Dec 15 2018

Poștași…

Vitalie Sprînceană

Anul acesta, de Ziua Abonatului, n-o sa mai abonez nimic. 
Nu mai e poștaș/poștașă in sat si oricum nu mai are cine sa duca ziarele oamenilor. 
Aici sintem ca societate. Aici, ca societate, am pierdut lupta contra propagandelor externe și interne de orice fel. 
Pentru că, dacă gazeta ta nu poate ajunge la oameni (și gazeta e mijlocul de informare cel mai ieftin), atunci oamenii se vor informa altfel – de la tv, de pe internet…Acolo unde spațiul pentru gîndire critică, pentru puncte de vedere alternative este mult mai mic, acolo unde mizele și luptele sînt mult mai mari (profit, click bait, troli, interese economice, politice și geopolitice etc).


Sep 14 2013

poem rural

Vitalie Sprînceană

În satul meu dintre dealuri

nu a mai fost ridicată o casă nouă

de vreo 10 ani.

Paragini au crescut din grădini și

lacăte permanente au apărut pe unele uși –

păzesc singurătățile să nu iasă pe uliță.

Copii fără viitor frământă glodul

spre școală, spre cireadă ori spre magazin,

adulți și bătrîni fără bani duc sape pe umăr

și saltă țărîna din câmpuri pentru a sădi

un bob-două de fasole cu nădejdea

că vara le va înmulți.

Patru lucruri au rămas stăpîne în sat:

Deznădejdea, Alcoolul, Dumnezeu și Moartea.

Deznădejdea – traiul la nesfîrșit al trecutului,

Alcoolul e pentru prezent,

Dumnezeu e speranța unui viitor

iar Moartea joacă de nevoie rolul realistului.


Nov 10 2010

viata satului (prin glod spre stele)

Vitalie Sprînceană

Satul meu natal a devenit în toamna asta un soi de centru cultural naţional: pe 8 noiembrie, de ziua sfântului protector al bisericii locale, consătenii au sărbătorit hramul…adică sărbătoarea satului…

În prima zi de hram Anișoara Puică a cântat într-o remorcă acoperită cu prelată la moş Leova în spatele saraiului. A doua zi, pe 9, satul i-a găzduit pe  Adrian Ursu, Mihai Ciobanu și Gheorghe Țopa (ăștia au venit cu scenă proprie, dar au montat-o tot la moş Leova, și tot în spatele saraiului)…

Abia azi, a treia zi, i-a ajuns rândul pe badea Ghiță și alţi doi muzicanţi-amatori din sat, care aşteptară, sărmanii un an întreg sărbătoarea asta ca să adune o rublă și, pentru o seară, să fie cei mai vajnici oameni din sat… Aproape că-i jelesc…

Mă rog, concurență…din motive “electorale”. Pe când Bolșoi Teatr?…

Pentru ca am  pălăvrăgit o întreagă bucată de zi cu ai mei pe skype, ei mi-au mai transmis și alte noutăţi locale, mai ales din zona culturii (că blogul meu aborda cică cultură):

– despre o tanti ce a avut drept misiune să hrănească în ambele zile vedetele de la oraș și care, cu astă ocazie, și-a trăsnit sieși, copiilor proprii dar și unor baistruci din mahala poze din seria “alături de Mihai Ciobanu, Țopa, Puică și Ursu), imagini care, ulterior, au inundat paginile personale din rețelele de socializare (odnoklasniki.ru mai ales)…Cine are poze cu tuspatru e un fel de star local…

– despre turismul cultural la Telenești, centrul raional. Că se zvoni în târg că vine la casa de cultură a orașului nimeni altul decât Fuego, copilul de suflet al lui Grigore Vieru și Adrian Păunescu, un fel de star underground al posturilor de radio ”populare” Sănătatea și Noroc. Tocmai vreo 3 automobile cu săteni dintre cei mai de vază au mers să-l vadă. Zicea unul din ei: în vremuri normale ar fi trebuit să mă duc la Palatul Naţional și să dau un sac de bani pentru a vedea un concert al lui Fuego. Da iaca, cu alegerile astea, el vine chiar la Telenesti și cântă pe degeaba, ba încă mai umblă activiştii unui partid ce l-a adus pe Fuego să mă roage să merg cu tot dinadinsul la concert.