blog implicat

carti filme muzica idei polemici

Copiii sînt tot ce avem mai important?

Scenă văzută ieri la blocul de patologie și neurologie a nou-născutului de la Institutul ”Centrul Mamei și Copilului” (zis în popor ”Codița”):
Ies mamele cu bebelușul în brațe, tații ies cu două genți mari de lucruri în mîini, apoi tații se mai întorc o dată în spital și ies … cu un calorifer electric în brațe.
Pentru că în acel bloc al spitalului au dat căldură abia ieri și personalul medical a rugat pacienții să fie înțelegători și să vină cu caloriferele lor de acasă (repet: acolo sînt copii care vin să se trateze).
Eu știu că în țara voastră este campanie electorală și că tot felul de persoane se perindă pe sticlă și aruncă cu promisiuni: eu voi face drumuri, eu voi mări pensii, eu voi reîntoarce încrederea partenerilor externi, eu voi apăra credința, eu voi dizolva parlamentul…
Îmi arată cineva candidatul sau candidata ce știe ce protocol să activeze așa încît încălzirea în spitale (măcar în spitale și școli) să se includă cînd e frig (și de vreo 10 zile sînt temperaturi de 3-6 grade noaptea), nu cînd se trezește administrația spitalului?
Parcă…copiii erau tot ce avem mai important?

Să uităm de stat și să ne amintim de comunități

Nu m-a indignat imaginea cu sute de oameni care se înghesuiau ieri la Catedrală la un fel de celebrare care s-a dovedit a fi de fapt eveniment electoral al unuia dintre candidați. Am obosit deja să mă indignez.
Nu e problema în întîlnirile electorale. Problema e în campania electorală. Care trebuia amînată demult. (Asta e treaba Parlamentului dar acesta nu s-a convocat de vreo lună și ceva pentru că deputații, puterea supremă în stat, umblă cu alaiurile electorale prin țară și încearcă să convingă lumea că, mai important decît pandemia, decît viața și moartea, este alegerea candidatului/candidatei care nu poate să facă nimic în următorii 4 ani ).
Pandemie? Hai să lăsăm discuțiile patetice despre asta.
Pandemia e suspendată de autorități, opoziție și cetățeni ori de cîte ori nu convine ori încurcă intereselor personale sau de moment (asta nu înseamnă că pandemia nu există ci doar că…oamenii bolesc și mor în tăcere, în camere de spital cu pereții mucegăiți, cu wc-ul în căldarea de alături iar șmecherași cu funcții îi înjură după moarte zicînd că…bine au făcut că s-au dus, că moartea lor era oricum o povară).
Pentru poliție pandemia e ”reală” doar cînd e vorba de împărțit amenzi unor cetățeni și cetățene care citesc în parc sau se plimbă prin păduri. Însă nu e vorba de nici o pandemie cînd prim-ministrul are nuntă, cînd președintele se plimbă fără mască prin țară ori face întîlniri cu ”alegătorii” la care nimeni nu poartă mască, ori cînd gheretele de cafea și hotelurile unor inși apropiați de partidul puterii funcționează în pofida restricțiilor și interdicțiilor stării de urgență.
Pentru guvern pandemia e ”reală” doar cînd trebuie de justificat de ce nu merg banii spre spitale, de ce nu ajung echipamente, de ce nu se fac testări masive, dar nu există nici o pandemie cînd, pentru a susține un candidat electoral, guvernul îngroapă tone de bani în drumuri inutile…
Pentru opoziție pandemia e ”reală” doar cînd e vorba de înjurat pe Dodon și alaiul său. Nu e pandemie cînd zeci și zeci de susținători ai opoziției, în frunte cu deputați, se înghesuie sub pod la telecentru pentru a întîlni cîteva camioane. Nu e pandemie cînd trebuie de cules voturi, inclusiv de la morți și viitori morți la Hîncești. Nu e pandemie cînd trebuie colectate semnături pentru susținerea candidatului…
Hai să o spunem pe față: autoritățile (punem la bloc puterea, opoziția și instituțiile de stat) au sabotat pandemia și efortul de minimizare a răspîndirii ei ori de cîte ori au avut nevoie. Și o fac încă. Și o vor face.
Lacrimile de crocodil și condamnările patetice nu ajută. Asta e realitatea: pandemia (cu morții și bolnavii săi) este sacrificată și ignorată de zeci de ori pe zi în numele unor ”principii și valori”. Adică interese de partid. Lupte politice pentru funcții inutile. De către toți. Fără excepție.
Nu cereți de la politicieni și autorități să vă protejeze. Ei și ele nu știu cum. Și nici nu pot. Și nici nu vor.
Protejați-vă pe voi și micile comunități (bloc, mahala, prieteni, rude, amici etc). Pentru politicieni (de la putere sau din opoziție) sîntem ca și morți, cu o singură obligație înainte de a muri: să mai dăm un vot.

(fotografia am luat-o de la Vlada Ciobanu)

Mic trafic de tutun la graniță din timpuri imemoriale.

Robert Badinter, fostul ministru francez al justiției din vremea lui François Mitterrand, a scos în 2018 o cărțulie – Idiss – în care povestește biografia bunicii lui, Idiss, originară din gubernia Basarabia (1).

La începutul cărții Badinter povestește o istorie tragi-comică despre cum bunica sa a ajuns…contrabandistă de țigări la granița ruso-română.
Repovestesc istoria aici, fragmentele traduse din carte vor fi încadrate în ghilimele.

După pleacarea în armată a soțului ei, Șulim, Idiss a rămas să trăiască, cu cei doi fii, la socrii săi. (…) ”Familia însă era săracă iar trei guri de hrănit în plus însemna o povară. Nu că socrii ei ar fi fost egoiști sau zgîrciți: ei erau săraci ca Iov în Biblie”. Idiss o ajuta pe soacra ei la muncile casnice, broda batiste și cămăși pentru bogații orașului, neevrei. În zilele de piață Idiss pleca în oraș cu noaptea în cap și își scoate broderiile pe o masă pliantă. Comerțul ei însă nu prea mergea, poate pentru că Idiss nu prea cunoștea lucrurile care sînt la modă (…).
Într-o zi geroasă de iarnă, în timp ce Idiss vindea în piață împreună cu feciorul Avrum și înghețau ambii, un vînzător ambulant (fr. colporteur) s-a apropiat de ea și i-a propus să meargă la crîșma de alături să bea un ceai cu el, să se încălzească.
Idiss a ezitat dar a acceptat în cele din urmă.
Ajunși în crîșmă, bărbatul i-a propus femeii să facă parte dintr-o schemă de contrabandă a tutunului:
”- Tu știi că noi sîntem la doar două verste de granița română?
– Ei și, zice ea.
– Păi, dincolo, de cealaltă parte, la români, un pud de tutun e cu două ruble mai ieftin decît în Rusia. (…) Uite ce îți propun. Eu voi cumpăra de acolo tutun de cel mai bun soi de la țărani pe care îi cunosc. Iar tu o să iei cîte un coș în ambele mîini și o să treci granița într-un loc pe care ți-l voi arăta, pe o mică cărărușă de pădure, pe unde nu trece nimeni. În partea cealaltă te va aștepta un prieten, un evreu onest. El va pune tutun în fiecare coș, nu prea mult ca să nu-și fie greu. De asemenea el o săți dea un plic cu două ruble în el. Iar tu vei reveni pe același drum. N-o să te vadă și n-o să te audă nimeni. Tu îți vei păstra cele două ruble ca comision, bineînțeles. După cum vezi afacerea e curată: nu furi pe nimeni și nu faci rău decît administrației care ne fură totul prin impozite grele. Deci ceea ce faci tu e un fel de recuperare a banilor de la administrație (…).
– Și dacă mă prind vameșii sau poliția?
– Nu-ți face probleme, Idiss. Am aranjat totul cu vameșii deja. Ei mor de foame cu lefele lor mizerabile. Eu îi voi preveni cînd tu vei trece granița și ei vor privi în altă parte, asta-i totul.”
Idiss ezită o vreme apoi acceptă totuși (după ce vînzătorul ambulant a ridicat comisionul la 10 ruble.
Cîteva luni Idiss a traversat regulat granița ruso-română. Afacerea mergea destul de bine și banii îi ajungeau nu doar pentru cheltuieli curente ci chiar pentru niște mici economii.
Într-o bună zi însă a fost abordată de Ivan Petrovici, jandarmul satului care a invitat-o la post.
Idiss și-a dat seama că a fost descoperită.
A mers la postul de poliție.
Ivan Petrovici i-a zis deodată că știe cu ce se ocupă ea.
”Traficul cu tutun nu este pentru amatori, Idiss. Iată deja de șase luni tu treci frontiera și aduci tutun blond pe care i-l transmiți știi tu cui. Nu o să-i spun numele că nu are rost. Întrucît ești o femeie curajoasă o să îți zic direct cum stau lucrurile. Șeful meu a priceput că ceva nu e în regulă cu comerțul cu tutun. Pe de o parte toată lumea îi raportează că traficul cu tutun la frontieră a încetat dar toate crîșmele sînt pline de fum ca și cum tutunul ar izvorî. Șeful mi-a zis că vrea să arestez contrabandiști, vrea nume concrete, nu rapoarte vagi despre măsuri ce urmează a fi luate. (…)”
Idiss a recunoscut că face contrabandă cu tutun dar i-a explicat jandarmului că acceptă să fie cărăuș ilegal de tutun doar pentru a-și putea hrăni copiii.
Jandarmul zicea că oricum fapta ei e crimă și că va fi nevoit s-o aresteze. Idiss a izbucnit în lacrimi.
Jandarmul s-a îmbunat.
”Ascultă-mă, Idiss, în loc să plîngi. Am o idee. Tu ai nevoie de bani iar eu am nevoie să îi dau șefului probe că păzim frontiera și luptăm cu contrabandiștii. Pentru moment o să te las să îți continui traficul de tutun. Dar o dată din cincispreze tu vii aici cu tot tutunul. Eu o să te arestez, tu o să petreci noapte în celulă, eu o să îți confisc o parte din tutun iar tu vei plăti o mică amendă. În felul ăsta tu mai cîștigi cîteva ruble pentru copiii tăi, eu o să arăt șefului că îmi fac treba și toată lumea este mulțumită.
Așa au și făcut. În zilele fixate, Idiss, îmbrăcată gros, cu un coș plin pe jumătate cu tutun, cu o coptură și o sticlă de vodcă venea la comisariat, unde deja toată lumea o cunoștea. Jandarmii o plasau singură într-o celulă. Ei beau în cinstea ei. Idiss pleaca acasă dimineața, la răsăritul soarelui, după ce prepara un samovar de ceai pentru jandarmi.”

Note:
1. Wikipedia franceză zice că strămoșii lui Badinter ar fi din actualul raion Telenești ceea ce nu pare posibil din motiv că Teleneștiul, deși important centru evreiesc în gubernia Basarabia nu era totuși la graniță cu România.

Electorală 1.

Cruci, dreptate, ordine, unire, valori tradiționale, demnitate, respect – campania asta inutilă are atîtea cuvinte goale încît e păcat oamenii să se îmbolnăvească și să moară pentru stafii din astea. Am căutat insistent rubrica ”medicină” sau ”covid” sau ”sănătate publică” în programele electorale ale candidaților la funcția de rezident unic al beciului cu conserve de la Condrița… Am găsit-o…doar în platforma actualului președinte…Care promite că nu va ”optimiza” nici un spital și că…cîndva…în viitor…ne vom împrumuta de la BERD pentru spitale…În prezent…ne împrumutăm pentru drumuri…Ca să ducem morții la groapă pe drumuri asfaltate frumos. …Ca și cum nu e pandemie, nu au murit deja mai mulți decît în războiul transnistrean, ca și cum am avea spitale berechet și locuri în ele, ca și cum oamenii nu ar muri acum și de cancer și de alte chestii pentru că nu au acces la tratament și la doctori…

Comunicare la primărie

Feeric funcționează comunicarea la primăria municipiului Chișinău…
Mergi la discuții publice, la consultații pe obiecte de construcții, regulamente și proiecte, te pregătești, avansezi propuneri, trimiți scrisori și adresări – ești ignorat complet…
Scrii un comentariu pe facebook despre un lucru făcut fără cap (tăieri de copaci, calcularea cotelor străzii după ce e pus asfaltul, piste de biciclete) și te trezești că primarul, viceprimarul, șefa DGAURF, paznicii și șoferii de la primărie fac postări oficiale pe pagina primăriei în care comentează ”comentariile” unora, apoi intră pe facebook și iar se vaicără că ”cetățenii n-o înțeles”.
Hei, eu nu vreau să îmi răspundeți la postările pe facebook. Vrem să îmi răspundeți la interpelările, adresările, comentariile și scrisorile oficiale.
Asta e unica comunicare ce contează.

Solidaritate de gen în ceruri

Din ”Ace pentru cojoace”, Chișinău, Literatura Artistică, 1985, p.130

În loc să lichidăm sclavia mărim numărul stăpînilor de sclavi

Guvernul propune un șir de amendamente la Legea nr. 200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova în scopul ”facilitării” angajaților străini în economia națională.
Evident, economia are nevoie de muncitori străini pentru că în majoritatea sectoarelor se înregistrează deficit constant de forță de muncă.
Proiectul va fi examinat azi la Guvern.
Proiectul își propune să dea mînă liberă exploatării forței de muncă ieftine din străinătate fără prea multe obligații pentru statul moldovenesc.
Altfel spus, statul moldovenesc vrea să dea mînă liberă angajatorilor să facă ceea ce fac alte companii și angajatori din alte țări cu muncitorii/-oarele din Moldova: să exploateze.
Proiectul e unul discriminatoriu pentru muncitorii/-oarele ce s-ar încumeta să vină în Moldova.
Guvernul propune cîteva modificări:

  • este simplificată procedura prin care angajatorul dovedește posesia de spațiu locativ pentru muncitorii imigranți.
  • este eliminată cerința prin care agenții economici care solicită permisuri de muncă pentru muncitori străini se obligă să le plătească cel puțin salariul mediu pe economie.
  • este introdusă prevederea potrivit căreia muncitorii străini pot prelungi permisele de ședere doar pentru 3 ani consecutivi (pentru a evita situația în care muncitorii străini ar vrea să își aducă și familiile).
    Mă pronunț împotriva proiectului din următoarele motive:
    Eliminarea restricției privind obligativitatea plătirii de către angajator a salariului mediu pe economie deschide calea spre exploatarea unor muncitori străini în sectoare în care deficitul este cauzat…inclusiv de salarii scăzute.
    Această măsură slăbește și muncitorii/muncitoarele din Moldova întrucît angajatorii, în loc să ridice salariile, pot acum ușor recurge la import de forță de muncă străină ieftină pentru a suplini deficitul. În rezultat va fi proastă atît situația muncitorilor străini cît și a celor locali. Exploatarea pe intern va fi dublată și de o exploatare pe extern.
    Mai departe, prevederea precum că muncitorii străini pot sta doar trei ani (cu justificarea rasistă că dacă ar sta mai mult ar putea căpăta dreptul de a-și întregi familiile și în acest fel vor beneficia de dreptul de protecție socială, educație, sănătate, adică, în limbajul proiectului de lege ”vor fi o povară pentru sistemul de protecție socială”) este una xenofobă și degradantă.
    E nedemn și inuman că muncitorii imigranți sînt tratați și exploatați strict doar ca forță de muncă, nu și ca oameni care pot decide să rămînă ori să își aducă familiile. E nedemn ca străinii să aibp dreptul de a munci în Moldova doar atît…cît să nu fie eligibili pentru plăți și politici sociale la care evident vor contribui.
    E condamnabil că, în loc să participe la un efort internațional de protejare a muncitorilor străini la nivel global, guvernul Moldovei promovează și susține politici prin care exploatarea este continuată și amplificată.
    În loc să susțină sclavii (că cam asta sînt majoritatea muncitorilor moldoveni în afară) autoritățile propun să înmulțească numărul stăpînilor de sclavi.

Page 1 of 181

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén