cîștige bani mășcați. Dar, după cum nu te apuci să-ți jefuiești vecinii sub pretextul că tu n-ai casă, la fel nu ai dreptul moral să  te asociezi cu unii evident ipocriți (Guma, Bolboceanu, Reșetnicov) pentru a acapara o bucată de teren public.
Partea proastă e că din acest scandal doar dna Ciobanu iese cu onoarea murdărită. Pentru că ceilalți semnatari nu mai au demult ce murdări.

Ne-am opus anul trecut construcției bisericii-necropolă privată din parcul de lângă clădirea Kentford. Nu pentru că nu ne-ar plăcea bisericile ori cimitirele. Ci pentru că credem că ele pot fi și trebuie construite în alte părți decât puținele spații verzi din oraș. Bunăoară pe locul fostelor spații industriale care acum stau pustii – depozite, hale, fabrici, garajuri.
Ne-am opus în primăvară construcției unui ficțional centru pentru copii de 16 etaje la Buiucani pe care-l dorea foarte mult fostul consilier municipal Valerii Klimenko. Nu pentru că nu am iubi copiii sau comunitatea rusă a cărui președinte este dl. Klimenko. Ca să șterg orice urmă de anti-rusism prezent la proteste voi menționa doar că participantul cel mai activ al lor a fost moldoveanul de limbă rusă Vitalie Voznoi.  Am protestat pentru că credem că e imoral ca cineva să folosească ”centrul pentru copii” (căruia îi revenea o mică cămăruță) drept acoperire și să înalțe un întreg bloc locativ în mijlocul parcului.
Acum ne opunem construcției unei librării pe bd. Moskovei. Nu pentru că nu am iubi cărțile. Ci pentru că nu credem că e corect ca librăria să se întindă până în stradă peste întreg trotuarul.
Dragi autorități, populația orașului e compusă doar din șoferi și cumpărători. Adică inși cărora să le faceți parcări și magazine, cum procedați voi. În afara magazinului cumpărătorul e bunică, mamă, copil, student, om ce se grăbește. Și fiecare din persoanele astea are nevoie de un spațiu în care să se plimbe, să meargă, să aștepte, să stea în fața blocului.

Am vorbit despre acest caz pentru ziarul Moldavskie Vedomosti.

Cazul cu construcția direct pe trotuar de pe bd. Moskovei nu este, din păcate, unul singular și nici măcar excepțional. Din contra, el ține de un fenomen ajuns ”tradițional” pentru Chișinău – comercializarea spațiului public. Fenomenul comercializării are multe fațete – acapararea spațiului verde al orașului pentru construcția de obiecte comerciale (restaurante, hoteluri), acapararea unor bucăți de infrastructură publică cum sunt trotuarele pentru terase și cafenele, transformarea altor bucăți de trotuar în spații de parcare, amenajarea ilegală a gheretelor și altor forme de comerț stradal în parcuri, pe străzi, în spațiul pietonal. În Chișinău comercializarea se întâmplă cu acordul tacit, iar uneori chiar cu permisiunea explicită a autorităților de diferit rang – primăria, inspecția de stat în construcții etc. 
Efectul direct al acestui proces de comercializare constă în reducerea spațiului public (trotuare, spații verzi, infrastructura sportivă și culturală) accesibil pentru activități non-comerciale de socializare, odihnă și comunicare. Adică dispar locurile în care ne putem întâlni ca cetățeni, în care interacționăm ca egali și se multiplică locurile în care ne întâlnim ca și cumpărători.

Imaginile vin de la Andrei Benimețchi.

Împreună cu Levente Polyak și cu Asociația Oberliht demarăm azi la Casa Zemstvei un atelier de cartografiere. Scopul acestui atelier este de a instrui activiștii în privința modalităților de utilizare a tehnologiilor informaționale (web alerte, website-uri, bloguri și hărți) pentru o mai bună coordonare a eforturilor lor și pentru a îmbunătăți comunicarea între activiști, între activiști și autorități, între activiști și cetățeni. Ne propunem să oferim activiștilor instrumente mai eficiente și să îi ajutăm să utilizeze din plin posibilitățile social media/internet pentru a facilita procesul de construire a unei societăți civile robuste.

Atelierul are drept țintă practică inițierea activiștilor în diverse tehnologii și metode de cartografiere colectivă (crowd mapping). Aceștia vor învăța să trimită, să editeze și să organizeze reclamații precum și să ofere vizibilitate și publicitate adițională rezultatelor.
Mai multe detalii în privința atelierului pot fi găsite la această adresă:
http://chisineu.wordpress.com/2013/08/29/spatii-revendicate/

PROGRAM

Ziua 1 (10 septembrie, 2013)
18.00 Prezentarea obiectivelor atelierului
18.30 Prezentarea posibilităților cartografierii colective (crowd mapping): evoluție, posibilități, limitări, Q&A.
19.00 Prezentarea participanților, discuție deschisă despre rezultatele scontate ale cartografierii
19:30 Stabilirea criteriilor de selecție pentru site-urile vizitate

Ziua 2 (11 septembrie, 2013)
9:00-12:00 Vizitarea a 6-8 locuri în Chișinău
– site demolat (arhitectural/istoric)
– construcție ilegală (anexă sau în curțile blocului)
– acaparare a proprietății publice
– parc
– parcare ilegală
– teren de sport
– cinematograf demolat
– bd. Cantemir
– zone periculoase pentru gay și alte minorități
– absența infrastructurii pentru oameni cu dizabilități

13:00 Evaluarea vizitei și rezultatelor vizitei
14:00 Organizarea informației și încărcarea ei pe site-ul crowdmap
15:00 Discuția rezultatelor și problemelor
16:00-17:00 Discuție despre posibilitățile cartografierii

1 zi plină de muncă practică cu cartografiere colectivă/internet/instrumente și tehnologii aferente

Ziua 3 (12 septembrie, 2013)
10.00 Vizite individuale ale unor locuri

15.00 Organizarea informației și încărcarea conținutului pe site
18.00 Prezentarea publică a hărții
19.00 Discuții despre viitorul proiectului de cartografiere colectivă: planuri și perspective

E mai mult decât bine că o problemă – Roșia Montană – servește drept atelier de discuție și acțiune pentru o dezbatere mai largă asupra stării țării în general. E semn că mișcările de opoziție au viziune.
Subscriu integral la Manifestul grupului Mâna de Lucru, Roşia Montană e mai mult decît Roşia Montană!

via Slavoj Zizek (The Year of Dreaming Dangerously, Verso:2012), despre revoltele ce zguduie acum Turcia, Brazilia, Bulgaria, Grecia și alte țări (și retrospectiv Occupy Wall Street și Primăvara Arabă):

Protestele de azi sînt de foarte multe ori revolte ale ”burgheziei salariate” și sînt motivate de frica acesteia de a-și pierde privilegiile. Acestea nu sînt proteste ale proletarilor ci proteste ale celor cărora le e frică să fie reduși la statutul de proletari. De aceea nu vedem în grupurile de protest inși cu locuri de muncă precare (din industria textilă, bunăoară) ci mai ales grupuri privilegiate de muncitori ce au un job garantat – serviciu public, învățători, angajați în transporturi. Protestele studențești ar trebui interpretate în aceeași cheie – motivația lor principală e teama că educația nu le va mai garanta surplusul la salariu în viața de mai tîrziu.
Întrebarea pe care ar trebui s-o adresăm de fiecare dată: în ce măsură reușesc, aceste proteste, să mobilizeze muncitorii săraci, precariatul și țăranii? (pp.11-12) 

Nici un politician moldovean n-a avut curajul elementar să vină la marșul comunității LGBT să spună măcar: sînteți și voi cetățenii noștri.

Nici unul din politicienii ce se burzuluiau sîmbătă în scuarul Teatrului Național de Operă și Balet  la tema integrării europene înghițind cu poftă mici, prosciutto și bere de la organizatori, n-a găsit suficientă îndrăzneală pentru a se arăta măcar. De dragul bifei.

A venit comisarul european pentru extindere Stefan Fule singur, însoțit doar de Dirk Schuebel, șeful Delegației Uniunii Europene în Moldova.

Cam atît despre principii, bărbăție personală, verticalitate si valori europene.

* * * * *

Am fost la cîteva întruniri ale organizațiilor LGBT. Apoi am participat la o dezbatere organizată de ospoon.eu și Gender Doc. Azi am mers la marșul lor. Acești oameni merg peste tot cu pază particulară, pentru că sînt persecutați și urmăriți la tot pasul. În viața privată. În viața publică. Acasă. La serviciu. La școală.
E anormal și imoral ca un grup de cetățeni să fie nevoit să se păzească de alte grupuri de cetățeni cu gardieni privați pe străzile orașului.
Asta nu-i societatea liberală și democrată pe care pretindem că o construim.
Înțeleg dacă ar fi vorba de hoți, dar hoții se plimbă în libertate, și chiar sînt aleși deputați în Parlamentul țării.

* * * * *

Dezbaterile despre orientarea sexuală ce au ca punct de pornire Biblia sînt greșite din start. Chestiunea gay-ilor e una mult politică și deloc religioasă. Nu are rost să discutăm modul în care acomodăm o minoritate (LGBT) la punctul de vedere particular al altei minorități (preoții, Biblia, naționaliștii).
Discuțiile ar trebui să aibă ca scop identificarea căilor prin care aceste minorități ar putea fi integrate în corpul social general.
Pe de altă parte nu trebuie să admitem ca un grup de cetățeni să persecute un alt grup de cetățeni în baza unor considerații particulare (opinii religioase sau de orice alt gen).

* * * * *

În drum spre casă iau troleibuzul 24. La stația Gemenii urcă un cuplu, ambii adolsecenți. Ea găsește două scaune libere și se așează pe unul din ele. Celalalt e pentru el care tocmai achită biletele și ca să-l ocupe fata își pune poșeta pe el. Vine o bătrînică și-i ia violent poșeta de pe scaun, ca să stea ea. Aceeași bătrînică îi zice fetei să ofere locul altor oameni, mai în vîrstă. Fata e vizibil iritată, dar tace. 

Bătrînica își face cruce ostentativ aproape la fiecare intersecție. Apare un alt bătrînel care se așează pe locul proaspăt eliberat.
Pe drum tinerii își dau cîte un sărut, întîi fugar, apoi mai îndrăzneț.
Bătrînica îl trage pe băiat de mînă:
– Nu e frumos  ceea ce faceți, că vă văd oamenii.  În jur sînt copii și bătrîni. Chiar dacă vă e drag unul de altul, trebuie să vă ascundeți  încît să nu vă vadă nici pisicile…
Fata explică:
– Nu prea avem unde ne vedea. Cu atît mai mult să ne sărutăm. Ce, trebuie să mergem s-o facem acasă în fața părinților?
– Nu-i frumos deloc, treaba voastră unde vă întîlniți.
Și-și face iar cruce.

sursa imagine

UPDATE: Atașez și un status de pe o rețea de socializare în care îmi prezentam argumentele în favoarea desfășurării marșurilor comunității LGBT.