Una dintre cele mai neghioabe reacții la pandemia asta este cea care vorbește în termenii: hei, de ce să ne îngrijorăm, oamenii mor oricum de diverse boli… Și urmează o listă de boli care seceră vieți: boli cardiovasculare, diabet, cancer. Plus accidente rutiere, de exemplu.
Reacția asta e neghioabă din două motive.
Întîi, evident, pentru că trivializează o amenințare despre care încă nu știm prea multe și despre care aflăm încă chestii din mers.
În al doilea rînd, și aici e mai tragic, cei care emit astfel de trivialități nu fac un pas mai departe să se întrebe: ce cauzează aceste boli care seceră multe vieți? Și oare chiar e ”atît de natural” să murim de la ele?
Pentru că, și aici e un ”imens secret/scandal” politic (și social și economic), majoritatea bolilor de care se moare în afara pandemiei – boli cardiovasculare, diabet, cancer – pot fi prevenite și se datorează unei combinații de factori precum poluarea atmosferică, stresul, alimentația, modul de viață sedentar, diversele toxine.
Nici unul dintre ei nu este ”natural” și cu atît mai mult nu este inevitabil.
Ce mîncăm, ce conține mîncarea pe care o consumăm și de la care putem muri, ce aer respirăm, ce fel de infrastructură sportivă și de recreere avem pentru a duce un mod de viață activ, ce nivel de poluare este în apa pe care o bem? – la toate întrebările astea răspunsul nu este ”așa e Natura și nu avem ce face” ci ”asta e o consecință a unor aranjamente politice, sociale, economice și juridice”.
Aceste aranjamente fac ca umplutura de soia, sulfați, gume de guar, coloranți și alte minunății sintetice să treacă drept ”salam”, adică mîncare. O mare parte din diabeturi vin de la tot felul de îndulcitori suspecți pe care companiile le bagă în toate alimentele.
Tot din cauza lor amestecul de plumb, bioxid de carbon, radiație și alte toxine trece drept ”aer de respirat”.
Aceleași logici și aranjamente fac ca în interiorul orașelor autoritățile să dea prioritate ”dezvoltatorilor” care taie parcuri și construiesc în spații verzi care, în alte aranjamente ar putea fi oaze de aer verde și surse de sănătate pentru orășeni.
Aceleași logici fac ca automobilele să fie prioritate în oraș în detrimentul transportului public ecologic…
Accidentele rutiere tot, o mare parte, nu sînt inevitabile și pot fi prevenite și reduse: politici de limitare a vitezei, amenzi și alte sancțiuni, infrastructură dezvoltată de transport public urban și interurban…
Astfel că, departe de a fi ”naturală” statistica celorlalte morți e și ea o chestie politică scandaloasă ce trebuie demontată.
Faptul că am naturalizat-o și am ajuns să o considerăm drept inevitabilă arată o sărăcie a cunoașterii noastre despre lume.
Faptul că acceptăm încă să murim ”natural” de dragul acestor logici și aranjamente este încă o înfrîngere a imaginației politice și o lezare gravă a demnității noastre umane.
Reformulat, argumentul neghiob ar suna astfel: e ok să mai murim de o boală ce ar putea fi, în anumite condiții, prevenită și controlată de vreme ce oricum…murim de alte zeci de boli la fel.
