Dec 28 2010

spatii publice si filosofi

Vitalie Sprînceană

Aici însă m-aş opri la o singură cauză internă care face încă din filosofie un loc aparent desuet şi cu o imagine neatrăgătoare pentru tinerii dornici de studiu. Vreau deci să mă refer la lipsa aproape completă a filosofilor români (adică a profesorilor de filosofie) ca intelectuali angajaţi în spaţiul public. Cînd spun „angajaţi”, nu mă refer la opţiuni politice sau la programe ideologice (care nu se exclud, dar nici nu sînt obligatorii), ci doar la angajamentul în favoarea unor genuri de gîndire care să îngăduie o mai bună înţelegere a actualităţii, prin practica unui discernămînt cu privire la ce este relevant, la ce este problematic, la ce este decisiv pentru fiecare şi pentru toţi împreună din ceea ce se întîmplă zi de zi. Să fiu mai explicit.

Ciprian Mihali, pe Criticatac.ro


Dec 27 2010

democratia ca tusovka privata a oamenilor frumosi

Vitalie Sprînceană

Esteticul a devenit demult, dacă n-o fi fost întotdeauna, un proiect politic: o femeie, activistă, blogeriță senină și cetățeană invocă (1) ceva argumente estetice pentru a provoca niște soluții politice. Zice ong-ista cu privire la problema cerșetorilor și cerșetoriei din orașul Chișinău (care, conform stereotipului mic-burghez – ok, schimb termenul, să fie clasă mijlocie – se datorează lenii, parazitismului, lipsei de sănătate socială, minciunii): vai, dar mă stresează cerșetorii când vin la terasă/restaurant să-mi ceară ruble, of, da-i aiurea că dorm la intrarea în blocul meu, că eu mă simt în nesiguranță, că ei emană miros urât, aoleu, da dacă vrem turiști în oraș și-n țară atunci trebuie să-i alungăm la mama dracului (nahren s pliaja pare o direcție potrivită), poliția să-i numere și izgonească, să nu se simtă relaxați… (Nebunia asta a fost rostită după una, alta adică, ce prevedea ca poliția să prindă oamenii ce nu dispun de o locuință în Chișinău și n-au unde dormi în oraș (alde mine, bunăoară) și să-i trimită la ei acasă…adică…acolo unde-i nicăieri).

O fi venit timpul când ”frumosul” se transformă în subiect de polemică politică? Grozav pentru epoca de după sfârșitul esteticii (îmi vine-n minte Adorno)…

Nu-i tare novatoare ideea d-nei/d-niței Fonari – privatizarea spațiilor publice urbane de către proiectele și gusturile clasei mijlocii în detrimentul altor categorii sociale – nefrumoase cum ar veni (cerșetori, vagabonzi, muncitori, contra-culturile) – e un fenomen tare în vogă, aplicat atât în marile orașe mondiale (ca la New York, unde segregația estetică-i de tip spațial – urâții sunt închiși în zone hidoase alde Bronx) cât și în cele mai obișnuite (ca în New Delhi sau Pretoria unde cartierele curate, securizate și ”frumoase” ale bogaților reprezintă adevărate cetăți în cadrul orașelor, păzite bine de armate private și garduri electrice)… Asta ar fi consecința logică a aplicației principiilor estetice de tip ONG-ist…ong-ist moldovean, adică.

Parodia cu drepturile cetățenei Fonari la miros frumos și priveliști curate nu ține mai departe de gardul televiziunii prin intermediul căreia ”mesajul” a fost lansat către popor… Asta pentru că…așa se cuvine. Întâi din motivul că cerșetorii ar fi niște oameni și cetățeni (drepturile civile deja nu depind de cens sau proprietate, și nici de mirosul emanat – îmi amintesc că într-o vreme nu chiar îndepărtată toți locuitorii Chișinăului puțeau a rahat, dar nimănui nu i-a trăsnit în cap să-i lipsească de drepturi). Apoi că, spațiul urban e un bun public, ce aparține tuturor, și celor ce răspândesc mirosuri de Coco Chanel și celor ce au pete de balegă în fund, și a celor ce emană arome de usturoi și a celor ce mănâncă pătrunjel…Iar spațiul public presupune, pe lângă multe alte libertăți/slobozii, și dreptul de a-l folosi în mod comun, adică intrarea blocului, parcul și terasele pot fi accesate și de inși ce nu au mireasma potrivită…

Tot mai mult seamănă ”democrația” autohtonă cu un club privat de dansuri accesul în care presupune face control și dress cod. Asta chiar și în varianta zisă democratică a societății civile.

p.s. Datorez o explicație la evidenta întrebare: ce facem, totuși, cu cerșetorii? Nimic, până una-alta. (cu-ul e o prepoziție lunecoasă, desemnând deopotrivă, în acest context particular, atât relația subiect-subiect cu cerșetorii, cât și cea subiect-obiect). Tovarășa ONG-istă utilizează cu-ul în cel de-al doilea sens, eu mă adaug la primul.

Așa încât, soluția mea zice să-i ascultăm întâi pe cerșetori. Să vedem cine-s dincolo de stereotipurile: urât miroșitori (îs săraci, mănâncă de la gunoi, nu de la terasă, n-au duș, doar apă în Lacul din Valea Morilor, pardon că l-au secat și pe ăla), potențiali criminali (în fapt, o minusculitate în comparație cu criminalitatea oamenilor normali, cu casă și frumos mirositori) și leneși (unii îs calici, alții n-au nici o meserie, și mai alții sunt pur și simplu refuzați la angajare – cine dracu ia la muncă un ins care arată ”altfel”) . Apoi construim problema ca una socială, adică a tuturor, că nu-i vorba doar de destinul individual al unor oameni, ci de grupuri întregi de cetățeni ce cad în grupul de risc. Adică, cerșetoria e produsă. Și reprodusă. De școlile orfelinat, dar și de familie, structura economiei, situația asta socială zisă tranziție, sistemul judiciar ș.a.m.d. În fiecare-i de săpat.

Note:

1. Emisiunea e din 26 decembrie, datată greșit pe site ca fiind 19 decembrie, al doilea 19 decembrie, de fapt.


Dec 26 2010

istorii

Vitalie Sprînceană

Mă cam irită faptul că nimeni nu scrie/povestește istoria de dragul ei. Nu neapărat așa cum a fost, că-i utopie. Ci măcar prin evitarea obsedantului așa cum ar trebui să fie.


Dec 25 2010

bibliografii si biografii

Vitalie Sprînceană

Cu ocazia consultării listei de cumpărături (de carte) mă prind că am unele în cărți în 2-3 limbi. Ori le-am citit inițial într-o limbă. Sau mi-au fost dăruite (în altă limbă). Uneori trebuia să le citez (într-o a treia limbă). Alteori m-am mutat cu traiul în altă țară. Mi-am promis că, în afara cărților obligatorii pentru școală, restul le procur doar în original (dacă vorbesc sau înțeleg limba cu pricina). Alte soluții n-am: o fi existând un farmec să ții Politica lui Aristotel în 3 limbi (română, engleză și bulgară), dar dacă nu cunosc greaca veche, ca s-o citesc frumos, din plin, rămân lăutar filosofic ce se hrănește cu resturi de la masa bogaților.

Nici măcar nu le pot dărui – cine să citească Berdiaev în bulgară?

Biblioteca, mai mult decât o bibliografie sau listă, ar fi o biografie a mea. Un CV cât se poate de exact.


Dec 25 2010

bookshop

Vitalie Sprînceană

Cumpărat:

– o gramatică arabă cu tot cu promisiunea că mă apuc în sfârșit de limba asta… ori de chineză. E timpul să ies din europo-egoism. Plan: până-n vară să pricep aproximativ măcar una din ele.

– ‘Zen and the art of motorcycle maintenance‘ de Robert M. Pirsig – o carte ce mi-am cumpărat-o de vreo 6 ori până acum în vreo 3 limbi și am dăruit-o tuturor oamenilor dragi… (doar Micul Prinț l-am cumpărat/dăruit de mai multe ori)…cred că am o fixație pe cartea lui Pirsig…cu ocazia asta mi-am zis că o recitesc în vacanță. Și mă apuc, în timpul liber, s-o traduc…Postez pe blog…

– ”Finnegans Wake” de James Joyce… Clasicii trebuie agonisiți. Că-s ieftini și buni. Pe Joyce am plătit 2 dolari. Pirsig mi-a luat 1.5 dolari.

– ”Past Imperfect: French Intellectuals, 1944-1956” de Tony Judt. Acu ceva vreme Michel Winock îmi trezea un interes pentru istoria vieții intelectuale franceze: pasiunea pentru marxism, maoism, existențialism, alte -isme, apoi luptele contra -ismelor, mai 68, Gide, Sartre, Camus, Aron și alții. Jean Sevilla a pus apoi toate tunurile dreptei pe un fel de pasiune a intelectualilor francezi pentru stânga, numind-o ”terorism intelectual”. Sper că Judt mă lămurește ce-i cu anii cruciali 1944-1956, perioada când se încheagă discursurile stângiste, unii se trezesc (Camus), alții ațipesc și mai tare (Sartre). E și epoca rupturilor marilor prietenii (Sartre și Aron și Camus).

– Walter Benjamin “Illuminations” – o am și în română, acum în engleză… o caut în germană.

– Pierre Bourdieu “Distinction”. Citit pe sărite, niște ani în urmă. Reținut detalierile structurilor de clasă în…farfuria de supă sau pe durata prânzului. Mai am în cap și niște formule magice: habitus, distincție, capital cultural dar ele atârnă acolo cam fără rădăcini…Vreme e pentru o lectură temeinică.


Dec 22 2010

arta din tara lui Kim Jong-il

Vitalie Sprînceană

La Moskova a fost inaugurată o expoziție de pictură contemporană nord-coreeană…Detalii aici.


Dec 22 2010

Declaratie a PEN Clubului din Republica Moldova despre condamnarea lui Ernest Vardanean

Vitalie Sprînceană

Declarație a PEN Clubului din Republica Moldova

Despre condamnarea jurnalistului Ernest Vardanean de către regimul separatist de la Tiraspol

PEN Clubul din Republica Moldova – filială a Asociaţiei Mondiale a Scriitorilor (International PEN) cu sediul la Londra – protestează energic împotriva încarcerării şi condamnării jurnalistului Ernest Vardanean de către autorităţile separatiste din Transnistria. Sentinţa de condamnare la 15 ani de închisoare a lui Ernest Vardanean, pentru o aşa-zisă „înaltă trădare”, a fost pronunţată de un tribunal ilegal al unui regim anticonstituţional, în urma unui proces închis, tipic stalinist, prin încălcarea celor mai elementare drepturi ale inculpatului, inclusiv a dreptului la apărare.

Jurnalistul Ernest Vardanean a fost reținut la 7 aprilie 2010 de serviciile secrete ale regimului separatist de la Tiraspol, supus unui tratament inuman în detenţie şi forţat să semneze declaraţii false privind desfăşurarea unor activităţi de spionaj pe teritoriul regiunii separatiste în favoarea Republicii Moldova.

Cerem autorităților Republicii Moldova să întreprindă toate demersurile necesare pe plan intern și extern pentru a grăbi punerea în libertate a lui Ernest Vardanean. Soarta acestui jurnalist o poate avea orice cetăţean al Republicii Moldova pe care statul este incapabil să-l protejeze în faţa unor acţiuni de răpire şi încarcerare, instrumentate de regimul separatist din Transnistria.

Cerem comunităţii internaţionale, Uniunii Europene, Consiliului Europei, Statelor Unite ale Americii, OSCE şi altor actori politici influenţi pe plan global să exercite presiuni asupra regimului ilegal de la Tiraspol, pentru ca acesta să înceteze practicile criminale la adresa cetăţenilor moldoveni. Cerem Federaţiei Ruse să se alăture eforturilor internaţionale şi să determine autorităţile de la Tiraspol să-l elibereze imediat şi necondiţionat pe jurnalistul Ernest Vardanean.

PEN Clubul din Republica Moldova se solidarizează cu organizaţiile profesionale din mass-media şi cu ONG-urile care au protestat împotriva acestui abuz strigător la cer. Vom contribui la mediatizarea cazului lui Ernest Vardanean în presa internaţională şi prin reţeaua centrelor PEN din întreaga lume.

Chişinău, 21 decembrie 2010