Oct 26 2021

Mitropolia și problema gazelor

Vitalie Sprînceană

Știe cineva dacă Mitropolia Moldovei are o poziție pe problema gazelor?
A zis cumva Mitropolitul că merge la Moscova să îl roage personal pe șeful Gazprom să dea dovadă de niște spirit creștin și să se împartă mai ieftin și mai cu milă din gazul pe care bunul Dumnezeu l-a dat din abundență rușilor dar nu a dat deloc fraților lor întru credință moldoveni?
Că, iarna vine peste toți laolaltă?
Că tot se laudă că e chezășie a prieteniei moldo-ruse, Biserica ar fi fost instituția potrivită să mai atenueze din discuțiile despre ”prețul de piață” (că doar nu vinzi fraților tăi de credință chestii la preț de piață!)
Am căutat pe paginile eparhiilor și tot e tăcere despre gaze.
Eparhiile sînt active dar pe alte teme decît cele despre care îngheață enoriașii.
Eparhia Ungheni se bucură de o diplomă la festivalul ”A ruginit frunza din vii”.
La Bălți Marchel adună semnături…nu pentru gaz, împotriva Convenției de la Istanbul…Asta îl doare pe el.


Oct 26 2021

Nostalgii după KGB…

Vitalie Sprînceană

Întrebare la Radio Erevan:
– Va mai fi nevoie de KGB în anul 2021 pentru a-i intimida pe disidenți, intelectuali, ziariști, activiști civici, alți cetățeni care gîndesc și pun întrebări incomode?
– Nu, pînă atunci ei se vor învăța să se intimideze, să se urmărească, să se denunțe și să se cenzureze reciproc…
Pentru a instaura poliția gîndirii nu e nevoie de dictatori, e suficient un grup de cetățeni ”bine intenționați” și ”patrioți”.
(Autorul postării din captura de imagine este economist la Expert-Grup).


Oct 25 2021

Mansardele care ard…și problema locativă în municipiul Chișinău

Vitalie Sprînceană
Primarul general al capitalei, Ion Ceban a propus azi, ca ”fiecare familie din cele 20 care au avut de suferit în urma incendiului mansardelor din strada Pelivan va primi suma investită la procurarea apartamentului, în conformitate cu contractul.” Adică, locuitorii municipiului vor plăti, din buzunarul public, daunele cauzate de incendiu.
Lumea a dezbătut azi dacă e corect să achităm din bani publici pierderi private, dacă nu cumva oamenii care s-au mutat în construcții de lemn și rîzînă au și ei o vină ori dacă generozitatea primarului are și altă explicație decît campania de PR pentru a se constitui în principalul opozant al puterii și a arunca o provocare autorităților naționale…
Toate discuțiile – despre ”corectitudine”, despre ”vină” ori despre ”politică” sînt importante, dar ele trebuie integrate într-o altă discuție, mai generală și mai mare, pe care autoritățile o evită – discuțiile despre problema locativă în municipiul Chișinău.
După prăbușirea URSS – în cadrul căruia fiecare putea spera că va fi asigurat cu un fel de spațiu locativ în funcție de necesități și fără legătură cu starea lui materială – statul a lăsat problema locativă pe seama pieței ”libere”.
Cetățenii (cu excepția unor grupuri care au continuat să trăiască ”în socialism” și să se bucure de locuințe subsidiate – judecători, procurori etc) au fost forțați să își rezolve problema fundamentală a dreptului la locuință prin intermediul pieței, și fără participarea statului.
Piața a făcut ce a știut ea mai bine – a crescut prețurile (sub impactul unei cereri, întîi reale, apoi speculative) și a făcut locuințele inaccesibile pentru mii de orășeni.
În lipsa unor programe publice locative (cum are fiecare țară care se respectă) ce ar oferi locuințe subsidiate, locuințe sociale, ajutor pentru plata chiriei – orășenii trebuie să scoată din buzunarul propriu pentru fiecare metru pătrat de locuință pe care îl închiriază ori îl cumpără.
În unele familii, pentru plata chiriei se duc pînă la jumătate de cheltuielile disponibile (iar uneori și mai mult) și asta ar fi fost oriunde un strigăt de alarmă, nu și în Chișinău, unde soluția prețurilor exagerate la spațiu locativ a fost… creșterea și mai mare a prețurilor.
Pentru familiile ce nu-și pot permite să trimită un membru ”în diaspora” să trimită bani pentru apartament, piața a propus, mecanismul mansardelor (în ”colaborare” cu autoritățile locale dornice să facă un ban dintr-o schemă și să arate ”că lucrează”). Esența programului era că primăria garanta 100 % la credite imobiliare în cadrul unui program municipal. Programul se referea și la locuințe în blocuri noi, dar cea mai populară componentă a acestuia se referea la construcția de mansarde – deasupra etajului superior al unor blocuri locative au fost înălțate mansarde. Pentru că criteriul principal a fost prețul – cumpărătorii făceau parte din categorii ce nu puteau plăti prețul de piață – și pentru că controlul calității a fost inexistent, companiile de construcție implicate în programul mansardelor au redus din costul și calitatea materialelor de construcție și astfel s-a ajuns la utilizarea masivă a plasticului și lemnului…Pe lîngă asta companiile au sacrificat din izolarea termică, din lucrări inginerești și rețele.
Dar oamenii care trăiesc pe salariul mediu pe economie nu-și puteau permite altceva și erau bucuroși că au un colț al lor, fie și din lemn și rîzînă. Era cel mai ieftin, oricum.
La doar cîțiva ani de la inaugurarea mansardelor acestea au început să ardă. Pe Albișoara. La Botanica pe Independenței. La Buiucani pe strada Sucevița. Acum pe strada Pelivan.
Și vor mai arde probabil – nu e greu de presupus că într-o locuință volatilă, construită din materiale inflamabile – orice scînteie, scurt-circuit, muc de țigară nestins poate provoca un incendiu.
Asemenea situații ar trebui să fie prilej de reflecție. Și acțiune.
Municipalitatea trebuie să dezvolte o politică în domeniul locuințelor sociale și să ajute diversele grupuri care au dificultate în a-și procura o locuință proprie. Se poate învăța de la experiențele din Austria, din Franța (unde 16 % din locuințe sînt locuințe sociale), din Germania, din Suedia și zeci de alte țări. Locuințele sociale ar fi o soluție de durată – investind niște bani, nu mari, municipalitatea cîștigă pe termen lung.
Problema locativă nu poate și nu trebuie lăsată doar pe seama pieței. Pînă la o limită, locuința nu este un bun de lux ori un capriciu, de care te poți lipsi. E o necesitate fundamentală.


Sep 22 2021

Despre oligarhi și banii lor.

Vitalie Sprînceană

A scris ieri presa că banii fiului lui Vlad Filat, confiscați de autoritățile britanice (jumătate de milion de parai) vor merge pentru ”angajarea unor asistenți personali pentru asistarea și îngrijirea persoanelor cu dizabilități severe timp de patru luni”.

Feciorul fostului macho Nr. 1 al țării (prin cumul a exercitat și funcția de prim-ministru dar și pe cea de ”autor” al schemei ”Moldova-poveste de succes) nu a putut justifica proveniența unor bani pe care-i folosea pentru a închiria o locuință de lux la Londra și fiscul britanic i-a confiscat. 

Tot săptămîna asta, un tînăr unionist ce a căzut, cu idealul unirii cu tot, atît de tare încît a ajuns să distribuie pe rețele sociale înregistrări audio confidențiale care i-au fost strecurate cel mai probabil de prieteni cu epoleți, a dat drumul unui fragment audio în care fostul macho Nr. 1 al țării, Vlad Filat, cică transmitea bani (cam un milion de lei) unei televiziuni ca aceasta să îi spele imaginea…Sună a fi credibil.

Între timp, primăria satului Lăpușna, locul de baștină a acestui Casanova, se chinuie să găsească cîteva sute de mii de lei pentru a acoperi costurile de întreținere și funcționare a Centrului Comunitar pentru Tineri și Copii ”Perspectiva”.
Centrul a fost creat încă în 2008, și a fost finanțat parțial din bugetul local, parțial din cel raional, parțial din alte surse (fundații etc) dar anul acesta s-a închis. Primăria din sat nu are bani (își strînge buzunarul pentru că are de implementat un proiect cu Fondul Ecologic și are de adunat o contribuție de un milion și ceva), consiliul raional la fel nu e prea generos. 

Centrul oferea diverse servicii copiilor din familii vulnerabile – o ciorbă caldă, asistență psihologică și educațională etc. 

Costurile de activitate ale acestui centru erau de cam 600 mii lei pe an (cam jumătate din banii pe care cică îi dă Filat lunar pentru spălarea imaginii la TV și cam de 15 ori mai puțin decît banii confiscați de la fiul lui Filat de autoritățile britanice). 

Pentru mulți copii și tineri acest centru era ca o familie.

Familia asta s-a închis.Ori s-a răcit. În orice caz nu mai este. Și nu se știe cînd va fi. 

Este loc, în această istorie, de o indignare legitimă despre faptul că, în loc să fie mai activ pe plan social – mai ales din punct de vedere al asistenței pentru grupurile vulnerabile – statul moldovenesc își abandonează viitorii cetățeni. 

(Nu doar copiii sînt victime ale acestei austerități forțate – centrul de plasament pentru persoane vîrstnice, din cîte pricep, nu se lăfăie nici el în bani dar are noroc de o fundație austriacă – Concordia – căreia îi pasă mai mult de bătrîni decît statului moldovenesc). 

Mai este loc și de o altă indignare – despre relația dintre oligarhi-politicieni, fantasmele din capul lor și locul lor de baștină. 

Pe vremea cînd era prim-ministru și cel mai bun prieten al Angelei Merkel și a lui Joe Biden, Casanova de Lăpușna a aburit opinia publică ”descoperind” ruinele unei curți domnești la Lăpușna. Implicațiile erau evidente – nu putea ditamai prim-ministru să fie fecior de colhoznic născut în provincie, el nu putea fi născut decît într-o fostă curte domnească (la cît servilism era în jurul ”voievodului” nu m-aș mira dacă vre-un lacheu i-ar fi făcut un arbore genealogic care să-i tragă originile direct din Alexandru Lăpușneanu). 

”Voievodul” avea probabil proiecte mari – să-și facă un muzeu care să vorbească mai ales despre el. 

În schema asta, al cărei preț se ridica la vreo 700 mii euroi, au fost atrase niște fonduri europene dar a fost pusă în jug și primăria locală, care trebuia să dea 11 % (bugetul unui centru comunitar pentru vreo 2-3 ani). 

Lucrările de reconstrucție (de fapt de inventare) a curții domnești s-au oprit rapid, în 2017, din lipsă de bani. Voievodul era deja aruncat de pe Olimpul politic și își ducea zilele la penitenciarul Nr. 13, iar proiectele de turism voievodal la Lăpușna era cea mai mică grijă a lui…

Ironic că, o parte din banii furați de ”al vostru Vlad Filat” au fost confiscați și se întorc acum sub forma unor prestații sociale. 

E tragic că, omul Filat putea să își ajute satul (nu să îl îngroape), să își facă un bun nume (nu doar pe Pornhub) și să facă un lucru bun pentru satul său… 

Cum se mai spune în satul meu: copiii ăia i-ar fi zis cîndva un ”Mulțumesc”. 

N-o să-i zică. 

Ei n-o să zică ”Mulțumesc” nici statului ce nu găsește cîteva sute de mii de lei pentru asistență socială pentru copii în dificultate dar găsește anual cîteva zeci de milioane pentru Arena Chișinău – ”centrul comunitar pentru copiii lui Candu și a bomondului de la capitală).


Sep 9 2021

Pensiile s-au majorat. Acum e timpul să crească!

Vitalie Sprînceană

Chiar și majorată, pensia minimă rămîne oricum sub minimul de existență (2000 contra 2100 lei), adică pensionarii încă sînt sub pragul supraviețuirii, și tot sînt încă tehnic ”morți” de sărăcie.

Pensiile trebuie crescute încă foarte drastic așa încît, la o primă etapă să fie măcar cu 30-40 % peste minimul de existență iar la a doua etapă, ce trebuie să vină rapid, se fie măcar 30-40 % din salariul mediu pe economie.

E o temă deopotrivă de morală și de economie.

Una din discuțiile pe care am tot auzit-o în legătură cu această temă a fost despre ”de unde luăm banii?”, pentru că statul nu i-ar avea acum.

Nu știu dacă statul îi are sau nu, în sensul în care statul i-ar avea probabil dacă ar limita evaziunea fiscală, salariile la plic, schemele de transfer a banilor în paradisuri fiscale, subdeclararea bunurilor de lux etc.

Dar chiar și dacă am porni de la premiza că statul ar fi cumva pe 0 cu finanțele, tot ar exista soluții.

Statul ar putea, evident, emite obligații. Ori să se împrumute. 

Esența economică a pensiilor e că acestea reprezintă, pînă la o anumită limită, bani care intră rapid înapoi în economie. Adică, sînt cheltuiți imediat cum vin pe energie electrică, medicamente, alimente, haine, servicii și produse. Nu ai de ce să te temi că moș Ion și mătușa Ileana vor scoate banii în paradisuri fiscale (cum s-a întîmplat cu mega-creditul pe care guvernul l-a dat în 2014-2015 băncilor). 

Evident, așa cum îmi zicea cineva, dacă farmaciile ți-s înregistrate în paradisuri fiscale, ori companiile de energie electrică reprezintă căpușe/scheme de estorcare a banilor, banii din creșterea pensiilor vor ajunge și în paradisuri fiscale. 

Dar oricum, majoritatea lor rămîn în economia națională și vor alimenta creșterea economică locală. 

Nu poți să faci economie capitalistă prosperă și bogată cu oameni săraci.


Apr 4 2021

Din puţul gîndirii…TV8, feminismul şi demografia

Vitalie Sprînceană

Cum memoria internetului e scurtă, păstrez această mică perlă de la TV 8: promovarea excesivă a drepturilor femeilor se face vinovată de .. starea natalităţii în Moldova.

”Redacția” TV 8 a reacționat în două feluri – unul corect în care directoarea departamentului știri și-a cerut scuze și altul pocit, în care o altă angajată a postului, Mariana Rață, m-a înjurat pentru că am semnalat eroarea, am decis să păstrez și aceste imagini, pentru istoria cazului…


Apr 1 2021

Mass-media ca publicitate…publicitatea ca mass-media

Vitalie Sprînceană

Am scris de mai multe ori cum etica corporativă dictează moda în presa moldovenească.

Perversitatea situație constă în faptul că, dacă afilierea cu politicienii este percepută ca ”dependență” și ”părtinire” editorială, afilierea cu tot felul de companii, businessuri, afaceri murdare, speculă și pur și simplu minciună vîndută drept ”afacere” nu doar că nu e condamnată ci e chiar construită ca un fel de virtute. ..

O parte a presei locale a căzut atît de tare în lupta pentru un bănuț în plus că e gata să prezinte ofertele de publicitate drept știri, să spele imaginea unor nespălați cu bani călcînd peste principiile ”eticii” și ”deontologiei” jurnalistice, să facă pseudo-interviuri cu inși ce vor să mai licărească în public ori să se erijeze în postura de starlete…

Evident, vorbesc aici de presa zisă respectabilă, nu alde stilații și stilatele ce-și zic influenceri și care sînt gata să cînte la nunți, să inaugureze magazine de boarfe, să pipăie o mașină pe o oră și în genere să se dea în circ pentru orice brand pentru atenția publicului și laikuri.

Deja că băncile prezintă ca informație de interes public fiecare bancomat inaugurat ori fiecare nouă filială e o chestie obișnuită. Vezi bancă și îți dai seama că e publicitate (băncile ajung la știri doar…cînd se întîmplă porcării). Că unii jurnaliști acceptă să meargă în călătorii plătite de sponsori pentru a face ”investigații” despre sponsori, asta iar e un fel de…ne-am obișnuit cu asta.

Mai nou oamenii și companiile cu bani și reputație proastă au început să își promoveze serviciile și să își spele imaginea folosind setea de ruble a presei și făcînd-o pe această să cadă atît de jos pe linia eticii și deontologiei încît să prezinte…anunțurile de promovare ale unor companii imobiliare ce ridică apartamente în locuri dubioase…drept descoperiri și investigații.

Cel mai recent exemplu vine de la compania Newton House care intenționează să trîntească încă cîteva coșterețe cu zeci de etaje lîngă Grădina Botanică.

Alde presa moldovenească – Realitatea, AGORA, TV 8 – nu doar că au dat comunicatul ca știre obișnuită, în rînd cu celelalte, ceea ce deja ar fi în afara așa-zisei echidistanțe, ci, ca să mai prindă cîte vreun rătăcit de pe internet, au pus reclamei un titlu de parcă echipa de investigații a redacției ar fi săpat ani de zile printre documente secrete și ar fi găsit cine știe ce lucruri ce ar schimba soarta lumii.

AGORA a bolborosit o știre cu titlul: Documentele OFICIALE scot la iveală adevărul despre PUZ de la Grădina Botanică. Da, evident, cu majuscule, cum se cuvine unei știri care, în mintea unor SEO îmbătați cu apă rece, ar putea masca faptul că e o banală reclamă al cărei loc e în ziarul de mică publicitate sau cel mult pe vreun portal de anunțuri, nu între știri.
(Ulterior, probabil după ce în vreo parte a redacție s-a trezit o rămășiță de conștiință, AGORA a schimbat titlul și a adăugat că materialul ar fi sponsorizat).

Realitatea.md a mers pe un titlu neutru – În atenția locuitorilor municipiului Chișinău — un nou proiect de revitalizare urbană în sectorul Botanica – și a băgat așa-zisa știre la secțiunea Economie.

Cum însă Newton House plătise pentru o știre cu laudă, echipa Realitatea a băgat elogiile despre proiectul Newton House în corpul știrii și l-au prezentat așa de parcă cei de la Newton House construiau pe gratis un spital pentru comunitate, nu o tonă de apartamente inutile pentru o grămadă de bani. Citez: ” Este vorba de un cartier rezidențial unic și modern, care respectă normele legislative și standardele europene de calitate, cu o infrastructură internă dezvoltată și soluții moderne de trai: parcare subterană și locuri de parcare gratuite pentru vizitatorii parcului, spații comerciale la parter, centură pentru sport și ciclism, mobilier urban și pasarelă pietonală cu lifturi. Proiectul aduce un nou vector de progres în urbanistica și arhitectura locală.”

Ultima propoziție trage așa o limbă companiei Newton încît după asta redacția trebuie închisă și transformată în agenție de publicitate. Serios, vector de progres în urbanistica locală? Păi, urbanistica locală doar despre asta e – despre blocuri construite în spații verzi, toate atît de lăudate încît, pînă să descopere că sînt niște rahaturi de apartamente într-un nou ghetou urban, cumpărătorii sînt ademeniți cu ideea că ar fi niște mici paradisuri.

Cea mai ”inspirată” s-a dovedit a fi redacția TV 8 care a născut o ditamai știre cu un titlu – Adevărul despre proiectul PUZ Grădina Botanică (str. Burebista) este dezvăluit în cele din urmă lumii – ce pare extras dintr-o slujbă bisericească ori un text despre extratereștri. Ce mai, în sfîrșit, cei 8 miliarde de oameni ai planetei pot dormi liniștiți: nu doar că o mare parte din ei acuș scapă de pandemie, dar în sfîrșit li s-a înfățișat adevărul despre proiectul PIZ de la Grădina Botanică din Chișinău.

Mai jos capturile de ecran în următoarea ordine: Agora, Realitatea, TV 8.