blog implicat

Putem să ne înțelegem că pentru vîrfurile oligarhiei de la guvernare Moldova nu este decît un loc de muncă? 
Nu este nici patrie, nici loc în care ei și-ar construi viitorul pentru sine sau pentru familiile lor, ci doar oficiu de muncă în care se găsesc temporar, atîta timp cît businesul (extragerea rentei, utilizarea monopolurilor) merge. 
Familiile și copii sînt demult în străinătate, atît pentru a fi protejați de razborcile politice locale cît și pentru a-i integra cît mai bine în elitele țărilor cu pricina, unde urmează să trăiască.
Conturile bancare în offshore, firmele înregistrate în paradisuri fiscale – toate astea transportă, zi de zi, ”salariul” obținut în Moldova în locurile de trai ale familiei sau în zone mai sigure pentru bani. Conturile în băncile locale, cînd există, sînt fie cheltuieli de buzunar, fie costuri operaționale (de cumpărarea a loialității diverșilor și diverselor mercenare).
Cetățeniile duble/triple (americană, britanică etc) sînt și pentru evitarea persecuțiilor dar mai ales pentru șansa de a începe o viață nouă cînd se va termina munca (a se vedea scandalul curent cu cetățeniile unor oligarhi și jurnaliști în Federația Rusă). 
Casele în Elveția, Franța, Italia, Marea Britanie sau chiar România nu sînt case de vacanță ci…casele reale ale familiilor lor. Adevărata plăcere a vieții pentru acești inși se întîmplă la Londra (unde se învîrt în cercurile altor semeni), in Franța, pe Coasta de Azur. 
Castelele și saraiurile din Moldova, oricît de luxoase ar fi, nu sînt decît oficii de muncă a căror funcție e de a fi sigure și comode (dacă sînt și aproape de locul unde se doarme). 
Moldova e doar locul de muncă…Unde se vine săptămînal cu avionul. Unde e murdar și glod și frig și problematic și neglamuros dar…de unde vine banul.
De aia nu se sfiesc să creeze scheme din care să scoată bani pe care, la rîndul lor, să îi scoată din țară: pentru că ei își văd viitorul în altă parte. 
Situația asta nu e doar la noi: așa e și în Albania, și în Macedonia, și în Serbia și în Ucraina, și în Rusia și în alte țări din regiune. 
Zeitgeist.

Anul acesta, de Ziua Abonatului, n-o sa mai abonez nimic. 
Nu mai e poștaș/poștașă in sat si oricum nu mai are cine sa duca ziarele oamenilor. 
Aici sintem ca societate. Aici, ca societate, am pierdut lupta contra propagandelor externe și interne de orice fel. 
Pentru că, dacă gazeta ta nu poate ajunge la oameni (și gazeta e mijlocul de informare cel mai ieftin), atunci oamenii se vor informa altfel – de la tv, de pe internet…Acolo unde spațiul pentru gîndire critică, pentru puncte de vedere alternative este mult mai mic, acolo unde mizele și luptele sînt mult mai mari (profit, click bait, troli, interese economice, politice și geopolitice etc).

Au aparut in oras, gratie efortului Agentiei pentru Inspectarea si Restaurarea Monumentelor, pietre ale memoriei / pietre de poticnire (germ. Stolperstein) care comemoreaza locuitori ai orasului care si-au pierdut vietile in Holocaust.

Placutele sint instalate in trotuar, in fata caselor unde au locuit victimele.

Mai jos este o asemenea piatra pe strada Armeneasca, care o comemoreaza pe Bunia Bron, nascuta Imas si impuscata in 1941.

Evident, salut initiativa si cred ca trebuie largita, inclusiv si in afara Chisinaului – evreii moldoveni au fost omoriti nu doar la Chisinau ci si in alte orase si sate.

De asemenea pietrele au nevoie de context, adica de text aditional. Ar fi cel putin doua lucruri care trebuie adaugate.

Primul e referinta obligatorie la Holocaust memoria si discutia caruia in Moldova este aproape inexistenta (iar acolo unde este, e puternic distorsionata – o parte a societatii crede ca Holocaustul a fost facut exclusiv de catre “altii” si ignora in totalitate actiunile localnicilor). De aceea, adaugarea unei mentiuni – impuscata in cadrul Holocaustului – mi se pare obligatorie (poate intr-o forma putin modificata).

Celalalt lucru care trebuie adaugat este despre faptasul/faptasii crimei: armata germana/armata romaneasca/localnicii. Aceasta mentiune ar ancora in contexte concrete discutiile despre Holocaust in societatea noastra, ar pune probleme dureroase precum responsabilitatile colective si individuale pe care inca nu ni le-am asumat etc.

Fara aceste contexte pietrele spun doar istorii abstracte si nu ne prea ajuta sa tinem minte mai bine lucrurile despre care ele vorbesc.

Cîteva zeci de oameni protejați de cîteva zeci de badigarzi și care se aflau

În mijlocul a cîtorva zeci de mii de oameni aduși forțat în piață –

Și care se găseau în Piața Marii Adunări Naționale, încercuiți

De soldați, paznici, polițiști…

Cîteva zeci de oameni au zis că ei lansează o nouă idee: pro-Moldova…

(ca să fie siguri că au fost auziți au proiectat-o pe cîteva zeci de ecrane în piață

Apoi pe toate ecranele media ale corporației lor).

Intrucit nimeni dintre ei nu a dezvaluit ce inseamna pro-Moldova,

Iata o lista a ceea ce e si ce nu e.

Pro-Moldova nu înseamnă

Să eviți să plătești îți impozitele:

Îți trimiți astfel banii în paradisuri fiscale

Dar faci un iad din viața celorlalți.

Pro-Moldova nu e să faci bani prin firme căpușă care sug lei și bănuți

De la fiecare kilowatt de energie electrică cheltuit de o gospodărie

(ăștia sînt bani luați din haine, rechizite școlare, hrană, vise care n-o să se împlinească niciodată).

pro-Moldova nu e să iei hectare de teren de la o școală din suburbie,

Să construiești, din bani public (sau din bunuri publice vîndute)

Un loc de tusovkă pentru copiii tăi și alți copii cu bani

(să-i zici Arenă Națională), să minți că ea ar rezolva toate problemele sportive și culturale

Ale țării – în condițiile în care

Numeri pe degete școlile din țară care au un bazin,

Cînd copiii de la majoritatea școlilor din țară încă merg la wc în curte

Iar casele de cultură s-au risipit pentru că nu-s nici bani, nici oameni

Și nici cultură nu a mai rămas.

pro-Moldova nu e să le iei oamenilor orice pîrghie de participare:

De la bugetul local (pe care nimeni nu-l vede)

Prin reforme ce trec rapid prin vot în parlamentul finului

La alegeri (inutile) care oricum nu-s validate

Din cauza unei judecătoare care nu a înțeles că Justiția are ochii legați

Ca să fie imparțială, nu ca să nu o vadă nimeni cum creează hotărîri

Sub dictare….

Pro-Moldova nu e nicidecum

actul de a arunca acid chimic

asupra unui grup de cetățeni care se opun

hatîrului cuiva de a construi un sarai

într-un spațiu mai vechi decît această țară –

Grădina Publică,

Pro-Moldova nu e să pui poliția pe tineri care citesc,

privesc filme, discută, citesc și

discută despre o țară mai bună.

Pro-Moldova nu e să aduci persoane fără adăpost la locul protestului

ca să le zici celorlalți cetățeni: uitați-vă, nu e decît o mînă de depravați

(pro-Moldova e să îi primești pe acești cetățeni

cu brațele deschise, să le zici: problemele voastre sînt de fapt și problemele noastre,

haideți să le rezolvăm împreună).

Pro-Moldova nu e să răpești cetățeni străini și să-i vinzi unui dictator smintit

care a ajuns să-și suspecteze și propria umbră de posibilă trădare

(asta dacă nu cumva vrei să-i semeni),

pro-Moldova e să respecți oamenii și drepturile lor de om

indiferent de țara, religia și cetățenia pe care o au,

Pro-Moldova nu e să-ți faci finul șef de parlament

și nașa deputată

și ucigașii bodygarzi

Pro-Moldova…

Pro-Moldova

Pro-Moldova nu e să înăbuși protestul –

pro-Moldova e #protestpermanent

Imi apar din cind in cind in fluxurile de stiri asemenea grafice care arata “modestia” unor miliardari (maninca la cantina cu muncitorii, calatoresc cu autobuzul etc).
De obicei ele sint insotite de comentarii in care miliardarii astia “modesti” sint comparati cu diversi bogatasi locali care isi etaleaza luxul.
Bun, de acord ca etalarea luxului nu e mare virtute (mai ales cind istoriile din spatele agonisirii bogatiei nu sint tocmai curate). Dar nici simularea saraciei si modestiei nu e tocmai virtute. Mai ales ca e doar excentricitate fara continut moral.
Adica, muncitorii Zara din mai multe tari sint exploatati, muncesc sub salariul minim, in conditii toxice (iar administratia Zara se preface ca problemele nu exista) si cineva imi zice ca e mare valoare morala ca seful Zara maninca la cantina cu muncitorii? La fel si cu seful Ikea. Si ceilalti.
Saracia asta afisata, pentru reviste glossy nu trebuie confundata cu saracia crunta generata de practicile Zara (si restul). Prima e o alegere pentru citiva excentrici iar a doua e o realitate in care milioane de oameni sint condamnati sa traiasca.

Acel moment cînd, pe fundalul unui prinț autocrat din Arabia Saudită care își taie jurnaliștii, alt autocrat, Erdogan, care doar îi bagă pe jurnaliștii incomozi la dubă pe zeci de ani pe motive inventate apare…ca fiind paznicul adevărului.

Săptămîna trecută la Congresul Familiilor (Jocurile Olimpice ale Urii) de la Chișinău, unul dintre oaspeți a fost un oarecare Pietro Parolin, așa-zis prim-ministru al Vaticanului. Acesta s-a întîmplat cu Igor Dodon, inițiatorul Congresului, cu prim-ministrul moldovean Pavel Filip, cu președintele parlamentului Andrian Candu și…chiar și cu președintele transnistrean Krasnoselski…
Tuturor le-a povestit despre familie și valori tradiționale…
Asta în timp ce Biserica catolică se află acum într-o crîncenă criză de moralitate legată de abuzurile sexuale de pedofilie comise de preoții săi, de acoperirea pe care a făcut-o ierarhia catolică preoților-abuzatori, de intimidările și presiunile asupra victimelor.

Der Spiegel a făcut o hartă a acestor scandaluri legate de abuz…
Între timp Parolin a plecat din Moldova și e păcat – l-am fi rugat să comenteze această hartă.