Mar 15 2022

Moldova de mîine…

Vitalie Sprînceană

Războiul a schimbat Ucraina. Și asta e o realitate.
Deși (încă) nu este implicată direct în acest război (și sperăm să nu fie), Moldova este afectată de situația din Ucraina.
Războiul va schimba și Moldova. Încă nu știm cum exact, dar știm că acest conflict e un moment de cotitură în care multe dintre lucrurile care ni se par ”de la sine înțeles” vor fi reașezate pe alte temelii, multe din discuțiile neterminate ale societății moldovenești vor trebui reluate în alți termeni.
De exemplu cea despre educație, cea despre protecția și garanțiile minoritățile naționale, cea despre limba rusă etc.
Citesc o statistică a Ministerului Educației despre înmatricularea copiilor refugiați în instituțiile de învățămînt:

” În ceea ce ține de limba de instruire solicitată, 37 de copii optează pentru limba română, 40 pentru ucraineană, iar 554 din solicitanți aleg limba rusă”.

Altfel spus, 90 % din copii aleg să studieze în limba rusă.
Și cred că proporția va rămîne la fel. Parțial, din motive obiective – Moldova nu a avut nici pînă la război o infrastructură culturală și educațională în limba ucraineană foarte dezvoltată (un liceu și jumătate și o bibliotecă municipală e cam puțin pentru grupul etnic cel mai numeros din țară!). Așa încît, copiii refugiați nu au altă alegere decît să se înscrie în Moldova într-o filieră educațională de limbă rusă. (Ceea ce aduce trauma suplimentară că limba rusă e, la moment, și limba agresorului, iar o realitate în care copiii care fug de un război studiază în limba celui care le-a agresat țara…aduce suficiente traume suplimentare).
La fel (în aceleași proporții) situația va fi similară și pe piața muncii. Ucrainenele și ucrainenii care vor dori să muncească și să locuiască în Moldova se vor confrunta cu situația că pagina de internet a Agenției Naționale de Ocupare a Forței de Muncă practic nu are variantă în limba rusă, că paginile în limba rusă ale instituțiilor de stat (primăriile, diversele instituții de stat ce presteaza servicii) sînt de rîsul găinilor (dacă sînt în genere).
Societatea moldovenească, la rîndul ei, va trebui să accepte mai multă vorbire rusească (și ucraineană), adică mai mult discurs neromânesc în spațiul public, în sistemul educațional.
(Ceea ce nu va fi deloc ușor: îmi povestea cineva că încă în primele zile ale războiului un lector la o universitate moldovenească a refuzat să vorbească cu studenții din grupa rusă în limba rusă din motivul că … e limba ocupantului…Ceva mai încoace, în timpul unei emisiuni la o televiziune locală povesteam istoria asta despre faptul că, dacă Moldova va primi refugiați pe termen lung, va trebui să facă deriva de la modelul imaginar al statului unitar mononaționa, care e doar în capul unora, la realitatea statului multietnic. Interlocutorul din studio, după ce m-a ascultat, mi-a șoptit: Asta nu e bine!)
Asta e realitatea. De care deja trebuie să ne pregătim.


Feb 26 2022

SIS, Sputnik și cenzura în vreme de război

Vitalie Sprînceană

SIS a început blocarea unor site-uri. Azi e Sputnik și Gagauznews.
Pretextul e că acestea ar fi ”promotoare de informații ce incită la ură și război, în condițiile stării de urgență”.
Ordinul SIS nu are notă informativă și nu oferă, elementar, exemple sau mostre de informații ”care incită” așa că pretextul poate fi interpretat oricum. Știm că SIS-ul nu s-a învățat să dea explicații dar exact acum este momentul să învețe rapid.
De asemenea, poate ar fi rezonabil să fie gîndit un mecanism care să includă un proces mai complex decît blocarea imediată. Trebuie gîndite etape intermediare – avertizare, somație etc.
În acest context extrem de problematic cetățenilor ar trebui să li se dea mai multe explicații decît frazele astea generaliste, așa încît ”protecția spațiului informațional” să nu semene cu cenzura.
Vine multă informație, foarte confuză și diversă, și toate redacțiile au probleme să filtreze informația.


Feb 25 2022

D`ale războiului…(I)

Vitalie Sprînceană

Un prieten povestește că s-a trezit la Poșta Veche, la miezul nopții de 24 spre 25 februarie, cînd războiul în Ucraina începuse deja, sub zgomot de … focuri de artificii. A sărit, zice, ca ars apoi a început, de pe somn cum era, să le numere și să vadă dacă mai sînt și altele…
A tras o sperietură zdravănă….
* * * 
Băncile nu dau banii oamenilor. Cei care au mers azi să își extragă micile economii în lei au fost informați că trebuie să depună o cerere și să vină după bani peste 10 zile. Cei cu depozite în euro au de așteptat doar 5 zile…
O cunoscută de la o bancă zice că asta e protocolul bancar intern pentru asemenea situații: banca nu are oricum lichidități decît vreo 40 % și nu poate da tuturor deci alege să nu dea nimănui… Dacă toți și-ar retrage banii s-ar prăbuși economia…
Mă simt mîndru că ”salvez” cu micile mele economii economia țării…Și mai mîndru că banii mei ajută banca să facă profit prin a cumpăra hrivne pe nimic.
* * * *
Ajunși acasă descoperim că am uitat în apartament magnetul de la ușă. Scriem unor vecini și ei coboară să ne deschidă.
Ne întrebăm cum cu sănătatea, care-s gîndurile și planurile.
Vecinii ne zic că tocmai vorbesc cu ceva prieteni din Ucraina care se gîndesc să plece spre Italia.
Facem schimb de tristețuri și de îngrijorări, apoi ne zicem că pacea e lucrul cel mai dorit acum…
Nu pentru toți, ne zic vecinii. Cică la un magazin într-o curte ieri un grup de bărbați și femei celebrau începutul războiului…
* * * *
Ne vedem seara cu un grup de prieteni. Ne amintim cît de fain era alaltăieri și cum unele lucruri care ni se păreau grave atunci acum nu mai au sens…
Și ridicăm un toast pentru alaltăieri. Ne rugăm să vină alaltăieri. 


Feb 25 2022

Războiul e război, dar profitul trebuie să vină conform graficului…

Vitalie Sprînceană
Războiul e război, dar profitul trebuie să vină conform graficului…
În Ucraina au loc lupte cu tancuri, avioane, drone și tot tacîmul… Oamenii își iau familiile, economiile pe care le mai au (dacă le au) și fug în toate părțile. În Moldova, de exemplu.
Unde îi așteaptă băncile moldovenești care nu pot lăsa așa o oportunitate frumoasă de a face bani pe seama altora să treacă pe alături. Și ce grup de oameni de jefuit mai potrivit decît familiile ucrainene care vin cu hrivne și trebuie să le schimbe pentru a-și asigura hrană și locuință?
De aia băncile moldovenești, inclusiv din alea ”respectabile”, cu capital străin (la VictoriaBank acționar e Banca Transilvania și BERD), cumpără hrivne la un curs care variază de la 3 la 50 de ori mai jos față de cel oficial stabilit de Banca Națională…
Asta e jaf.
Jaful acesta e ilegal și se întîmplă chiar sub ochii CNPF și BNM, cele mai independente și mai autonome instituții. Jaful acesta se întîmplă în plină stare de urgență, cînd statul și societatea fac supraeforturi să organizeze adăpost, hrană, haine și chestii de primă necesitate pentru refugiații ucraineni…
Băncile demult au devenit stat în stat și poate mai important decît întreg statul…Și societatea…

Legat de alt jaf pe contul refugiaților – explozia prețurilor la chirie – parlamentul trebuia demult sa introduca mecanisme de control a arendei/chiriei. Asta era necesar inainte, pe timp “de pace”, pentru cetatenii moldoveni. Asta e cu atit mai important acum, cu valul de refugiati ai razboiului.
Locuintele sint un bun prea necesar pentru a fi lasate pe seama pietei si a speculantilor…


Feb 25 2022

Război, comunicare, Orange…

Vitalie Sprînceană

Poate e stare de urgență, poate vine un ditamai război, poate am nevoie să vorbesc mai mult cu ai mei: compania Orange m-a deconectat dimineață pentru că nu plătisem abonamentul lunar și nu a restabilit serviciile decît după ce am plătit cît le datoram, pînă la ultimul bănuț…


Jan 16 2022

Eminescu…să vă judece

Vitalie Sprînceană
E simbolic că ziua națională a culturii e legată de numele unui poet sărac, mort la 39 ani, cu afecțiuni psihice netratate, unul care, pentru a supraviețui a făcut tot felul de munci precare – sufleor, copist, bibliotecar, revizor, ziarist… Un fel de ”artist independent” din ziua de azi…
Evident, establishmentul cultural local – cel pentru care cultura înseamnă turism rural, festivaluri de operă și plăcinte pe fundal de sate părăsite și chestii kitchoase precum tîrgurile de Crăciun ar fi preferat un alt poet, mai aproape ca și conștiință de clasă – feciorul de boier și negustor (antreprenor) Vasile Alecsandri, de exemplu, dar canonul e canon și nu te apuci acum să-l demolezi chiar dacă, ca și conștiință de clasă, boernașul Alecsandri e mai aproape decît blogerașul și golanul Eminescu…
Simbolic pentru că, întregul efort instituțional al ministerului culturii nu stă în crearea unei infrastructuri culturale pentru a asigura accesul cetățenilor la cultură și pentru a recruta și educa talente, ci merge spre promovarea turismului și a businessurilor culturale ce aduc ruble – festivaluri de tot soiul (plăcinte, mărar, sarmale, operă), trasee turistice și restul.
În ipoteza fantastică că ar trăi un Eminescu azi, acesta nu ar prinde nici o finanțare la ministerul culturii – pentru că nu vinde, nu e industrie creativă, nu face festival și nici măcar nu rămîne doar în poezia lui: scrie și despre politică și chiar critică partidul pe care-l simpatizează (nici un partid, de la PSRM la PAS nu ar tolera așa ceva). Mai mult, un Eminescu contemporan n-ar prinde nici audiență la ministrul culturii pentru a-și spune păsul – n-are cînd ministrul să se ocupe de ”scena independentă” fiind prea ocupat să promoveze ouăle-ochiuri ale nu știu cărei pensiuni rurale.
Evident, nu ar prinde nici un cabinet sau alt spațiu de scris (că nu prinde nici un scriitor), probabil nici editare de carte (nu se mai vinde poezie, domnule), nu mai zic de burse, finanțări și restul (pentru că ele nu-s, în genere)…
Poate ar fi venit la vreunul din spațiile de la Zemstvei, să facă poezie, discuție și meditație dar l-ar fi alungat afară ministerul culturii pentru că nu a plătit factura la curent…
(N-am nici o simpatie pentru angajamentul politic al lui Eminescu dar, fiind și eu ”artist independent” cu cîteva job-uri și profesii, mi-i mai aproape cumva decît alții anume pe partea asta..)
Dacă vi se pare treaba asta implauzibilă vedeți documentele și politicile ministerului culturii.
Pentru tot sectorul cultural independent – oamenii care, prin efortul și munca lor voluntară întrețin de ani de zile spații (Zpațiu, Apartamentul Deschis, Spălătorie), fac educație artistică, culturală și politică, scriu cărți, editează reviste, fac filme și expoziții – ministerul nu a găsit decît cîteva milioane de lei (între 3 și 5) care trebuie împărțiți și la reviste culturale, la uniunile de creație – de două ori mai puțin decît pentru trăsnaia de tîrg de crăciun cu luminițe, scenă și izvar din scuarul Palatului Național…
Sectorul cultural independent nu există pentru ministerul culturii care s-a transformat într-o agenție de turism ce vinde bilete la festivaluri pe fundal de sate părăsite…Nu există spații – nici expoziționale, nici de creație. Nu există nici resurse…
Sînt niște golani…Vor fi celebrați după ce vor muri…


Dec 22 2021

Mîndria de a fi…prostit

Vitalie Sprînceană

Sînt mîndru că sînt cetățean al Republicii Moldova, că mă tratez în spitale fără ascensor ori uneori fără încălzire, că copiii îngheață în școli, că bătrînii au pensii sub pragul subzistenței dar că banii noștri care ar contribui la rezolvarea acestor probleme sînt înglodați în Arena de la Stăuceni…

…Spitalul raionul din Telenești (în imagine) nu are ascensor. Și nici nu a avut vreodată. Mă rog, e o clădire cu doar două etaje și poate..nici nu e mare greutate să ridici un etaj pe scări. Asta dacă ești sănătos.
Pentru că clădirea e totuși una de spital iar acolo grupul țintă de cetățeni care nu prea au sănătate și vin să și-o refacă.
La spitalul raional din Telenești sala de operații e la etajul 1, iar sălile de recuperare (așa-zisele palate) sînt la etajul 2. Ceea ce creează anumite incomodități – pacientul/pacienta, dacă e grav, e operat la etajul 1 iar după operație trebuie transportat la etajul 2 la recuperare.
Nu întotdeauna este suficient personal medical pentru a transporta pacienții la recuperare de la etajul 1 la etajul 2 așa că pacienții se văd nevoiți, de obicei, să își găsească singuri pe cineva care să îi urce pe scările înguste (cum ar veni, dacă ești bolnav, trebuie să te gîndești cum să găsești 1-2 oameni sănătoși care să te ”plimbe” cu targa de la un etaj la altul). Alteori apropiații lor colindă străzile din împrejurimi sau iau pe cineva din piață pentru a face treaba asta…
Personalul nu e de vină pentru situația asta: personal pur și simplu nu prea este. Și dacă este atunci e insuficient.
Starea asta de lucruri (un spital fără ascensor în care bolnavii trebuie să se gîndească și ei cum vor ”urca” pe targă de la etajul 1 la 2, nu e doar la spitalul raional din Telenești…Cred că-i la fel în majoritatea spitalelor raionale din Moldova (cel puțin e la fel în cele 10-15 pe care le-am văzut eu)…
Asta e îngrijirea medicală de care beneficiază cea mai mare parte a populației țării, cei care nu au bani de MedPark sau de Centrul de Analize German (ele-s aici doar ca ilustrație, nu că aș avea ceva împotriva lor). Și situația e neschimbată de zeci de ani.
Nu se va schimba, evident, nici la anul.
Pentru că în bugetul de stat pentru anul 2022 nu s-au găsit bani pentru un ascensor pentru spitalul raional din Telenești. Nici pentru alte dotații de care ar avea nevoie spitalul.
S-au găsit însă bani pentru altceva. De exemplu pentru salarii de 80 mii lei lunar pentru judecătorii CC (echivalentul pensiei anuale a 3-4 pensionari de la țară)…
Tot în buget s-au găsit bani pentru o altă nedreptate – alocarea a 68 milioane de lei pentru Arena Națională. Asta pentru anul 2022.
Ca să fie nedreptatea (și nesimțirea) și mai mare, azi Guvernul a alocat 67 milioane de lei pentru Arena Națională…din contul bugetului pentru anul 2021.
E mult sau puțin acești 68 +67=135 milioane de lei pentru un obiect inutil, pornit de guvernarea oligarhică, continuat de guvernarea ”coruptă” și care urmează a fi finisat de ”guvernarea oamenilor buni”?
Hai să punem acești bani într-un context al priorităților statului în cel al priorităților de investiție – cheltuielile de investiție ale statului sînt modurille în care planificăm și construim viitorul.
135 milioane de lei investiție în Arena Chișinău sînt…de 4 ori mai mult decît bugetul total de investiții al Ministerului Culturii pentru anul viitor (34 milioane votate de Parlament)… Ceea ce înseamnă că viitorul pregătit de guvern…e fără cultură. Ne așteptam la ceva mai mult de la un parlament plin de ”oameni culți”.
135 milioane de lei aruncați în vînt la Stăuceni – Arena e o schemă imobiliară și financiară care îmbogățește doi oameni și sărăcește o țară întreagă – înseamnă de 3 ori mai mult decît bugetul de investiții al Ministerului Sănătății (43 milioane). Și asta în an pandemic. Și asta în pandemie…
Asta înseamnă că în domeniul sănătății guvernul are aceleași priorități: cine poate, supraviețuiește, cine are de murit să moară.
O parte din acești bani (din miliardul de lei pe care îi plătim pentru Arenă) puteau să ajungă la spitalul raional din Telenești pentru ascensor sau pentru un spațiu amenajat pentru dializă (ca să nu meargă bolnavii de dializă tocmai la Chișinău de trei ori pe săptămînă).
Arena Națională, mai degrabă decît bătutul pe loc pe dosarul ”miliardului furat”, reprezintă testul de ruptură sau continuitate al guvernării actuale. Adică, măsura schimbării: faci o ruptură cu bandiții cleptocrați și politica lor de sărăcire a bugetului public ori continui implementarea proiectelor lor inutile cu o altă ”justificare”?
Cum guvernarea ”oamenilor buni” e, ca și guvernările precedente, o guvernare lașă (arogantă, dar oricum lașă), decizia de azi a venit pe furiș. În septembrie, cînd subiectul transferului de bani către Arenă a apărut pe ordinea de zi a ședinței guvernului, prim-ministra Gavriliță a amenințat că va face o evaluare-investigație-cercetare despre schemele din jurul proiectului, oportunitatea construcției obiectului, interesele din jurul lui etc…
În nota informativă a deciziei de azi nu era nimic despre evaluare-investigație-cercetare. Pentru că…nu s-a făcut. Și pentru că între timp guvernarea oamenilor buni a învățat o lecție de la celelalte guvernări ale oamenilor răi – dacă ceva nu îți convine, te prefaci că nu există.