Prieteni și prietene, emisiunea #ContraCultura își ia o pauză.
După un an și jumătate și peste 40 ediții simt că e nevoie să fac o întrerupere: vreau să mai reflectez, să încerc și alte lucruri.
Poate ne revedem din nou din toamnă.
Am nevoie de o schimbare.
Vă mulțumesc că ați fost alături.
Pe 29 iulie am pus începuturile unui experiment – o emisiune televizată bilingvă (rom+rus) din perspectivă feministă. O fac împreună cu Victoria Apostol și Polina Ciastuhina și sîntem găzduiți de postul TV RAIN Moldova.
Prima ediție, din 29 iulie. Titlu: EU MENSTRUIEZ, TU MENSTRUIEZI, NOI MENSTRUĂM…
A doua ediție, din 5 august. Titlu: Locul Femeii în Viața Publică (despre sexism).
Legături utile:
Pagina de facebook a emisiunii: Punctul F.
Canalul youtube al postului TV RAIN Moldova (accesibil în rețeaua de cablu Moldtelecom).
Anul trecut Ministerul Culturii a anunțat un concurs pentru finanţarea din bugetul de stat a proiectelor culturale ale asociaţiilor obşteşti pentru anul 2015. Asociația Oberliht, din care fac parte și eu, a depus două proiecte – unul pentru CHOȘC (un program artistic care urma să se desfășoare la Apartamentul Deschis, str. București, 68, în scuarul din fața Departamentului de Cultură) și altul, în cadrul proiectului BLOKI, pentru organizarea unui atelier de cartografiere a zonelor cu blocuri rezidențiale, urmînd să fie produsă o platoformă mobilă ce ar permite organizarea unor evenimente culturale cu participarea artiștilor și implicarea locuitorilor.
Ambele proiecte au fost acceptate pentru finanțare chiar dacă bugetul lor a fost redus drastic – pentru CHOȘC ni s-au alocat 10 mii lei, iar pentru platforma mobilă multifuncțională (un furgon-camionetă ce ar fi adapostit o mică bibliotecă, bucătărie, cinema etc) – 20 mii lei.
Insuficient, 20 mii lei fiind 4,5% din costul proiectului BLOKI. (De fapt întregul buget pentru finanțarea proiectelor culturale ale asociațiilor obștești se ridică abia la suma ridicolă de 2 milioane de lei).
Am zis însă că oricum e mai bine decît deloc.
Primăvara am semnat contractul cu Ministerul Culturii și chiar am început activitățile pentru proiectul Chioșc, din contul finanțărilor ce urmau să vină de la Minister.
Zilele astea am sunat la Minister să vedem cînd aceștia vor transfera banii pe conturile Asociației, ca să plătim activitățile ce le-am desfășurat și să le începem pe cele planificate (cu multe din ele sîntem în întîrziere deoarece intenționam să le începem în iunie).
Funcționarii ministerului ne-au anunțat că nu-s bani în buget acum. Că trebuie să mai așteptăm. Că bani vor fi, probabil – dar nu e sigur! – abia prin august-septembrie. (Tot despre asta era vorba în scrisoarea pe care Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor a trimis-o Ministerului Finanțelor).
Și noi ce facem cu activitățile deja demarate?
Într-un limbaj mai simplu: statul nu are bani pentru cultură, nici măcar pe cei pe care i-a prevăzut, pentru că a fost furat. Despre Ministerul Culturii, care nu are nici măcar orgoliul de a-și onora promisiunile față de sectorul cultural independent, nici măcar nu e nimic de spus.
În același timp, ministrul culturii Monica Babuc a participat la alegerile locale din Chișinău, în calitate de candidat al Partidului Democrat. Partidul a cheltuit bani pe bannere, spoturi, billboard-uri. Mai mult de 2 milioane de lei. Adică mai mult decît un întreg buget destinat inițiativelor culturale independente.
În același timp niște șmecherași locali au scos din sistemul bancar (și ulterior, din rezervele Băncii Naționale, adică din buzunarul nostru comun ca societate) o sumă de vreo treizeci de miliarde de lei (de un milion de ori mai mult decît urma să primim noi pentru aceste două proiecte!).
Ceea ce înseamnă că am pierdut statul unor partide politice, grupuri de oligarhi. Trebuie să ne facem un altul. De la zero.
P.S. Rog să fiu scutit de lecții pe tema ”organizațiile culturale independente” (mă refer la ONG-urile de entuziaști, nu la Uniunile cu imobile și patrimoniu moștenit din perioada sovietică) trăiesc din granturi străine.
E adevărat – asta fac.
Pentru că statul Republica Moldova nu are nici măcar mărunțiș de buzunar pentru sectorul cultural independent și l-a lăsat în grija străinilor.
P.S. Un mic update: am primit un apel de la Ministerul Culturii și am fost informat că de fapt Ministerul Finanțelor e cel care nu transferă banii pentru că nu îi are. Cică Ministerul Culturii ar fi semnat toate dispozițiile de plată și le-ar fi trimis la Trezorerie.
Salutări calde atunci și Ministerului Finanțelor (care aparține de un alt partid și care partid tot a avut candidat în campania electorală locală).
Am lansat, împreună cu un grup de cetăţeni activi şi intelectuali angajaţi, portalul de analiză şi critică socială Platzforma.md (PZF).
E un spaţiu ce se vrea a fi deopotrivă tribună (pentru idei şi lucruri ce nu încap în discursurile mainstream), scenă (pentru confruntările de idei şi viziuni opuse) dar şi şcoală de scris.
PZF are o pagină de facebook la adresa: https://www.facebook.com/platzforma
Deasemenea, pe twitter PZF scrie la https://twitter.com/platzforma.
Să ne citim de bine!
O descriere mai elaborată a inițiativei se găsește pe site-ul PZF, secțiunea MANIFEST.
Platzforma.md (PZF) îşi propune să devină un spaţiu virtual (deşi nu mai puţin real) de reflecţie şi atitudine critică. Prin publicarea unor discuţii şi analize calificate ale anumitor fenomene şi problematici sociale neglijate sau manipulate în spaţiul public (inegalităţi, vulnerabilitate, opresiune, identităţi, culturi, ideologii etc.), PZF aduce în prim plan interpretări necesare pentru deconstruirea înţelegerilor dominante ale acestor fenomene în societatea noastră. Totodată, PZF doreşte să contribuie la lărgirea discursului public în Moldova prin includerea unor puncte de vedere marginalizate sau ignorate, precum și prin găzduirea unor întîlniri între viziuni diferite sau opuse.
O serie de fenomene prezente în societatea din R. Moldova în ultimii ani – monopolizarea pieței mass-media de către agenţi economici netransparenţi, comercializarea presei și sacrificarea calității şi considerentelor etice în numele profitabilității economice, multiplicarea în spațiul public a unor discursuri intolerante, discriminatorii sau cu accente discriminatorii, criza profundă din sistemul educațional ce limitează accesul studenților la ideile și dezbaterile curente din domeniu, cenzura informală a discursului public, excluderea unor grupuri marginale (săracii, romii, persoanele cu dizabilităţi, persoanele LGBT etc.), nivelul scăzut de cultură și educație civică şi politică a cetățenilor, justifică, în opinia noastră, necesitatea unui portal de atitudine, analiză și critică socială. Amplificarea unor discursuri intolerante – fie ele motivate din punct de vedere etnic sau religios, pe fundalul acutizării aşa-zisei „crize identitare” – ne-au convins că dezbaterile și „luptele de idei” constituie un mijloc crucial în procesul de comunicare, informare şi în ultimă instanţă de democratizare a societăţii. Diversele forme de intoleranță şi discriminare (șovinism, sanism, rasism, sexism etc.) şi fenomenele negative pe care acestea le generează (inegalităţi, excluziune, opresiune etc.) pot fi diminuate şi chiar eliminate, credem noi, prin contribuţia unor dezbateri calificate și conştiente de dimensiunea civică a acestor luări de poziţie.
În același timp, o serie de discursuri și practici – politicile economice ale capitalismului „sălbatic”, tranziția negîndită la economia de piață, sărăcirea masivă a unor grupuri sociale atît în zonele rurale ale țării, dar și în orașe, mai ales ca urmare a procesului de dezindustrializare, corupția politică la nivel central și local, proliferarea oligarhiilor politice și economice la adăpostul unor construcții mitologice precum „economie de piață”, „integrare europeană”, „democrație”, „unionism” – au fost abordate necritic, fiind sustrase reflecției, deși acestea influențează în mod decisiv viața cetățenilor Moldovei. PZF vrea să supună această stare de fapt unui examen critic şi astfel să participe la îndreptarea ei.
Un discurs critic informat şi o discuţie amplă stimulată de acesta ar conduce la erodarea stereotipurilor, prejudecăţilor şi a altor „reflexe” de gîndire care susţin fenomenele socio-politico-economice pomenite mai sus, ar contribui la depășirea blocajelor în comunicarea dintre diferite grupuri sociale (etnice, religioase şi de statut social) şi ar pune baze reînnoite (clădite pe principiile echităţii) pentru o coeziune şi o solidaritate sporită în societatea noastră.
Lipsa de dezbateri publice pe anumite chestiuni de importanţă (de ordinul celor menţionate mai sus) este o poziţie comodă. Totuşi, istoria mai mult sau mai puţin recentă ne învaţă că slăbiciunea discursului critic în anumite perioade şi spaţii geografice şi culturale (de exemplu, anii 1930 în Europa, dar și tranziția post-sovietică) au permis radicalizarea unor regimuri politice, încetăţenirea unor discursuri de propagandă şi punerea în aplicare a unor măsuri cu consecinţe dezastruoase pentru comunitatea locală şi mondială (pentru a nu aminti decît holocaustul, crimele staliniste sau epurările etnice din fosta Iugoslavie). Situaţia actuală a societăţii noastre ne aminteşte în multe privinţe de perioade în care au înflorit diverse mişcări şi regimuri autoritare. Istoria încă nu ne-a vaccinat împotriva unor cataclisme sociale în stare să explodeze în orice moment pe fundalul unor crize sociale de profunzime, însoţite de o comunicare publică parţială şi puternic distorsionată de interese personale şi corporative. În lipsa unor dezbateri şi reflecţii critice de anvergură, riscăm să devenim martorii – neimplicaţi – ai unui sistem bazat pe opresiune şi injustiţie, care odată exacerbat, poate da naştere unor manifestări sociale şi politice de factură autoritară.
PZF nu urmăreşte să devină o comunitate omogenă a unor părtaşi de idei şi de poziţie, să producă şi să difuzeze păreri şi mesaje pentru uzul unui cerc circumscris al unor semeni (după principiul „the medium is the message”), nici nu pretinde să instituie un discurs ortodox (un alt „-ism”). Aşa cum s-a pomenit mai sus, PZF vrea să favorizeze desfăşurarea unui schimb de idei şi de poziţii nu neapărat convergente, dar în mod necesar multilateral informate, în scopul stimulării unei comunicări şi reflecţii sociale eminamente critice şi „dialogice”, opuse prin definiţie unor luări de poziţie partizane şi unei gîndiri înţepenite de scheme ideologice implicite şi de un bun simţ iluzoriu.
Cinismul (guvernanţilor), zeflemeaua (decidenţilor de rang mediu) şi neîncrederea generalizată (a oamenilor de rînd) erodează din fundament posibilitatea însăşi a oricărui proiect de anvergură iniţiat din bună credinţă în folosul şi binele unei comunităţi şi a societăţii în genere. Aceste manifestări anomice întreţin totodată un liant paradoxal în baza unui complot al societăţii împotriva ei însăşi, în interesul unei căpătuiri sau supravieţuiri individuale de moment. Spiritul critic de la care se revendică platforma noastră este contrar acestei stări de spirit corozive din societatea noastră. Dimpotrivă, PZF va căuta să repună în drepturi anumite principii morale, de dreptate şi solidaritate umană, fără de care încrederea faţă de aproapele nostru şi speranţa în viitor devin nişte noţiuni lipsite de sens, iar comunitatea este surpată din interior.
Spiritul critic şi reflexiv este expresia năzuinţei noastre – şi sperăm contribuţia noastră pozitivă – pentru o lume mai dreaptă, mai bună.
Împreună cu Levente Polyak și cu Asociația Oberliht demarăm azi la Casa Zemstvei un atelier de cartografiere. Scopul acestui atelier este de a instrui activiștii în privința modalităților de utilizare a tehnologiilor informaționale (web alerte, website-uri, bloguri și hărți) pentru o mai bună coordonare a eforturilor lor și pentru a îmbunătăți comunicarea între activiști, între activiști și autorități, între activiști și cetățeni. Ne propunem să oferim activiștilor instrumente mai eficiente și să îi ajutăm să utilizeze din plin posibilitățile social media/internet pentru a facilita procesul de construire a unei societăți civile robuste.
Atelierul are drept țintă practică inițierea activiștilor în diverse tehnologii și metode de cartografiere colectivă (crowd mapping). Aceștia vor învăța să trimită, să editeze și să organizeze reclamații precum și să ofere vizibilitate și publicitate adițională rezultatelor.
Mai multe detalii în privința atelierului pot fi găsite la această adresă:
http://chisineu.wordpress.com/2013/08/29/spatii-revendicate/
PROGRAM
Ziua 1 (10 septembrie, 2013)
18.00 Prezentarea obiectivelor atelierului
18.30 Prezentarea posibilităților cartografierii colective (crowd mapping): evoluție, posibilități, limitări, Q&A.
19.00 Prezentarea participanților, discuție deschisă despre rezultatele scontate ale cartografierii
19:30 Stabilirea criteriilor de selecție pentru site-urile vizitate
Ziua 2 (11 septembrie, 2013)
9:00-12:00 Vizitarea a 6-8 locuri în Chișinău
– site demolat (arhitectural/istoric)
– construcție ilegală (anexă sau în curțile blocului)
– acaparare a proprietății publice
– parc
– parcare ilegală
– teren de sport
– cinematograf demolat
– bd. Cantemir
– zone periculoase pentru gay și alte minorități
– absența infrastructurii pentru oameni cu dizabilități
13:00 Evaluarea vizitei și rezultatelor vizitei
14:00 Organizarea informației și încărcarea ei pe site-ul crowdmap
15:00 Discuția rezultatelor și problemelor
16:00-17:00 Discuție despre posibilitățile cartografierii
1 zi plină de muncă practică cu cartografiere colectivă/internet/instrumente și tehnologii aferente
Ziua 3 (12 septembrie, 2013)
10.00 Vizite individuale ale unor locuri
15.00 Organizarea informației și încărcarea conținutului pe site
18.00 Prezentarea publică a hărții
19.00 Discuții despre viitorul proiectului de cartografiere colectivă: planuri și perspective
Motto: ”De ce Biserica Ortodoxă a Moldovei se interesează enorm de ceea ce face omul cu organul său sexual, dar nu-i pasă deloc dacă acesta mănîncă, dacă are un adăpost unde să doarmă sau un loc unde să muncească și să fie răsplătit decent?”
Orice critică dinspre stînga a religiei (mă refer aici și la alte grupuri creștine) ar trebui să pornească din gîndul exprimat în motto…
Am obosit să tot văd preoți și enoriași care se inflamează ori de cîte ori aud cuvîntul ”sex” mai ales în raport cu copiii, dar care dorm liniștiți și se fac a nu auzi alte cuvinte precum ”sărăcie”, ”foame” sau ”crimă” în legătură cu aceeași copii…
Șirul ironic de coincidențe al sorții a făcut ca ieri, 26 martie, televiziunile să fie împărțite între două subiecte: cel al preoților ce amenințau cu protestele în caz că Ministerul Educației nu retrage o oarecare carte din biblioteci și cel al fostului procuror general Valeriu Zubco, chemat la CNA să dea mărturii în cazul Vînătorii de la Pădurea Domnească din 23 decembrie 2012.
La un moment subiectele s-au intersectat chiar – un preot glăsuia, în studioul Publika despre pericolul sexului, homosexualilor și a coruperii moralei, în timp ce fostul procuror afirma, cu multă aroganță și doza obligatorie de tupeu a funcționarului moldovean că nu se simte vinovat că ar fi tăinuit, cu bună știință, omorul petrecut la acea vînătoare cu ghinion.
N-a îndrăznit preotul Văluță (el era în studio) să zică lucrurile pe care ar fi trebuit să le rostească un preot: omorul e PĂCAT, și ascunderea crimei ține la fel de domeniul PĂCATULUI.
Doar în acest caz, discuția despre subminarea fundamentelor morale ale societății de către puterea politică era relevantă.
RO
grupul de lectură Spații Publice în postcomunism
Ce este spațiul public? Cui aparține spațiul public? Cine este în drept să folosească un spațiu public? Cum sunt create spațiile publice? Care e starea spațiilor publice din Chișinău? Cum putem contribui la amenajarea unor noi spații publice în oraș? Cum putem recâștiga spațiile publice de la actorii privați? Ce am avut (spații publice în comunism) și cu ce am rămas (spațiile publice în capitalism)?
Acestea ar fi câteva din întrebările ce vor fi abordate în cadrul grupului de lectură Spații Publice în postcomunism organizat în perioada 16 iulie – 23 august 2012, la Casa Zemstvei, str. Şciusev 103, Chișinău. Ședințele grupului de lectură vor avea loc în zilele de luni și joi în intervalul 18:00-21:00.
– – –
Aceasta actitivate este organizata de Asociatia Oberliht (http://oberliht.com) în cadrul proiectului SPACES, care este finantat de Uniunea Europeană prin Programul Cultural pentru Parteneriat Estic.
– – –
Proiectul SPACES (Zone Publice Durabile pentru Cultura în Tarile din Est) aduna la un loc artisti si lucratori din domeniul culturii din patru tari ale Parteneriatului Estic, Armenia, Georgia, Moldova, Ucraina, care se preocupa de reprezentarea unor subiecte sociale specifice pentru spatiile publice din orasele lor. Proiectul mai are drept scop fortificarea scenei independente de arta si cultura din aceste tari.
Cuvintul cheie este dezvoltarea capacitatii – de la dezvoltarea unor pozitii ferme de pe care de lansat un proces de negociere cu agentii guvernamentali pina la procese de autoinstruire, imbunatatire a contactului cu societatea civila si publicul, si identificarea unor noi spatii unde arta si cultura pot avea loc. Intrebarea principala este: Cum prin arta si cultura sa recistigam noi spatii pentru cetateni, in special pentru tineri? In cadrul proiectului SPACES vor fi organizate si desfasurate evenimente artistice participative in spatiul public din cele patru tari. Procese de lucru in retea, cercetare sociologica si dezbateri pe marginea policiticilor culturale vor acompania aceste evenimente. O intelegere mai buna a rolului pe care il poate avea arta si cultura vizavi de spatiul public in spatiile post-comuniste, un sprijin mai puternic acordat scenei independente, noi concepte de guvernare culturala in regiune vor fi citeva din rezultatele proiectului SPACES.
