democratie, filme. terorism

Trăim într-o epocă paradoxală în care aparent toată lumea preferă democrația, dar prea puțini mai cred că guvernarea democratică poate face ceva (Iris Marion Young). Semnele-s multiple: lumea (1+1) vrea politcieni tehnocrați, adică miniștri cu cifre și rigle, că vorbăraia despre ”alegere și compromis” dăunează, altă lume – religioasă – se jură că-i place democrația, … Read more

Cronica unui deceniu vag obsedant, Dilema Veche

a încăput, în Dilema Veche, în cadrul unui caleidoscop al primilor zece ani din noul mileniu, un fragment dintr-un articol de-al meu, publicat în revistă prin 2009…grăbiți-vă să-l citiți, că nu mai prind multe decenii… Moldovenii au protestat pe rînd: luni şi marţi (6-7 aprilie) au ieşit în stradă tinerii: mult sentiment (frustrări, entuziasm, dorinţă … Read more

gradina ta e gradina noastra…

În New Orleans, Louisiana, orașul udat până aproape de inexistență de uraganul Catrina în 2005, autoritățile locale au decis că trailerele în care locuiau unii cetățeni a căror case fuseseră inundate, tebuie evacuate cel târziu la 1 aprilie 2011. Cărate. Scoase din peisaj. Pentru c-ar fi urâte. În caz că nu se supun, locuitorii riscă … Read more

spatii publice si filosofi

Aici însă m-aş opri la o singură cauză internă care face încă din filosofie un loc aparent desuet şi cu o imagine neatrăgătoare pentru tinerii dornici de studiu. Vreau deci să mă refer la lipsa aproape completă a filosofilor români (adică a profesorilor de filosofie) ca intelectuali angajaţi în spaţiul public. Cînd spun „angajaţi”, nu … Read more

democratia ca tusovka privata a oamenilor frumosi

Esteticul a devenit demult, dacă n-o fi fost întotdeauna, un proiect politic: o femeie, activistă, blogeriță senină și cetățeană invocă (1) ceva argumente estetice pentru a provoca niște soluții politice. Zice ong-ista cu privire la problema cerșetorilor și cerșetoriei din orașul Chișinău (care, conform stereotipului mic-burghez – ok, schimb termenul, să fie clasă mijlocie – … Read more

istorii

Mă cam irită faptul că nimeni nu scrie/povestește istoria de dragul ei. Nu neapărat așa cum a fost, că-i utopie. Ci măcar prin evitarea obsedantului așa cum ar trebui să fie.