blog implicat

Au aparut in oras, gratie efortului Agentiei pentru Inspectarea si Restaurarea Monumentelor, pietre ale memoriei / pietre de poticnire (germ. Stolperstein) care comemoreaza locuitori ai orasului care si-au pierdut vietile in Holocaust.

Placutele sint instalate in trotuar, in fata caselor unde au locuit victimele.

Mai jos este o asemenea piatra pe strada Armeneasca, care o comemoreaza pe Bunia Bron, nascuta Imas si impuscata in 1941.

Evident, salut initiativa si cred ca trebuie largita, inclusiv si in afara Chisinaului – evreii moldoveni au fost omoriti nu doar la Chisinau ci si in alte orase si sate.

De asemenea pietrele au nevoie de context, adica de text aditional. Ar fi cel putin doua lucruri care trebuie adaugate.

Primul e referinta obligatorie la Holocaust memoria si discutia caruia in Moldova este aproape inexistenta (iar acolo unde este, e puternic distorsionata – o parte a societatii crede ca Holocaustul a fost facut exclusiv de catre “altii” si ignora in totalitate actiunile localnicilor). De aceea, adaugarea unei mentiuni – impuscata in cadrul Holocaustului – mi se pare obligatorie (poate intr-o forma putin modificata).

Celalalt lucru care trebuie adaugat este despre faptasul/faptasii crimei: armata germana/armata romaneasca/localnicii. Aceasta mentiune ar ancora in contexte concrete discutiile despre Holocaust in societatea noastra, ar pune probleme dureroase precum responsabilitatile colective si individuale pe care inca nu ni le-am asumat etc.

Fara aceste contexte pietrele spun doar istorii abstracte si nu ne prea ajuta sa tinem minte mai bine lucrurile despre care ele vorbesc.

Cîteva zeci de oameni protejați de cîteva zeci de badigarzi și care se aflau

În mijlocul a cîtorva zeci de mii de oameni aduși forțat în piață –

Și care se găseau în Piața Marii Adunări Naționale, încercuiți

De soldați, paznici, polițiști…

Cîteva zeci de oameni au zis că ei lansează o nouă idee: pro-Moldova…

(ca să fie siguri că au fost auziți au proiectat-o pe cîteva zeci de ecrane în piață

Apoi pe toate ecranele media ale corporației lor).

Intrucit nimeni dintre ei nu a dezvaluit ce inseamna pro-Moldova,

Iata o lista a ceea ce e si ce nu e.

Pro-Moldova nu înseamnă

Să eviți să plătești îți impozitele:

Îți trimiți astfel banii în paradisuri fiscale

Dar faci un iad din viața celorlalți.

Pro-Moldova nu e să faci bani prin firme căpușă care sug lei și bănuți

De la fiecare kilowatt de energie electrică cheltuit de o gospodărie

(ăștia sînt bani luați din haine, rechizite școlare, hrană, vise care n-o să se împlinească niciodată).

pro-Moldova nu e să iei hectare de teren de la o școală din suburbie,

Să construiești, din bani public (sau din bunuri publice vîndute)

Un loc de tusovkă pentru copiii tăi și alți copii cu bani

(să-i zici Arenă Națională), să minți că ea ar rezolva toate problemele sportive și culturale

Ale țării – în condițiile în care

Numeri pe degete școlile din țară care au un bazin,

Cînd copiii de la majoritatea școlilor din țară încă merg la wc în curte

Iar casele de cultură s-au risipit pentru că nu-s nici bani, nici oameni

Și nici cultură nu a mai rămas.

pro-Moldova nu e să le iei oamenilor orice pîrghie de participare:

De la bugetul local (pe care nimeni nu-l vede)

Prin reforme ce trec rapid prin vot în parlamentul finului

La alegeri (inutile) care oricum nu-s validate

Din cauza unei judecătoare care nu a înțeles că Justiția are ochii legați

Ca să fie imparțială, nu ca să nu o vadă nimeni cum creează hotărîri

Sub dictare….

Pro-Moldova nu e nicidecum

actul de a arunca acid chimic

asupra unui grup de cetățeni care se opun

hatîrului cuiva de a construi un sarai

într-un spațiu mai vechi decît această țară –

Grădina Publică,

Pro-Moldova nu e să pui poliția pe tineri care citesc,

privesc filme, discută, citesc și

discută despre o țară mai bună.

Pro-Moldova nu e să aduci persoane fără adăpost la locul protestului

ca să le zici celorlalți cetățeni: uitați-vă, nu e decît o mînă de depravați

(pro-Moldova e să îi primești pe acești cetățeni

cu brațele deschise, să le zici: problemele voastre sînt de fapt și problemele noastre,

haideți să le rezolvăm împreună).

Pro-Moldova nu e să răpești cetățeni străini și să-i vinzi unui dictator smintit

care a ajuns să-și suspecteze și propria umbră de posibilă trădare

(asta dacă nu cumva vrei să-i semeni),

pro-Moldova e să respecți oamenii și drepturile lor de om

indiferent de țara, religia și cetățenia pe care o au,

Pro-Moldova nu e să-ți faci finul șef de parlament

și nașa deputată

și ucigașii bodygarzi

Pro-Moldova…

Pro-Moldova

Pro-Moldova nu e să înăbuși protestul –

pro-Moldova e #protestpermanent

Imi apar din cind in cind in fluxurile de stiri asemenea grafice care arata “modestia” unor miliardari (maninca la cantina cu muncitorii, calatoresc cu autobuzul etc).
De obicei ele sint insotite de comentarii in care miliardarii astia “modesti” sint comparati cu diversi bogatasi locali care isi etaleaza luxul.
Bun, de acord ca etalarea luxului nu e mare virtute (mai ales cind istoriile din spatele agonisirii bogatiei nu sint tocmai curate). Dar nici simularea saraciei si modestiei nu e tocmai virtute. Mai ales ca e doar excentricitate fara continut moral.
Adica, muncitorii Zara din mai multe tari sint exploatati, muncesc sub salariul minim, in conditii toxice (iar administratia Zara se preface ca problemele nu exista) si cineva imi zice ca e mare valoare morala ca seful Zara maninca la cantina cu muncitorii? La fel si cu seful Ikea. Si ceilalti.
Saracia asta afisata, pentru reviste glossy nu trebuie confundata cu saracia crunta generata de practicile Zara (si restul). Prima e o alegere pentru citiva excentrici iar a doua e o realitate in care milioane de oameni sint condamnati sa traiasca.

Acel moment cînd, pe fundalul unui prinț autocrat din Arabia Saudită care își taie jurnaliștii, alt autocrat, Erdogan, care doar îi bagă pe jurnaliștii incomozi la dubă pe zeci de ani pe motive inventate apare…ca fiind paznicul adevărului.

Săptămîna trecută la Congresul Familiilor (Jocurile Olimpice ale Urii) de la Chișinău, unul dintre oaspeți a fost un oarecare Pietro Parolin, așa-zis prim-ministru al Vaticanului. Acesta s-a întîmplat cu Igor Dodon, inițiatorul Congresului, cu prim-ministrul moldovean Pavel Filip, cu președintele parlamentului Andrian Candu și…chiar și cu președintele transnistrean Krasnoselski…
Tuturor le-a povestit despre familie și valori tradiționale…
Asta în timp ce Biserica catolică se află acum într-o crîncenă criză de moralitate legată de abuzurile sexuale de pedofilie comise de preoții săi, de acoperirea pe care a făcut-o ierarhia catolică preoților-abuzatori, de intimidările și presiunile asupra victimelor.

Der Spiegel a făcut o hartă a acestor scandaluri legate de abuz…
Între timp Parolin a plecat din Moldova și e păcat – l-am fi rugat să comenteze această hartă.

Explicațiile lui Andrian Candu despre cele 7 persoane răpite și trimise ca marfă în Turcia nu mă liniștesc deloc (și vorbesc strict din perspectiva unui cetățean fără vreo funcție publică).
Nici faptul că audierile au fost făcute în cadrul unei sub-comisii compuse din deputați pd, aliații lor din psrm, aliații lor din platforma social-democrată și…deja independenții lor, adică mejdusoboicic,
– nici invocarea obsesivă a securității naționale, mai ales într-o formă în care lipsesc orice indicii concrete – legături, rețele, fluxuri locale și internaționale, dovezi, acțiuni planificate sau chiar realizate – iar în loc de astea avem trimiteri vagi la ”informație operativă” și ”secret de stat” (să amintesc că în numele securității naționale se fac de obicei cele mai mari abuzuri – ucideri și rețineri de cetățeni, masacre, limitarea drepturilor –  inclusiv în state democratice – în SUA în numele securității naționale au fost restrînse drepturile cetățenilor prin Patriot Act, au fost perpetuate torturile în Guantanamo și în alte locuri, inclusiv România),
– nici argumentul că…noi monitorizăm rețeaua asta încă din 1997 (dacă inșii ăștia îs dăunători țării de douăzeci și ceva de ani și au amenințat securitatea națională în școlile lor, unde pînă anul trecut o mers și odraslele lui Candu, apu cum poate SIS să îi lase să conspire atîta – acolo trebu nu demisii dar pedepse)…
Dacă mejdusoboicicul și ipocrizia doar mă amuză (și mă indignează) atunci invocarea securității naționale și amenințările la ea (fără a fi clarificat modul concret, legăturile cu organizațiile ”islamiste” ori teroriste ce li se impută celor 7 cetățeni turci) pentru a răpi oameni din casele lor și a-i urca în avion și a-i trimite aiurea (unde deja au fost puși la închisoare) mă înfricoșează…
Pentru că azi ei arestează și expulzează cetățeni străini în numele ”securității”, mîine o să aresteze cetățeni moldoveni nevinovați în numele ”securității”…
Dar stai, asta au făcut-o deja: Alexandr Roșco, Pavel Grigorciuc si alți cîțiva deja au fost arestați aiurea și au stat la penitenciar în ajunul alegerilor parlamentare trecute doar pentru că furtul miliardului în 2014 să fie acoperit de o mega-amenințare la securitatea națională care i-ar fi adus pe oameni la urnele de vot…
Zis pe scurt: cînd audem ”amenințări la adresa securității naționale” trebuie să cerem clarificări…
Că altfel ne pomenim că deținătorii de vile în Elveția și Franța (Vlad Plahotniuc), afaceriști din off-șoruri (președintele Igor Dodon) sînt mari patrioți iar niște învățători de la un liceu din oraș la care merg copiii demnitarilor…devin amenințare la adresa securității naționale.
Și încă ceva: trebuie să vedem și care-s celelalte 60-70 de persoane expulzate anual de care vorbea speakerul în conferința de azi și pe care le prezenta ca practică obișnuită: adică, ce mai atîta zarvă, noi expulzăm în fiecare an zeci de oameni pe diverse motive. Cazul cu cetățenii turci trebuie să ne mobilizeze să monitorizăm mai atent activitatea serviciilor de azil – bănuiesc că sînt destui, printre cei 60-70 oameni expulzați, respinși din motiv că-s prea săraci, că nu au ”religia” corectă etc. Ori, și mai strașnic, poate sînt și alți cetățeni străini care au căutat în Moldova liniște de persecuții în țările lor iar statul moldovean îi trimite…înapoi în mîinile celor de care au fugit?
E un caz cînd trebuie să construim poduri de solidaritate cu toți expulzații pe nedrept…
Cum a zis-o azi foarte bine Andrew Clayton, situații ca astea explică de ce eu sînt împlicat în acțiuni de protestpermanent.
Pentru că nu vreau să trăiesc în realitatea pe care ei o construiesc pentru mine.

Toate calificativele care sînt aruncate de spălățeii de la PD despre activiști și cetățeni care se implică (în monitorizarea guvernării urbane, în supravegherea bugetului public) – că ar fi bezdelnici, că nu ar avea ce face, că ar fi marginali buni (hipsteri cu capul în nori), că ar fi marginali răi (răpănoși și nespălați), că ar fi plătiți de nu știu cine – nu-s neapărat împotriva noastră, celor de la #occupyguguta.
Ele au un scop direct si concret – sa discrediteze insasi ideea de participare si implicare ca fiind neserioase si daunatoare (pentru ca participarea si protestul se fac dupa logica cetatenilor).
Si sa acrediteze ideea ca unica forma de participare corectă si legitima este cea de la alegeri…(pentru ca alegerile se fac dupa regulile oligarhiei).