Jan 4 2019

Despre extractivismul științelor sociale

Vitalie Sprînceană

Interesantă (și foarte tulburătoare) idee întîlnită în ultima carte a lui Boaventura de Sousa Santos ”The End of the Cognitive Empire: The Coming of Age of Epistemologies of the South” despre extractivismul care este caracteristic științelor sociale moderne: ele extrag cunoaștere, informație sau opinii de la subiecți (prin chestionare, experimente, anchete, interviuri) pe care le trec apoi prin diverse filtre și le prezintă ca fiind cunoaștere științifică.
Populațiile care oferă această cunoaștere primară, din care este ulterior construită cunoașterea științifică, nu rămîn cu nimic.
În contrast, Santos propune o metodologie în care cunoașterea are loc împreună cu subiectul în loc de cunoașterea despre subiect.


Dec 16 2018

Oligarhat local…în timpuri globale

Vitalie Sprînceană

Putem să ne înțelegem că pentru vîrfurile oligarhiei de la guvernare Moldova nu este decît un loc de muncă? 
Nu este nici patrie, nici loc în care ei și-ar construi viitorul pentru sine sau pentru familiile lor, ci doar oficiu de muncă în care se găsesc temporar, atîta timp cît businesul (extragerea rentei, utilizarea monopolurilor) merge. 
Familiile și copii sînt demult în străinătate, atît pentru a fi protejați de razborcile politice locale cît și pentru a-i integra cît mai bine în elitele țărilor cu pricina, unde urmează să trăiască.
Conturile bancare în offshore, firmele înregistrate în paradisuri fiscale – toate astea transportă, zi de zi, ”salariul” obținut în Moldova în locurile de trai ale familiei sau în zone mai sigure pentru bani. Conturile în băncile locale, cînd există, sînt fie cheltuieli de buzunar, fie costuri operaționale (de cumpărarea a loialității diverșilor și diverselor mercenare).
Cetățeniile duble/triple (americană, britanică etc) sînt și pentru evitarea persecuțiilor dar mai ales pentru șansa de a începe o viață nouă cînd se va termina munca (a se vedea scandalul curent cu cetățeniile unor oligarhi și jurnaliști în Federația Rusă). 
Casele în Elveția, Franța, Italia, Marea Britanie sau chiar România nu sînt case de vacanță ci…casele reale ale familiilor lor. Adevărata plăcere a vieții pentru acești inși se întîmplă la Londra (unde se învîrt în cercurile altor semeni), in Franța, pe Coasta de Azur. 
Castelele și saraiurile din Moldova, oricît de luxoase ar fi, nu sînt decît oficii de muncă a căror funcție e de a fi sigure și comode (dacă sînt și aproape de locul unde se doarme). 
Moldova e doar locul de muncă…Unde se vine săptămînal cu avionul. Unde e murdar și glod și frig și problematic și neglamuros dar…de unde vine banul.
De aia nu se sfiesc să creeze scheme din care să scoată bani pe care, la rîndul lor, să îi scoată din țară: pentru că ei își văd viitorul în altă parte. 
Situația asta nu e doar la noi: așa e și în Albania, și în Macedonia, și în Serbia și în Ucraina, și în Rusia și în alte țări din regiune. 
Zeitgeist.


Sep 23 2018

Familia Vaticanului…

Vitalie Sprînceană

Săptămîna trecută la Congresul Familiilor (Jocurile Olimpice ale Urii) de la Chișinău, unul dintre oaspeți a fost un oarecare Pietro Parolin, așa-zis prim-ministru al Vaticanului. Acesta s-a întîmplat cu Igor Dodon, inițiatorul Congresului, cu prim-ministrul moldovean Pavel Filip, cu președintele parlamentului Andrian Candu și…chiar și cu președintele transnistrean Krasnoselski…
Tuturor le-a povestit despre familie și valori tradiționale…
Asta în timp ce Biserica catolică se află acum într-o crîncenă criză de moralitate legată de abuzurile sexuale de pedofilie comise de preoții săi, de acoperirea pe care a făcut-o ierarhia catolică preoților-abuzatori, de intimidările și presiunile asupra victimelor.

Der Spiegel a făcut o hartă a acestor scandaluri legate de abuz…
Între timp Parolin a plecat din Moldova și e păcat – l-am fi rugat să comenteze această hartă.


Oct 28 2017

Despre Dedeman și lobby economic

Vitalie Sprînceană

În cazul cu construcția magazinului Dedeman pe strada Ismail e vorba de чистой воды lobby.
”Marele investitor” a devenit nerăbdător că Consiliul Municipal îi cere acte, soluții și viziuni cu privire la modul în care va soluționa problemele ce reies din amplasarea unui megamagazin în centrul orașului (de exemplu transportul – dacă Dedeman nu inventează teleportarea atunci traficul de pe Ismail-Calea Moșilor-Albișoara-Vadul lui Vodă-Tudor Vladimirescu va fi și mai aglomerat – iar acum este deja imposibil) și a scris o fițuică pe facebook că se duce din Moldova. Prea multă birocrație cică.
Primul-ministru s-a declarat îngrijorat că pleacă așa un investitor strategic (a cărui specializare nu e producția de hi tech sau knowledge ci doar un biet vînzător de materiale de construcție din care sînt cu duiumul aici), ministrul finanțelor i-a rugat să mai aștepte etc…
Presa moldovenească, degrabă depistatoare de agenți străini și propagandă politică, dar deloc sensibilă la propaganda economică, s-a apucat să-i plîngă de milă investitorului, să învinuiască consiliul municipal de birocrație (cînd problema consiliului e de fapt incompetența, dar asta e altă discuție), să facă liste publice de consilieri care au votat pro și contra ”investitorului”, să deplîngă soarta marilor investiții pe care le ratează țara etc…
Vădit ”rușinați” consilierii municipali anunță în regim de urgență că vor re-examina chestiunea în comisia arhitectură pe 31 octombrie, dar…nu mai au răbdare și se adună pe 27 și votează de urgență cum trebuie.  Cum le trebuie celor de la Dedeman, pentru că orașul nu e prioritate pentru consilieri.
Așa încît la ședința CMC din 31 octombrie decizia cu privire la Dedeman să apară pe ordinea de zi.
Discuții publice? Poșli v turbinku. Soluții de rezolvare a problemei transportului? Poșli v turbinku? Ceva gîndire strategică legată de faptul că bagi un megamagazin în centrul orașului (în loc să îl trimiți la marginea orașului, acolo unde stă bine monștrilor transportofagi)? Poșla v turbinku…
Sacrificăm și procedură, și eficiență dar să nu supărăm ”marele” investitor…
… e un caz de crestomație cînd o postare pe facebook schimbă, în configurația corectă, o bucata de lume în Chișinău.


Oct 1 2017

Despre maratonul din țarc

Vitalie Sprînceană

Nu am o problemă că bulevardul Ștefan cel Mare e uneori blocat din cauza la tot felul de evenimente – politice, comerciale. Nu am o problemă să ies cu 10-15 min mai devreme din casă atunci cînd am nevoie să ajung în centru în zilele cînd bulevardul e ocupat.

Pentru că și eu, de cîteva ori pe an (la Marșul Feminist, la Marșul Diversității, la alte evenimente) îmi folosesc dreptul de a bloca bulevardul (sau alte străzi) pentru a exprima diverse poziții civice și politice. Nu ocupăm tot bulevardul dar tot acoperim 1-2 benzi și cauzăm destule incomodități orășenilor. Cu un scop nobil, dar oricum tot ocupăm spații publice.

Deci, îs perfect ok că în scest sfîrșit de săptămînă bulevardul a fost blocat pentru a face loc maratonului din Chișinău (care e o inițiativă comercială, desigur, un eveniment corporativ prin intermediul căruia alde Kaufland își spală imaginea). Fie.

Ceea ce mă deranjează e limitarea evenimentului la un aspect pur mediatic – e un eveniment mediatic glamuros vizitat de multă lume bună care vrea poze cu ”modul sănătos de viață”. Și cam atît.

Și ar putea fi mult mai mult decît un prilej de like-uri pe facebook. O platformă de discuție, de exemplu. Sau chiar o platformă de acțiune. Pentru că, scoasă din contextul mediatic, alergarea de azi e un exercițiu glamuros făcut într-un țarc din centrul orașului. Pentru că participanții știu că, în afara acestei zile cînd li s-a pus la dispoziție întreg bulevardul, în celelalte 365 zile ale anului ei nu au elementar unde alerga prin oraș (cu excepția celor cîțiva fericiți care trăiesc lîngă lacul Valea Morilor sau parcul Valea Trandafirilor, unde se mai poate alerga printre cărucioare, biciclete și pietoni). An de an dispare infrastructura sportivă a orașului, cea care ar putea face posibil ”modul sănătos și moda la alergat” promovate de organizatori.

Stadionul de la Ciocana e demult sub construcție (o afacere dubioasă cu arestați și oameni înșelați dar și un oraș văduvit de un stadion cu pistă de asfalt ce poate fi utilizată în orice anotimp al anului), Stadionul Republican a fost închis, pe urmă transformat în depozit de lemne care au ars și nu mai poate fi folosit, Stadionul Dinamo a fost arat și urmează a fis dat sub construcție… Despre trotuarele ca spațiu de alergat nu e nimic de spus – ele sînt atît de pline de automobile încît nici nu se poate merge pe ele, darămite să fugi…

Iar faptul că participanții la maraton preferă să umple facebook-ul și mass-media cu poze (gen eu îs bravo că alerg_ în loc să umple cutiile poștale ale primăriei Chișinău și ale guvernului cu scrisori și solicitări pentru infrastructură sportivă, e trist.

Pentru că dacă nu o cer, n-o vor avea. Și vor fi nevoiți să alegere întotdeauna ca azi. În țarc adică. Unul glamuros, cu postere ale unor sponsori bogați, înconjurat de muzică bună și camere de televiziune. Dar totuși în țarc.


Sep 30 2017

Religiozitatea comodă, adică atunci cînd convine

Vitalie Sprînceană

Vreo patru ani în urmă, a fost Patriarhul Kiril la Chișinău. În timpul vizitei, a depus, cu mult-mult tam-tam flori la basorelieful mitropolitului Bănulescu-Bodoni (fost Librărie Academică, acum magazin Orange).

Ceva vreme ”preafericita urnă cu flori”, inaugurată de un ditamai patriarh și un mitropolit, a stat lîngă basorelief și pe urmă a fost măturată de acolo, pentru că strica vidul magazinului Orange. N-a ajutat-o că a fost inaugurată de ditamai patriarul. Tovarnîi vid e mai important…


Un caz oarecum exemplar pentru ”religiozitatea” locală. Exaltată atunci cînd ajută la ceva (să cîștigi o rublă, să dai în cap la gay și feministe, să nu plătești impozite). Și ignorată de îndată ce încurcă la ceva (la cîștigatul unei ruble, de exemplu).
p.s. prima poza e de azi, 2017. a doua, de calitate mai proastă, e din 2014.


Sep 21 2017

opoziții tăcute.

Vitalie Sprînceană

Mă uit că opoziția moldovenească zisă anti-oligarhică n-a scris nici o critică, un comentariu sau o luare de poziție pe tema modificărilor în Codul Muncii (care fragilizează drepturile angajaților într-un hal fără de hal). Azi acest proiect de lege a fost re-votat de parlament.
Și înțeleg de ce aceasta, opoziția, e singură pe stradă (vorbind pe teme cosmice de genul schimbării codului electoral, Unirea) iar cealaltă parte a poporului preferă să o ignore.

Pe de altă parte sînt mirat cît de motivați și insistenți sînd deputații să ia drepturile angajaților moldoveni…