Robert Badinter, fostul ministru francez al justiției din vremea lui François Mitterrand, a scos în 2018 o cărțulie – Idiss – în care povestește biografia bunicii lui, Idiss, originară din gubernia Basarabia (1).
La începutul cărții Badinter povestește o istorie tragi-comică despre cum bunica sa a ajuns…contrabandistă de țigări la granița ruso-română.
Repovestesc istoria aici, fragmentele traduse din carte vor fi încadrate în ghilimele.
După pleacarea în armată a soțului ei, Șulim, Idiss a rămas să trăiască, cu cei doi fii, la socrii săi. (…) ”Familia însă era săracă iar trei guri de hrănit în plus însemna o povară. Nu că socrii ei ar fi fost egoiști sau zgîrciți: ei erau săraci ca Iov în Biblie”. Idiss o ajuta pe soacra ei la muncile casnice, broda batiste și cămăși pentru bogații orașului, neevrei. În zilele de piață Idiss pleca în oraș cu noaptea în cap și își scoate broderiile pe o masă pliantă. Comerțul ei însă nu prea mergea, poate pentru că Idiss nu prea cunoștea lucrurile care sînt la modă (…).
Într-o zi geroasă de iarnă, în timp ce Idiss vindea în piață împreună cu feciorul Avrum și înghețau ambii, un vînzător ambulant (fr. colporteur) s-a apropiat de ea și i-a propus să meargă la crîșma de alături să bea un ceai cu el, să se încălzească.
Idiss a ezitat dar a acceptat în cele din urmă.
Ajunși în crîșmă, bărbatul i-a propus femeii să facă parte dintr-o schemă de contrabandă a tutunului:
”- Tu știi că noi sîntem la doar două verste de granița română?
– Ei și, zice ea.
– Păi, dincolo, de cealaltă parte, la români, un pud de tutun e cu două ruble mai ieftin decît în Rusia. (…) Uite ce îți propun. Eu voi cumpăra de acolo tutun de cel mai bun soi de la țărani pe care îi cunosc. Iar tu o să iei cîte un coș în ambele mîini și o să treci granița într-un loc pe care ți-l voi arăta, pe o mică cărărușă de pădure, pe unde nu trece nimeni. În partea cealaltă te va aștepta un prieten, un evreu onest. El va pune tutun în fiecare coș, nu prea mult ca să nu-și fie greu. De asemenea el o săți dea un plic cu două ruble în el. Iar tu vei reveni pe același drum. N-o să te vadă și n-o să te audă nimeni. Tu îți vei păstra cele două ruble ca comision, bineînțeles. După cum vezi afacerea e curată: nu furi pe nimeni și nu faci rău decît administrației care ne fură totul prin impozite grele. Deci ceea ce faci tu e un fel de recuperare a banilor de la administrație (…).
– Și dacă mă prind vameșii sau poliția?
– Nu-ți face probleme, Idiss. Am aranjat totul cu vameșii deja. Ei mor de foame cu lefele lor mizerabile. Eu îi voi preveni cînd tu vei trece granița și ei vor privi în altă parte, asta-i totul.”
Idiss ezită o vreme apoi acceptă totuși (după ce vînzătorul ambulant a ridicat comisionul la 10 ruble.
Cîteva luni Idiss a traversat regulat granița ruso-română. Afacerea mergea destul de bine și banii îi ajungeau nu doar pentru cheltuieli curente ci chiar pentru niște mici economii.
Într-o bună zi însă a fost abordată de Ivan Petrovici, jandarmul satului care a invitat-o la post.
Idiss și-a dat seama că a fost descoperită.
A mers la postul de poliție.
Ivan Petrovici i-a zis deodată că știe cu ce se ocupă ea.
”Traficul cu tutun nu este pentru amatori, Idiss. Iată deja de șase luni tu treci frontiera și aduci tutun blond pe care i-l transmiți știi tu cui. Nu o să-i spun numele că nu are rost. Întrucît ești o femeie curajoasă o să îți zic direct cum stau lucrurile. Șeful meu a priceput că ceva nu e în regulă cu comerțul cu tutun. Pe de o parte toată lumea îi raportează că traficul cu tutun la frontieră a încetat dar toate crîșmele sînt pline de fum ca și cum tutunul ar izvorî. Șeful mi-a zis că vrea să arestez contrabandiști, vrea nume concrete, nu rapoarte vagi despre măsuri ce urmează a fi luate. (…)”
Idiss a recunoscut că face contrabandă cu tutun dar i-a explicat jandarmului că acceptă să fie cărăuș ilegal de tutun doar pentru a-și putea hrăni copiii.
Jandarmul zicea că oricum fapta ei e crimă și că va fi nevoit s-o aresteze. Idiss a izbucnit în lacrimi.
Jandarmul s-a îmbunat.
”Ascultă-mă, Idiss, în loc să plîngi. Am o idee. Tu ai nevoie de bani iar eu am nevoie să îi dau șefului probe că păzim frontiera și luptăm cu contrabandiștii. Pentru moment o să te las să îți continui traficul de tutun. Dar o dată din cincispreze tu vii aici cu tot tutunul. Eu o să te arestez, tu o să petreci noapte în celulă, eu o să îți confisc o parte din tutun iar tu vei plăti o mică amendă. În felul ăsta tu mai cîștigi cîteva ruble pentru copiii tăi, eu o să arăt șefului că îmi fac treba și toată lumea este mulțumită.
Așa au și făcut. În zilele fixate, Idiss, îmbrăcată gros, cu un coș plin pe jumătate cu tutun, cu o coptură și o sticlă de vodcă venea la comisariat, unde deja toată lumea o cunoștea. Jandarmii o plasau singură într-o celulă. Ei beau în cinstea ei. Idiss pleaca acasă dimineața, la răsăritul soarelui, după ce prepara un samovar de ceai pentru jandarmi.”
Note:
1. Wikipedia franceză zice că strămoșii lui Badinter ar fi din actualul raion Telenești ceea ce nu pare posibil din motiv că Teleneștiul, deși important centru evreiesc în gubernia Basarabia nu era totuși la graniță cu România.
