Comisia pentru cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media a Parlamentului examinează la moment un proiect de lege cu privire la oamenii de creație și uniunile de creație. Intenția declarată a acestei măsuri este să protejeze oamenii de creație și să le ofere ceva garanții și sprijin din partea statului.
La o adică, o intenție potrivită și nimerită.
Însă partea bună sfârșește acolo unde încep mecanismele de realizare ale intenției. Căci procedurile propuse nu-s bune deloc. Din contra.
Bunăoară proiectul încurajează închiderea oamenilor de creație în țarcuri instituționale – uniuni și asociații ale uniunilor de creație. Structurilor asociative li se oferă facilități și sprijin – înlesniri, scutiri de taxe vamale, cheltuieli de arendă.
Pe de altă parte această lege cu privire la oamenii de creație nu prevede și sprijin – burse, rezidențe – pentru artiști individuali ce nu fac parte din uniuni și carteluri de creație.
…La un nivel mai general cred că e vorba de o deficiență de viziune – guvernarea nu are, și nu prea vrea să aibă, ochelari noi pentru o viziune actualizată a procesului de dezvoltare a culturii și creației culturale în Republica Moldova. E mai comod să se meargă pe modelul vechi al consolidării comunității artistice sub forma unor uniuni. Care uniuni ar putea condiționa, pentru membrii lor, accesul la sprijin guvernamental și finanțare în baza unor criterii idiosincratice, ideologice sau preferințe personale. Cum e acum Uniunea Scriitorilor…
Nu-i vorbă, creația trebuie ajutată și încurajată. Dar nu oricum. Cu atât mai mult nu prin instrumente ce nu stimulează deloc creativitatea individuală.
E loc pentru un Institut Cultural Moldovenesc (după modelul ICR) ce ar da bani pe proiecte și intenții individuale. Ce ar oferi înlesniri pentru oameni concreți ce vor să creeze și nu pentru asociații cu interese.
Oamenii de creație ar trebui să beneficieze de asistență – pe bază de concurs, proiect și merit individual a unor burse de creație – întâi ca indivizi și nu ca membri ai unor asociații. Cam ceea ce face ICR-ul. Sau Alianța Franceză. Ori Fundația Soros. Și alte organizații tefere.
Așa ar trebui. Dar nu e vreme pentru cultură. Suntem în criză economică. Și de imaginație. Ne-am obișnuit cu kolhozuri și vrem kolhozuri în continuare.