Jun 28 2015

Duminica de imagini

Vitalie Sprînceană

Coadă la Catedrala Mitropolitană pentru icoana Matroanei. Dragi sociologi și antropologi ai religiilor, terenul vostru este aici! Întrebați, căutați – vedeți ce îi aduce aici pe acești oameni, ce caută ei, de ce se închină la icoane în loc să facă alte lucruri.

 

Un artefact din alte vremuri.


Jun 24 2015

Nisipul din PMAN ca ”fapt politic”

Vitalie Sprînceană

Nu mă deranjează neapărat că aceste cîteva grămezi de nisip (plus un șanț săpat în asfalt) au apărut în Piața Marii Adunări Naționale de nicăieri, la inițiativa primăriei mun. Chișinău, pentru a zădărnici un concert organizat de Asociația ”Prietenii Rusiei” , care era programat să aibă loc în piață pe 12 iunie.
Vedem în mod clar o încălcare a dreptului la libera exprimare a unor grupuri culturale (rusofilii) însă totuși lucrul acesta nu mi se pare foarte grav.
Pe de o parte, o organizație precum ”Prietenii Rusiei”, ce-și poate permite să-i aducă la Chișinău pe Dima Bilan (un cîștigător Eurovizion) și „Samoțvetî”, dar și să plătească pe ”Zdob și Zdub”, ar trebui să aibă suficiente resurse financiare și umane pentru a-și proteja singură dreptul la întruniri în spațiul public (mai ales că se zvonea în tîrg că ar fi ajutați de socialiști). N-au făcut-o din cîte știu.
Pe de altă parte, cinică cum e, stratagema asta nu constituie chiar o noutate în materie de ridicol în relațiile cu primăria orașului – îmi amintesc de vremea cînd unii ”prieteni ai Rusiei” se aflau la guvernare și umblau tot cu păcăleli din astea: epopeea bradului din PMAN cît face!
Nisipul și șanțul din PMAN sînt totuși semne ale unei probleme ”politice” mult mai gravă decît scamatoriile și loviturile sub centură pe care și le aplică concurenții electorali unul altuia, o problemă care privește mai puțin partidele și într-o măsură mult mai mare orașul în genere, cu toți locuitorii lui – lipsa de transparență a primăriei mun. Chișinău și lipsa pîrghiilor de participare a orășenilor la procesul decizional.
Vorba e că nisipul și șanțul ar fi parte a unui proiect mai mare de reparație a unor străzi din centrul orașului (inclusiv bulevardul Ștefan cel Mare) care ar include ”reabilitarea carosabilului şi a trotuarelor, crearea locurilor de parcare şi modernizarea iluminatului stradal”. Pe parcursul anilor administrația orașului (în persoana primarului Dorin Chirtoacă) a pomenit de mai multe ori despre acest proiect însă orășenii așa și nu au văzut un plan concret de reparație a bulevardului, cu lucrările de reparație și reabilitare prevăzute. S-a vehiculat ipoteza că vor fi tăiați toți copacii de pe bulevard pentru a face loc unor rețele de iluminare și cabluri, s-a discutat și ideea unei parcări subterane în PMAN. Am auzit zvonuri și mai trăsnite.
În fapt se poate specula și pe ideea că proiectul de reparație a bulevardului conține și amenajarea unei platforme pe care vor ateriza farfurii zburătoare – orice propunere trăsnită e credibilă din moment ce autoritățile locale nu au prezentat orășenilor nici un fel de plan coerent.
Un alt moment care face acest proiect unul extrem de important pentru orășeni ține de faptul că pentru realizarea lui primăria orașului a luat cîteva credite de la BERD, Comisia Europeană și BEI (proiectul cu drumurile cică ar costa vreo 22 milioane de euro).
Semnarea contractelor cu donatorii a fost un proces la fel de opac și lipsit de transparență: primarul de Chișinău a solicitat împuterniciri de la Consiliu pentru a semna contractul. Ulterior, consilierii municipali l-au acuzat că ar fi încheiat contractele în mod ilegal și că ar tăinui conținutul și clauzele acestora. Consiliul a constituit atunci și o comisie de investigație din a cărei activitate nu a rezultat însă nimic (ca și din multe alte comisii constituite de CMC).
Pe scurt, nici orășenii, nici Consiliul Municipal nu cunosc datele concrete ale contractelor cu BERD: dobîndă, condițiile de livrare a tranșelor, garanțiile etc. Apoi, orășenii nu au fost implicați în nici un fel – discuții și consultații publice – despre conținutul concret al proiectelor de reabilitare a celor 6 străzi din centrul orașului, inclusiv bulevardul Ștefan cel Mare, parcarea subterană din PMAN etc. Ceea ce e incorect (și ilegal) de vreme ce nu personal primarul sau consilierii municipali vor da înapoi creditele donatorilor ci contribuțiile individuale și corporative ale celor cîteva sute de mii de orășeni.
Dacă cuiva i se par puține cele 22 milioane de euro (care ar fi vreo 400 și ceva milioane de lei), atunci acel cuiva să ia seama la o știre de zilele astea potrivit căreia primăria a mai semnat un contract cu BERD și BEI, în valoare de vreo 500 de milioane de euro, în cadrul unui proiect de eficienţă energetică şi izolare termică a blocurilor locative și clădirilor publice.
Știrea mai spune că locuitorii vor trebui să contribuie și ei la acest proiect despre care nu i-a întrebat nimeni și condițiile căruia nu le cunosc: ”Locuitorii blocurilor urmează să constituie o asociaţie de proprietari responsabilă de gestionarea blocului sau a curţii de blocuri şi să achite o sumă între 5 000-10 000 de lei. Persoanele care nu vor putea achita o asemenea sumă vor fi incluse într-un program social, asta însă după ce vor fi supuse unei verificări riguroase.”
Acest proiect a fost încheiat în aceleași condiții ca și precendentul – lipsă de transaprență și participare a orășenilor.


Jun 23 2015

Ficțiune.

Vitalie Sprînceană

Yuval Harari. ”Sapiens: A Brief History of Humankind” (Harper, 2015).
“Cum a reușit Homo sapiens să treacă acest prag (V.S. dificultatea de a coopera flexibil în grupuri mari), reușind eventual să construiască orașe cu zeci de mii de locuitori și imperii ce administrează sute de milioane? Secretul constă, probabil, în apariția ficțiunii. Grupuri mari de străini pot coopera împreună atunci cînd ei cred în mituri comune.
Toate felurile de cooperare umană – fie statul modern, fie biserica medievală, un oraș vechi sau un trib arhaic – au la bază mituri comune care există doar în imaginarul colectiv al oamenilor. Bisericile își au originile în mituri religioase comune. Doi catolici ce nu s-au întîlnit niciodată pot totuși să meargă împreună la o cruciadă ori să adune fonduri pentru a construi un spital pentru că amîndoi cred că Dumnezeu s-a întrupat în carne umană și a ales să fie răstignit pe cruce pentru păcatele noastre. Statele se bazează pe mituri naționale comune. Doi sîrbi care nu s-au văzut vreodată vor decide să-și riște viața unul pentru altul pentru că ambii cred în existența națiunii sîrbe, în patria sîrbă și în steatul sîrb. Sistemele legale sînt construite și ele pe mituri legale comune. Doi avocați care nu se cunosc pot totuși să-și unească eforturile pentru a apăra un străin pentru că ambii cred în existența unor legi, a justiției, a drepturilor omului – și a banilor plătiți ca recompensă.
Totuși niciunul din aceste lucruri nu există în afară istoriilor pe care oamenii le inventează și le zic reciproc. Nu există dumnezei în univers, nici națiuni, nici bani, nici drepturi ale omului și nici justiție în afara imaginației ființelor umane.

(eng. How did Homo sapiens manage to cross this critical threshold, eventually founding cities comprising tens of thousands of inhabitants and empires ruling hundreds of millions? The secret was probably the appearance of fiction. Large numbers of strangers can cooperate successfully by believing in common myths.

Any large-scale human cooperation – whether a modern state, a medieval church, an ancient city or an archaic tribe – is rooted in common myths that exist only in peoples collective imagination. Churches are rooted in common religious myths. Two Catholics who have never met can nevertheless go together on crusade or pool funds to build a hospital because they both believe that God was incarnated in human flesh and allowed Himself to be crucified to redeem our sins. States are rooted in common national myths. Two Serbs who have never met might risk their lives to save one another because both believe in the existence of the Serbian nation, the Serbian homeland and the Serbian flag. Judicial systems are rooted in common legal myths. Two lawyers who have never met can nevertheless combine efforts to defend a complete stranger because they both believe in the existence of laws, justice, human rights – and the money paid out in fees.

Yet none of these things exists outside the stories that people invent and tell one another. There are no gods in the universe, no nations, no money, no human rights, no laws, and no justice outside the common imagination of human beings.)


Jun 19 2015

Cultură-multură într-un stat captiv

Vitalie Sprînceană

Anul trecut Ministerul Culturii a anunțat un concurs pentru finanţarea din bugetul de stat a proiectelor culturale ale asociaţiilor obşteşti pentru anul 2015. Asociația Oberliht, din care fac parte și eu, a depus două proiecte – unul pentru CHOȘC (un program artistic care urma să se desfășoare la Apartamentul Deschis, str. București, 68, în scuarul din fața Departamentului de Cultură) și altul, în cadrul proiectului BLOKI, pentru organizarea unui atelier de cartografiere a zonelor cu blocuri rezidențiale, urmînd să fie produsă o platoformă mobilă ce ar permite organizarea unor evenimente culturale cu participarea artiștilor și implicarea locuitorilor.

Ambele proiecte au fost acceptate pentru finanțare chiar dacă bugetul lor a fost redus drastic – pentru CHOȘC ni s-au alocat 10 mii lei, iar pentru platforma mobilă multifuncțională (un furgon-camionetă ce ar fi adapostit o mică bibliotecă, bucătărie, cinema etc) – 20 mii lei.

Insuficient, 20 mii lei fiind 4,5% din costul proiectului BLOKI. (De fapt întregul buget pentru finanțarea proiectelor culturale ale asociațiilor obștești se ridică abia la suma ridicolă de 2 milioane de lei).

Am zis însă că oricum e mai bine decît deloc.

Primăvara am semnat contractul cu Ministerul Culturii și chiar am început activitățile pentru proiectul Chioșc, din contul finanțărilor ce urmau să vină de la Minister.

Zilele astea am sunat la Minister să vedem cînd aceștia vor transfera banii pe conturile Asociației, ca să plătim activitățile ce le-am desfășurat și să le începem pe cele planificate (cu multe din ele sîntem în întîrziere deoarece intenționam să le începem în iunie).

Funcționarii ministerului ne-au anunțat că nu-s bani în buget acum. Că trebuie să mai așteptăm. Că bani vor fi, probabil – dar nu e sigur! – abia prin august-septembrie. (Tot despre asta era vorba în scrisoarea pe care Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor a trimis-o Ministerului Finanțelor).

Și noi ce facem cu activitățile deja demarate?

Într-un limbaj mai simplu: statul nu are bani pentru cultură, nici măcar pe cei pe care i-a prevăzut, pentru că a fost furat. Despre Ministerul Culturii, care nu are nici măcar orgoliul de a-și onora promisiunile față de sectorul cultural independent, nici măcar nu e nimic de spus.

În același timp, ministrul culturii Monica Babuc a participat la alegerile locale din Chișinău, în calitate de candidat al Partidului Democrat. Partidul a cheltuit bani pe bannere, spoturi, billboard-uri. Mai mult de 2 milioane de lei. Adică mai mult decît un întreg buget destinat inițiativelor culturale independente.

În același timp niște șmecherași locali au scos din sistemul bancar (și ulterior, din rezervele Băncii Naționale, adică din buzunarul nostru comun ca societate) o sumă de vreo treizeci de miliarde de lei (de un milion de ori mai mult decît urma să primim noi pentru aceste două proiecte!).

Ceea ce înseamnă că am pierdut statul unor partide politice, grupuri de oligarhi. Trebuie să ne facem un altul. De la zero.

P.S. Rog să fiu scutit de lecții pe tema ”organizațiile culturale independente” (mă refer la ONG-urile de entuziaști, nu la Uniunile cu imobile și patrimoniu moștenit din perioada sovietică) trăiesc din granturi străine.

E adevărat – asta fac.

Pentru că statul Republica Moldova nu are nici măcar mărunțiș de buzunar pentru sectorul cultural independent și l-a lăsat în grija străinilor.

P.S. Un mic update: am primit un apel de la Ministerul Culturii și am fost informat că de fapt Ministerul Finanțelor e cel care nu transferă banii pentru că nu îi are. Cică Ministerul Culturii ar fi semnat toate dispozițiile de plată și le-ar fi trimis la Trezorerie.
Salutări calde atunci și Ministerului Finanțelor (care aparține de un alt partid și care partid tot a avut candidat în campania electorală locală).


Jun 8 2015

În numele tatalui, al fiului și al … PLDM

Vitalie Sprînceană

Fragment de normă bisericească:

”Capitolul III (p.7): Sinodul episcopal al Bisericii Ortodoxe Ruse din 1994 a accentuat justeţea poziţiei potrivit căreia Biserica nu acordă preferinţă nici unei organizări Statale, nici uneia din doctrinele politice existente…

Capitolul III (p.8): …există domenii în care clerul şi structurile canonice ale Bisericii nu pot să sprijine Statul sau să coopereze cu el. Acestea sunt următoarele:
a) lupta politică, agitaţiile electorale, campaniile în sprijinul unor partide politice sau persoane private şi al unor lideri publici sau politici…

Capitolul V (p.2): Participarea conducerii superioare a Bisericii şi a clerului şi, prin urmare, şi a Plinătăţii Bisericii la activităţile unor organizaţii politice şi la procesul electoral sprijinind în mod public organizaţii politice implicate în alegeri, candidaţi independenţi, agitaţii electorale şi aşa mai departe, sunt imposibile. Clerului nu-i este îngăduit să accepte candidaturi pentru alegeri în nici un fel de organe ale puterii reprezentative, la nici un nivel.

(“Biserica şi Societatea sau Fundamentele Concepţiei Sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse”. Sinodul episcopal jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse Moscova, 13-16 august 2000).”
Traducere în română: ier. Petru Pruteanu.

Probabil e cazul să declarăm Mitropolia Moldovei drept organizație de partid care ar primi finanțări exact conform legii despre finanțarea partidelor politice…
Ar fi și mai ușor pentru Biserică – nu ar trebui să se bîlbîie atîta pretinzînd că are nu știu ce legatură cu cerurile.

 

sursă imagine: ziarul Adevarul, 27 mai (un mulțumesc aparte Tatianei Chebac pentru semnalarea imaginii)


May 20 2015

Identități multiple (și inventate)

Vitalie Sprînceană

La o primă rundă de discuții publice în legătură cu hotelul din Grădina Publică (detaliile sunt aici), consilierul municipal Victor Gurău (lobby-istul cel mai îndîrjit al proiectului) a vorbit în calitate de președinte al unei Comisii Speciale pentru Modificarea Regulamentului Urbanistic.
La o a doua rundă de discuții publice, Victor Gurău a vorbit în numele unei Comisii pentru Reglementări…
Cînd mă pregăteam pentru a treia rundă de dezbateri (care ar fi trebuit să aibă loc pe 17 mai, dar investitorul și arhitecții săi așa și nu au mai venit), am scotocit prin toate deciziile Consiliului Municipal Chișinău să verific activitatea acestor comisii.
Am descoperit că pentru prima comisie, al cărei pretins președinte era Gurău, nu exista nicăieri o decizie a CM prin care ar fi fost constituită. Deci era inventată.
Am descoperit apoi că și a doua comisie, unde Gurău, mai modest, ocupa doar rolul de ”membru ordinar” era și ea inventată.
Comisiile cu pricina prind viață doar cînd Gurău vrea să vîndă ideea construcției hotelului lui Plahotniuc…

 


May 19 2015

Lupta ”sfîntă” cu morile de vînt…

Vitalie Sprînceană

Un coafor din Chișinău, tare faimos, (Victor Micușa, pentru conformitate) a scris pe profile-ul său de facebook un mesaj plin de înjurături la adresa persoanelor LGBT. Mesajul său a fost comentat și răscomentat din toate părțile. Că Victor Micușa are dreptul la părere proprie pe această temă politică – e un lucru pe care nu-l pune nimeni la îndoială. Mai aiurea e că ”poziția morală” a dlui Victor Micușa nu e decît un artificiu de facebook – ca să capete ceva consistență această poziție ar trebui să fie dublată de o acțiune la fel de ”morală”: să refuze să tundă vreunul din deputații care au votat pentru Legea cu Privire la Egalitate de Șanse, de exemplu, și s-o facă anume din acest motiv. Banul însă nu trebuie încurcat cu ”poziția morală”.
Pe de altă parte, părerea lui Micușa despre LGBT nu intră în descrierea jobului său așa că omul poate fi învinuit cel mult de ipocrizie și lipsă de înțelegere.

Printre cei care au dat ”like” acestui mesaj homofob se numără și politicianul liberal-democrat Iurie Chiorescu, fost deputat în parlament. E adevărat că un ”like” poate însemna orice, de la ”admir acest mesaj și îl consider genial” la ”nu mă interesează deloc dar aș vrea totuși să urmăresc discuția din subsol”, dar e la fel de adevărat că un politician ar trebui să fie mai atent cum și cui distribuie ”like”-urile în această epocă a rețelelor sociale (și a vizibilității generale).

Mai ales cînd e vorba de Chiorescu care se află printre deputații ce au votat acea Lege cu Privire la Egalitatea de Șanse care a recunoscut în mod oficial egalitatea în drepturi a persoanelor, indiferent de orientarea lor sexuală. Istoria și stenogramele parlamentului nu au consemnat vreo atitudine ”curajoasă” sau de ”opoziție” a deputatului Chiorescu în cadrul ședinței în care a fost adoptată legea așa că, acest moralism post-factum e cel puțin ipocrit. Cînd o fi fost sincer dl. Chiorescu, atunci cînd a votat pentru lege ori acum cînd aprobă mesaje homofobe?
Mă rog, sinceritatea și coerența în mesaje și atitudini, nu intră în descrierea tipică a jobului său.

Cînd e vorba de curaj, ar trebui să amintim că nici un politician moldovean, măcar un secretar din minister, ca să nu mai vorbim de miniștri sau deputați, nu a avut curajul să iasă vreodată la un marș al grupului LGBT și să spună răspicat: aceștia sunt cetățenii noștri, ca și ceilalți de alte etnii, religii sau culturi.

Duminică, în timpul marșului comunității LGBT și susținătorilor lor, vreo 6 persoane au fost reținute de poliție pentru huliganism (între altele, doar cuvinte de laudă pentru poliție de data asta).. La asta ar trebui adăugați și alte cîteva zeci de inși care au aruncat cu ouă, au înjurat, au calomniat și au huiduit de pe margine.

(Paradoxal, participanții la marș, ca și cum ”perverșii”, au vorbit despre dragoste și înțelegere, iar ceilalți, ”ortodocșii” și ”drepții”, conduși de cîțiva preoți, au strigat declarații de ură și amenințări.)

Asta înseamnă că cel puțin 6 persoane au încercat (dar nu au reușit!) să treacă zidul de polițiști pentru a-i învăța minte pe homosexuali.

Deci 6 oameni care-s gata să facă acte de violență împotriva unui alt grup de oameni iar asta e ceva grav.

Tot duminică, un alt grup de ”militanți pentru morală” (niște zăpăciți ce-și zic Occupy Pedofileai) au venit și ei în piață să bată niște ”homosexuali”. (Cum au ajuns luptătorii împotriva pedofiliei să se războiască cu gay-ii de vreme ce majoritatea crimelor sexuale față de minori în Moldova au ca autori bărbați heterosexuali ce abuzează fetițe?).
Încă un grup de inși care e gata să verse sîngele altor oameni în numele ”moralității”…

Nu-s neapărat unicul care se miră: de ce exploziile astea uriașe de emoție de indignare, dorință de pedepsi prin violență fizică unele fapte și comportamente percepute a fi ”anormale” se întîmplă  doar cu ocazia marșurilor LGBT?

De ce nu vedem preoți care ar mobiliza turma lor pentru un protest la fel de vehement în fața Băncii Naționale, CNA și Procuraturii, instituțiile care au trecut cu vederea jaful de peste 1 miliard de dolari din sistemul bancar?

O fi din cauza că ”ura față de homosexuali” oferă tuturor, de la coafor la fost deputat, un drept de a vorbi cu majusculă (adică pretențios, paternalist și patetic) despre ”valorile mari”: familie, națiune, credință, morală, Dumnezeu.

Cînd prin efortul unor organizații precum Biserica ortodoxă sau în discursul public ”homosexualitatea” e construită ca fiind amenințarea absolută, marele păcat față de care celelalte păcate sunt insignifiante, fiecare ”luptător cu homosexualitatea” crede că el participă la o luptă apocaliptică de proporții cosmice (de care depinde, nici mai mult, nici mai puțin decît soarta omenirii!) în care fiecare șovăială, oricît de mică, ar fi decisivă și în care atitudinea față de inamic trebuie să fie intransigentă în fiecare moment.

Înțeleg de unde interesul bisericii pentru mutarea discuțiilor și bătăliilor sociale pe terenul ”homosexualității”: pentru a nu putea fi trasă la socoteală pentru tăcerea sa în privința săracilor, furtului public la care este părtașă (cîte foneme de protest a zis Mitropolia Moldovei ori episcopul Markel pe tema furtului ”miliardului de dolari”? Zero barat.), lașității etc…

Anume pentru că protestează cu ”inima și sufletul” împotriva LGBT, ”moraliștii” sunt orbi și muți la faptul că puterea le golește buzunarele chiar în timpul luptei…

Marele paradox al acestei construcții rezidă în faptul că ea reușește să îmbine excelent conformismul cu pretenția de ”rebeliune”: cu cît instituția bisericii și tot felul de grupuri ”împotriva gayilor” sunt mai conformiste față de instituțiile puterii reale (partide, oligarhi) cu cît energia aruncată împotriva unor cauze de genul luptei contra LGBT este mai intensă.

Participarea ”activă” la protestele împotriva ”păcatului homosexual ca amenințare absolută” întreține iluzia participării la un protest real care ar avea un potențial de contestare a relațiilor de politice existente. De fapt e exact invers.

De unde și acești grozavi ”luptători comozi și conformiști” alde Micușa, Chiorescu, Văluță și Markel, foarte vorbăreți pe tema pericolului imaginar al homosexualismului și foarte tăcuți cînd e vorba de pericole reale.