Nov 9 2022

Despre ”scandalul cu educația LGBTQI+ în școli”…

Vitalie Sprînceană
ONG-urile fac campanii. Grupurile de inițiativă fac campanii. Zeci de campanii. Uneori o organizație face mai multe campanii în paralel. Campanii de promovare. Campanii de sensibilizare a opiniei publice. Campanii de colectare de fonduri. Campanii de promovare a unor comportamente (incluziune, toleranță). Campanii de luptă împotriva unor vicii – împotriva fumatului, dependenței de alcool, exploatării minorilor, împotriva violenței în familie. Campanii pentru transparență și participare în procesul decizional. Campanii de plantare de copaci. Campanii de protejare a patrimoniului. Și alte campanii.
Aproape fiecare ONG are cîte cel puțin o campanie în derulare. Așa e specificul activității lor – ele vor să schimbe mentalități, politici publice, comportamente.
Eu nu sînt, evident, de acord cu toate campaniile și nu le cred la fel de importante. Sînt sceptic față de combatere a ”propagandei” prin demascarea de falsuri. Mai important decît să investești tone de resurse pentru a ”demasca” un pîrț, mi se pare efortul de a educa cetățenii ca să își dezvolte abilitățile critice de a distinge pîrțurile de știri serioase și relevante. Sînt sceptic față de campaniile de luptă împotriva corupției – ele trebuie, pentru a fi eficiente, să includă și formele de corupție mare precum sînt lobby-urile, diverse facilități și scutiri nejustificate. Altfel, campaniile anti-corupție se rezumă la a spune că învățătorul care ia mită e rău, dar banca sau compania care plătește partide pentru contracte favorabile e bună.
Dar asta e părerea mea. Și eu fac campanii proprii împotriva campaniilor pe care le cred deplasate, inutile sau chiar toxice…
De ce zic toate astea?
Pentru că azi PSRM, partidul în cadrul căruia săracii cu ciorapii rupți votează pentru multimilionari a tras un clopot de alarmă că un ONG care militează de zeci de ani pentru incluziunea LGBTQI+, ar fi lansat, ce nesimțire, o campanie de sensibilizare a opiniei publice despre discriminare, și umilință, și frică, și rușine, și ură, și bullying și alte comportamente toxice.
Campania asta care o să fie probabil cîteva postări pe facebook și 2-3 imagini distribuite pe instagram, a devenit azi mai importantă decît inflația, criza de curent și războiul din Ucraina.
Pentru Igor Dodon, apărătorul valorilor tradiționale cu leafă de 40 mii dolari pe lună, asta e, nici mai mult nici mai puțin o modalitate prin care actuala guvernare distruge ”pas cu pas credința, familia, economia. Această conducere distruge Țara!”.
Interesul lui Dodon e clar – amenințarea cu gay și sirieni i-au adus un post de președinte de țară (poziție din care nu a făcut nimic decît să-și cumpere Iphoane noi) și acum acesta speră că acești aliați vechi, sperietorile, îi pot aduce și ceva protecție împotriva unei pușcării care este tot mai aproape.
E clar și interesul PSRM de a umfla și de a vorbi cît mai mult și mai isteric despre gay și lesbiene – ce temă mai potrivită pentru ca cel mai mare partid de opoziție să arate că se află în treabă în condițile în care inflația și prețurile i-au făcut pe majoritatea moldovenilor săraci peste noapte? Cum nu are argumente pentru critică economică și politică a guvernării, și nici curaj și imaginație pentru proteste, partidul se ia de gay, pentru că e mai ușor să înjuri Gender Doc, care cel mult te poate reclama la Consiliul pentru Egalitate, decît să te iei direct de guvernare (care îți mai poate lipi un dosar).
Nu am înțeles care a fost interesul mass-media din tabăra guvernării de a scormoni și amplifica fumigena PSRM. Ziarul de Gardă chiar s-a adresat la Ministerul Educației să vadă dacă nu cumva instituția e în spatele acțiunilor ”de distrugere a valorilor tradiționale”.
Dintre toate formele de reacție, ministerul a ales-o, evident, pe cea cu doza maximă de negîndire. Declarația ministerului merită inclusă în vreo viitoare antologie de diletantism de comunicare. „Referitor la comentariile unor politicieni considerăm incorectă politizarea subiectului și nu comentăm declarațiile respective”.
Greșit!
Anume că trebuie să politizăm discuția despre discriminare, și umilință, și frică, și rușine, și ură, și bullying. Aceste atitudini sînt dăunătoare și toxice, fie că e vorba de grupul LGBTQI+, fie că e vorba de grupuri religioase, etnice, de clasă etc.
Anume că trebuie să comentați ”declarațiile respective”. Le puteați comenta pe linia: Ministerul nu a demarat campania, dar salută campaniile ce combat atitudinile de discriminare, și umilință, și frică, și rușine, și ură, și bullying față de alți oameni și alte grupuri. Și că Ministerul încurajează toată societatea să lupte contra acestor atitudini.
Scandalul inventat de azi putea fi un prilej în care am fi vorbit deschis despre comportamente toxice. Și ar fi fost și o lecție de învățat. În schimb, a fost o mică campanie pentru reacționarii cu ziua și cu simbrie de la PSRM, susținuți de aliații lor din presa ”pro-europeană” și de negîndirea Ministerului Educației.


Sep 8 2013

Rosia Montana e un prilej de a discuta despre Romania

Vitalie Sprînceană

E mai mult decât bine că o problemă – Roșia Montană – servește drept atelier de discuție și acțiune pentru o dezbatere mai largă asupra stării țării în general. E semn că mișcările de opoziție au viziune.
Subscriu integral la Manifestul grupului Mâna de LucruRoşia Montană e mai mult decît Roşia Montană!

 


Apr 26 2012

Apelul Asociatiei Moldovenilor din SUA “Casa Mare” in sprijinul adoptarii Legii privind prevenirea si combaterea discriminarii

Vitalie Sprînceană

 Acesta este Apelul Asociației Moldovenilor din SUA ”Casa Mare” în sprijinul adoptării Legii privind prevenirea și combaterea discriminării. L-am remis presei, Mitropoliei Moldovei, Guvernului, Parlamentului si Președinției.

 

APEL

Către reprezentanţii clasei politice din Republica Moldova, către reprezentanţii mişcărilor şi asociaţiilor obşteşti, către reprezentanţii clerului

 

Noi, reprezentanţii Asociației Moldovenilor din SUA ”Casa Mare”, adresăm acest apel către clasa politică din ţară chemând să depună efort maxim pentru a adopta Legea privind prevenirea și combaterea discriminării în formula care ar asigura egalitatea drepturilor și respectarea demnității tuturor persoanelor.

Urmărim cu atenţie discuţiile ce însoţesc evoluţia proiectului legii în cauză şi nu putem rămâne indiferenți pentru soarta lui, atât din motivul că vizează drepturile şi interesele concetăţenilor noşti, dar şi pentru că polemica în jurul acestuia a ajuns să afecteze imaginea ţării în ansamblu.

Suntem surprinşi de faptul că unii actori politici, reprezentanți ai clerului şi ai societăţii civile distorsionează sau chiar falsifică anumite prevederi din lege.  Aceștia au axat dezbaterile publice pe sintagma ”orientare sexuală”, lăsând să se înțeleagă că unicul obiectiv al legii este „legalizarea” homosexualității. Dar legea vizează întreg spectrul de discriminări – pe bază de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingere religioasă, sex, vârstă, stare a sănătăţii, dizabilitate, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială. Omiterea discriminării pe bază de orientare sexuală din această listă ar reduce din acoperirea exhaustivă a legii,  și ar contrazice scopul final al legii – eradicarea discriminării sub orice formă. În plus, dacă orientarea sexuală este exclusă din listă, se creează un precedent periculos. Vor urma apeluri să fie excluse convingerea religioasă, naționalitatea, și tot așa până din lege nu va rămâne nimic.

Revenind la esența argumentelor oponenților legii, remarcăm că interpretările ce sugerează că legea ar permite promovarea practicilor homosexuale și transmiterea lor generaţiilor în creştere reprezintă speculaţii grave. Proiectul legii stabileşte în mod expres că tot ce ţine de exerciţiul dreptului la educaţie la viaţa familială şi credinţă rămâne în afara perimetrului legii date. Contrapunerea tradiţiei cu democraţia este un pas deliberat menit să aţâţe spiritele si contravine  experienţei tarilor vecine.

Speram că elitele politice din ţară şi organizaţiile religioase, în special Biserica Creştină Ortodoxă, dar și cultele creștine non-Ortodoxe, vor găsi înţelepciunea si curajul pentru a desluși diferenţa între apărarea de nedreptăţi a unui om care are o orientare sexuală diferită decât cea acceptată de canonul religios şi promovarea unei practici de exercitare a acestei orientări sexuale. Grecia, Cipru, România, Bulgaria au tradiţii creştine ortodoxe nu mai puțin trainice decât Moldova. Ele însa au adoptat legi similare, astfel dând dovadă de atitudine proactivă atât a clasei politice, cât şi a clerului din ţările respective.

Considerăm că argumentarea în favoarea adoptării acestei legi nu trebuie să apeleze la beneficiul ce l-ar aduce liberalizarea regimului de vize sau accelerarea proceselor de integrare europeană. Punerea în prim plan a raţiunilor pecuniare compromite esenţa legii, transformând-o dintr-un instrument de apărarea a omului într-un titlu de schimb în cadrul unei negocieri. În opinia noastră Legea privind prevenirea și combaterea discriminării este o necesitate în sine, una ce nu are nevoie de alte justificări decât că în acest fel vom putea contribui la înlăturarea practicilor de abuz şi nedreptate. E un pas legitim și corect ce garantează demnitatea tuturor cetățenilor Republicii Moldova și asigură respectarea drepturilor lor inerente.

Îndemnăm reprezentanţii Alianţei pentru Integrare Europeană, dar și partidele din opoziție și cele extra-parlamentare și societatea civilă să intensifice eforturile de comunicare şi dialog în scopul:

i)        Informării publicului privitor la conţinutul proiectului Legii privind prevenirea și combaterea discriminării şi necesității adoptării acestei,

ii)      Educării populaţiei cu privire la efectele benefice ale acestui act normativ,

iii)    Contracarării retoricii tendențioase ce distorsionează, manipulează și exagerează posibilele efecte ale adoptării Legii privind prevenirea și combaterea discriminării.

Credem că doar o societate în care drepturilor tuturor grupurilor sociale, minorităților și indivizilor vor fi protejate adecvat, una în care interesele oamenilor vor fi protejate de abuzuri și tratamente discriminatorii poate asigura dezvoltarea socială durabilă a Republicii Moldova, dar și sporirea credibilității țării în plan extern.

25 Aprilie, 2012


Jun 12 2010

^_^

Vitalie Sprînceană

Cazul British Petroleum stă ca o ilustrație unei mutații în filosofia economică neoliberală: privatizarea beneficiilor însoțită de generalizarea/naționalizare/globalizarea riscurilor și pierderilor…Profitul de anul trecut al companiei,  să fie vreo 15 miliarde de dolari a revenit acționarilor, adică unui grup restrâns de oameni presurați în toată lumea, în timp ce catastrofa din Golful Mexic (nicidecum prima în biografia bogată a corporației) va influența, pe termen scurt, ecosistemul oceanic, apoi coasta luiziană, după aia vor veni bani publici pentru curățarea mediului și lichidarea consecințelor, eventual, pe termen lung, cheltuieli de sănătate și ecologie…

Nu-s multe strategiile prin care putem penaliza BP pentru că și-a băgat picioru-n ea de natură deși știa dinainte că sunt probleme cu țevile și utilajul… 2 imagini nu vor risipi compania, dar e posibil ca acțiunile să-i scadă, ca rezultat, cu niscaiva cenți. Apoi, nu e cumva timpul pentru o societate civilă globală?

Unu:

Doi:

Sursa imagini (de unde pot fi luate și altele) – http://www.huffingtonpost.com/2010/06/10/bp-logo-redesign-contest_n_603330.html#s97324


Jun 6 2010

la o judecata de apoi

Vitalie Sprînceană

Scrisesem cândva o poezie (proastă, bineînțeles) în care întrebam (pe cine oare?) dacă au și găinile un rai al lor în care să-și odihnească sufletele (că de, corpurile le fripturim noi) sau măcar un purgatoriu la vreun capăt al lanțului trofic…Sper că da: poate Dumnezeul animalelor va fi mai puternic decât cel al oamenilor…

În imagine, coperta sugestivă (British Petroleum+Golful Mexican+victimele) a revistei The New Yorker, ediția din 7 iunie 2010.


Jul 29 2008

Supravietuirea in tranzitie – Biletul…

Vitalie Sprînceană

bilet

Dacă nu v-aţi prins, chestia asta este BILET pe rutele INTERURBANE. În teorie, bucata de hârtie în cauză este echivalentul în drepturi (ale călătorului), obligaţii (ale şoferului), garanţii (din partea companiei de transport) şi câştig.

În practică, acest BILET este puntea de legătură „financiară” între poliţia rutieră, inspectoratul fiscal, companiile de transport şi şoferi, un fel de maşină de spălat bani ambulantă, care circulă zilnic, undeva la frontiera între legalitate (circulă  pe drumurile oficiale ale ţării) şi ilegal (călătorii nu sunt înregistraţi, nu figurează nicăieri, sunt morţii vii pe durata călătoriei).

Lipsesc:

–         Punctul de pornire şi destinaţia

–         data şi ora călătoriei

–         o ştampilă, semnătură sau alt însemn al prestatorului de servicii

–         locul (numărul banchetei, scaunului) călătorului

Este eliberat, de obicei, de către şofer sau de o persoană din anturajul acestuia la urcarea în mijlocul de transport, la apropierea de punctele Poliţiei Rutiere şi sunt returnate obligatoriu la sfârşitul călătoriei. Vai de capul călătorului care-l mototoleşte, mâzgăleşte, rupe sau deteriorează (cum procedează subsemnatul)! Şoferul ţine la ele mai mult decât la ochii, capul, mâinile, picioarele, părul, unghiile şi restul de organe ale călătorilor.

În majoritatea cazurilor călătorii colaborează cu şoferii, adică nu fac zarvă mare dacă biletul ăsta stă rupt la bariera 80 lei, iar ei au plătit 100 (să zicem Ocniţa – Chişinău). Pentru rebeli există soluţii „practice”:  te las cu tot cu bagaj la Mihailenii noi (vreo 40 km până la Bălţi) şi descurcă-te!, mergi cu taxiul (maşina personală) dacă nu-ţi place, maşina mea fac ce vreau, cobori chiar acum! (undeva în raionul Sângerei, sau Teleneşti, între 2 dealuri pe lângă care autobuzele trec o dată în 2 săptămâni).

Cowboy-ii de la volan sunt acoperişi, toleraţi dar şi mulşi de către alţi profesionişti în ale spălatului: poliţişti (taxa este 50 lei), inspectoratul fiscal (în foia de drum, şoferul scrie după cât chef are ).


May 8 2008

activisme sexuale

Vitalie Sprînceană

Minorităţile sexuale vor organiza la Chişinău un marş sub genericul „Toţi diferiţi – toţi egali”, primul care are şansa de a izbuti: anii trecuţi primăria le-a refuzat o autorizaţie; acum, noua Lege privind întrunirile îi scuteşte de obligaţia de a-şi cere voie, cu condiţia de a fi cuminţi…

Cum era de aşteptat, marşul gay-ilor şi lesbienelor a stârnit reacţii controversate. Unele din ele chiar curioase:

– „Gender Doc“, organizaţia umbrelă a minorităţilor sexuale din Moldova se îngrijeşte, conform statutului, de gay, lesbiene, bisexuali şi transsexuali. Restul minorităţilor sexuale: onaniştii, zoofilii, voyeriştii, exhibiţioniştii, etc nu sunt reprezentaţi, cum ar veni, şi printre discriminaţi există ierarhie şi segregaţie – o elită, pe de o parte, şi nişte minorităţi în cadrul minorităţilor (un fel de dublu discriminaţi) pe de altă parte.

– în mod public, doar (deocamdată) 3 organizaţii şi-au manifestat în mod public dezaprobarea. Prima şi cea mai gălăgioasă este… Federaţia Naţională de Taekwondo. Reprezentantul acestei organizaţii (există vreo 3 federaţii taekwondo în Moldova: versiunea ITF, apoi versiunea WTF, apoi, fără versiune câteva), Sergiu Filat a calificat activităţile „Gender Doc” ca fiind „obraznice”. Citez: „Nu vrem să manifestăm nici un fel de agresivitate faţă de aceste persoane, dar vrem să ieşim să sensibilizăm societatea noastră şi să transmitem un mesaj pe care-l transmite de fapt Sfânta Scriptură.” (sursa)

Boon, eu n-aş vrea să fiu sensibilizat de un taekwoindo-ist, indiferent de intenţiile paşnice afişate sau de scopurile umaniste declarate. Chiar e terifiant.

…Îmi imaginez o Alianţă pentru Sensibilizarea Societăţii Civile compusă din: Federaţiile de Taekwondo, karate, judo, box, lupte greco-romane, sambo, kung-fu, tae bo, şi, pentru „greutate”, Federaţia Halterelor, a Aruncătorilor cu Suliţa şi Ciocanul… cu asemenea sensibilizatori, am deveni, probabil, cea mai sensibilă societate civilă din zonă, dacă nu chiar din lume (la capitolul sensibilitate am avea drept concurent doar Coreea de Nord – acolo însă sensibilizatorii sunt militari, la noi vor fi civili şi cu scriptura în mână… Sfinte Sisoe!).

Altfel, sportivii (dacă sunt sportivi) ar trebui să-şi vadă de treabă. Nu prea i-am văzut că umblă cu sensibilizatul la protestele împotriva încălcării drepturilor omului, nici n-au impresionat prin prezenţă la mitingurile politice, mediatice sau de alt gen. Mă rog, mănâncă şi ei o pâine. Dar s-o mănânce la Beijing şi la Campionatele Mondiale de Specialitate, nu în Piaţa Marii Adunări Naţionale.

– altă organizaţie civilă „ofensată” de gay şi lesbiene este… ONG „Engleza pentru o viaţă nouă”. Aici eu, francofonul, chiar n-am replică. Cum dracul cei de la Ministerul Justiţiei şi Centrul de terminologie înregistrează asemenea inepţii?

– în fine, ultima pe lista obidiţilor este Fundaţia pentru caritate şi binefacere a persoanelor cu handicap din R. Moldova. Ăştia vin dintr-un coşmar: “Relaţiile homosexualilor sunt un păcat care afecteaza gândirea umană, iar promovarea publică a homosexualităţii reprezintă un pericol pentru mentalitatea societăţii.”

– o opinie interesantă, definitorie pentru percepţia “minorităţilor sexuale” în Moldova este cea a unui tânăr, la Euro TV: “Împotriva lesbianelor n-am nimic (probabil că ar vrea să şi-o tragă cu două – trei V.S.), dar în faţa gay-ilor … le-aş da bătaie.”

P.S. pe blogul “Moldova Creştină“, întreţinut de Federaţia Naţională de Taekwondo cu pricina, Google Adsense a făcut o glumă cu ei, sau poate un test de sinceritate: sus, în header, alături de postul Imoralii de la Gender-Doc-M vor sfida societatea şi familia anul acesta ca nici odată anterior stă un link Femei Frumoase, care duce spre nişte site-uri drăguţe de genul, Mature Amateur Asian Women şi altele de acest gen. adică – creştinismul e bun, da nu se vinde, în schimb, pe internet, se câştigă cel mai bine din sex şi sexualitate. Nu cumva protestul organizaţiilor în cauză are un substrat economic: să mărească Pagerank-ul site-ului, prin asocierea lui (în cadrul motoarelor de căutare) cu sex, gay, lesbian?


ankara escort ankara escort