Jan 2 2018

Circuitul ideilor în societate

Vitalie Sprînceană

Zice Bookchin, unul dintre cei mai interesanți gînditori politici la stînga, că s-a născut din părinți care au trait în Basarabia la începutul sec.XX și că a fost influențat profund, prin părinții săi, de experiențele narodnicilor și anarhiștilor ruși…
Eu îl citesc (și ascult și privesc acum) și iau ceva inspirație…
Și e modul în care experiențele și experimentele politice locale de la începutul veacului se întorc înapoi în acest spatiu, via America și Spania…
Circuitul ideilor în societate…


Nov 23 2017

reprezentativitatea fără participare nu e democratică

Vitalie Sprînceană

Nu mă prea implic în discuțiile despre sistemul electoral mixt vs sistemul electoral proporțional.
Pentru că e o discuție ce caută soluții superficiale unei probleme profunde: criza reprezentativității în genere.
Adică, ceea ce contestez eu nu este o anumită formă de reprezentare (că e mixtă, că e proproțională) ci reprezentarea însăși.
Mi se pare tare problematică ideea că trebuie să rezumăm întreaga participare politică la faptul de a alege un grup de oameni care să aibă toate pîrghiile de guvernare pe 3-4 ani.
Eu mă pronunț și militez pentru democrație participativă – una în care politicienii co-conduc, în care electoratul co-participă la elaborarea și adoptarea deciziilor.
Asta nu are treabă cu sistemul electoral ci cu necesitatea unor instituții și proceduri politice noi: bugetare participativă, instituții și proceduri participative, consultații publice, transparență etc.


Sep 30 2017

Despre referendumul local din 19 noiembrie. Voi merge

Vitalie Sprînceană

O să merg la referendumul din 19 noiembrie pentru demiterea primarului Chirtoacă. Fără entuziasm, fără flori și restul. E însă un referendum necesar.
Ar fi, în caz că se adună numărul necesar de voturi, primul caz cînd un primar al orașului e demis de alegători pentru că nu corespunde funcției (în localități mai mici asta se întîmplă des și e un fapt obișnuit).
Desigur, ar fi fost mult mai bine dacă oponenții care au inițiat referendumul, socialiștii și celelalte fracțiuni, ar fi pregătit un dosar coerent (carte neagră) al deficiențelor administrației Chirtoacă: cu scheme, cu decizii proaste, cu interese și lobby. Asta ar fi convins pe fiecare că primarul Chirtoacă merită să fie demis.
(Eu personal am lista mea: de la pizzeria Sbarro din Scuarul Europei, la stadioanele sportive de la Ciocana, la schemele cu gherete ale fratelui sau cele cu autobuze ale colegului de partid ori cele cu constructii ale altui coleg de partid Dîrda, la schemele cu parcările, la lipsa de transparență etc).
Desigur, ar fi fost mult mai bine dacă referendumul (și suspendarea lui Chirtoacă) nu s-ar fi întîmplat tocmai în momentul cînd Partidul Liberal e devorat de oligarhat pentru că nu mai este loial.
Dar astea îs detalii relativ mici și relativ insignifiante.
Argumentul că demiterea lui Chirtoacă ar însemna ca primăria să treacă în mîinile socialiștilor mi se pare slab. E prea mare interesul pentru primăria Chisinau si nimeni nu are succesul asigurat (si premierul Filip s-a apucat de oras, si opozitia PPDA-PAS probabil vor vrea sa aiba o prezenta mai mare la nivel de oras). Așa că scenariile pot fi diverse (dar ele îs de după referendum).
Alt argument, că orașul ajunge la ruși (sau in UE) dacă e demis Chirtoacă mi se pare în genere fals. Și parte a problemei Chirtoacă pe care sper că o văd plecată împreună cu el: geopolitizarea administrării orașului. Ca și cum reparația trotuarelor sau protectia spatiilor publice ar fi parte dintr-o luptă apocaliptică despre unire, rusia și uniunea europeană. Nu e. E un simplu act administrativ.
Eu tare sper ca alegătorii din oraș să nu mai voteze geopolitic la alegerile locale (pentru că nu vreau să merg pe drumuri cu gropi de forma României mari sau de forma Uniunii Sovietice – vreau sa merg pe drumuri bune, deschise si accesibile).
Eu tare sper ca o sa ne prindem ca discutiile geopolitice/identitare la tema administrarii orasului sint fumigene pentru a proteja scheme si interese dubioase….
În discuțiile de pe rețelele sociale în legătură cu referendumul din 19 noiembrie a mai fost vehiculat un argument: cel al costului. Adică, un referendum e prea scump și banii ar putea merge în altă parte. La bucătărese sau în școli. Argument ce mi se pare nu doar inutil ci și periculos. Pe de o parte, pentru că banii pentru școli și banii pentru alegeri/referendumuri/asigurarea drepturilor politice îs bani separați și trebuie tratați ca atare. Separat. Pe de altă parte cei care invocă acest argument (pentru că nu le convine acum) ar trebui să fie gata să discute și consecința logică a acestui argument: faptul că altcineva ar putea argumenta, la fel, că alegerile ar fi un exercițiu initul (prea scumpe și oricum fără rost), sau că asigurarea unor drepturi (incluziunea minorităților naționale) ar costa prea scump.

Și dacă nu găsim bani pentru a asigura dreptul cuiva trebuie să fim pregătiți că am ajunge într-o situație în care să nu se găsească bani și pentru drepturile noastre.


Apr 18 2016

Rezistența politică…în toaletă

Vitalie Sprînceană

Am văzut la Lvov (în românește cică o fi Liov) cam peste tot ruloane de hîrtie igienică cu chipul lui Putin și inscripția ”птн пнх” (GTFO ar fi abreviatura cea mai apropiată în engleză).
Ruloanele igienice cu Putin au apărut în Ucraina după ce Rusia a anexat Crimeea și a creat două republicuțe nerecunoscute în estul Ucrainei (deși, practica, desigur nu e o invenție ucraineană – în alte părți ale lumii se vinde demult hîrtie igienică cu Ben Laden, George Bush, Hillary Clinton, Obama etc).
Judecînd după faptul că le-am văzut peste tot în centrul istoric al orașului, inclusiv în alimentare, pricep că îs o chestie căutată și apreciată de turiștii locali și străini (am văzut foarte mulți polonezi, datorită proximității geografice a Lvov-ului de granița poloneză – doar 70 km – iar polonezii, se știe, nu se topesc de dorul lui Putin și a Rusiei).
Încărcătura simbolică e clară: unul dintre gesturile considerate ca fiind cele mai murdare – defecarea – e pusă în legătură cu chipul dușmanului și astfel are loc un fel de ”răzbunare” asupra autorității. E un fel de profanare a unor simboluri/autorități care, însă, are loc într-un cadru privat (spre deosebire de alte forme de profanare care se întîmplă în cadre publice).

Pe de altă parte, acest caz este și unul în care logica simbolică a profanării se îmbină cu logica comercială. Așa încît actul politic este deopotrivă și unul comercial (strictu sensu!).
N-am prea văzut inițiative similare în contextul local deși cred că ar fi cazul…Furtul miliardului, minciuna politică enormă care este integrarea europeană, a ”cîștigat” locul foștilor lideri a AIE pe … un rulon de hîrtie igienică…

Așa ar putea arăta unul (abilitățile mele de editare a imaginii sunt destul de reduse, așa că scuze).

 


Oct 12 2015

Gas Natural Fenosa, ziarul Saptamîna – o prietenie comodă.

Vitalie Sprînceană

Cînd unul dintre editorialele ziarului Săptămîna seamănă leit (unele pasaje sunt copiate direct, pînă la semnele de punctuație, virgulă cu virgulă) cu comunicatul Departamentului Relaţii Externe şi Comunicare al companiei energetice Gas Natural Fenosa Moldova, chiar dacă unul e semnat cică de redacția ziarului iar celălalt de o direcție a companiei înseamnă că:
– probabil Union Fenosa ”face niște servicii” (aka plătește) ziarului ca să-și promoveze interesele, să-și spele puțin imaginea și să atenueze șocul scumpirii tarifului la energie electrică ce va veni foarte curînd (lobby corporativ).
– ziarul ”Săptămîna” copiază de bună voie și din entuziasm propriu (ar fi un plagiat aici).
Și tema pentru acasă: alegeți unul dintre cele două mituri – cel al ”bunelor practici al companiilor străine” sau cel al ”presei independente”.

Imaginea în rezoluție mare poate fi găsită aici.

 

Imaginea în rezoluție mare poate fi găsită aici.


Jun 8 2015

În numele tatalui, al fiului și al … PLDM

Vitalie Sprînceană

Fragment de normă bisericească:

”Capitolul III (p.7): Sinodul episcopal al Bisericii Ortodoxe Ruse din 1994 a accentuat justeţea poziţiei potrivit căreia Biserica nu acordă preferinţă nici unei organizări Statale, nici uneia din doctrinele politice existente…

Capitolul III (p.8): …există domenii în care clerul şi structurile canonice ale Bisericii nu pot să sprijine Statul sau să coopereze cu el. Acestea sunt următoarele:
a) lupta politică, agitaţiile electorale, campaniile în sprijinul unor partide politice sau persoane private şi al unor lideri publici sau politici…

Capitolul V (p.2): Participarea conducerii superioare a Bisericii şi a clerului şi, prin urmare, şi a Plinătăţii Bisericii la activităţile unor organizaţii politice şi la procesul electoral sprijinind în mod public organizaţii politice implicate în alegeri, candidaţi independenţi, agitaţii electorale şi aşa mai departe, sunt imposibile. Clerului nu-i este îngăduit să accepte candidaturi pentru alegeri în nici un fel de organe ale puterii reprezentative, la nici un nivel.

(“Biserica şi Societatea sau Fundamentele Concepţiei Sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse”. Sinodul episcopal jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse Moscova, 13-16 august 2000).”
Traducere în română: ier. Petru Pruteanu.

Probabil e cazul să declarăm Mitropolia Moldovei drept organizație de partid care ar primi finanțări exact conform legii despre finanțarea partidelor politice…
Ar fi și mai ușor pentru Biserică – nu ar trebui să se bîlbîie atîta pretinzînd că are nu știu ce legatură cu cerurile.

 

sursă imagine: ziarul Adevarul, 27 mai (un mulțumesc aparte Tatianei Chebac pentru semnalarea imaginii)


May 19 2015

Lupta ”sfîntă” cu morile de vînt…

Vitalie Sprînceană

Un coafor din Chișinău, tare faimos, (Victor Micușa, pentru conformitate) a scris pe profile-ul său de facebook un mesaj plin de înjurături la adresa persoanelor LGBT. Mesajul său a fost comentat și răscomentat din toate părțile. Că Victor Micușa are dreptul la părere proprie pe această temă politică – e un lucru pe care nu-l pune nimeni la îndoială. Mai aiurea e că ”poziția morală” a dlui Victor Micușa nu e decît un artificiu de facebook – ca să capete ceva consistență această poziție ar trebui să fie dublată de o acțiune la fel de ”morală”: să refuze să tundă vreunul din deputații care au votat pentru Legea cu Privire la Egalitate de Șanse, de exemplu, și s-o facă anume din acest motiv. Banul însă nu trebuie încurcat cu ”poziția morală”.
Pe de altă parte, părerea lui Micușa despre LGBT nu intră în descrierea jobului său așa că omul poate fi învinuit cel mult de ipocrizie și lipsă de înțelegere.

Printre cei care au dat ”like” acestui mesaj homofob se numără și politicianul liberal-democrat Iurie Chiorescu, fost deputat în parlament. E adevărat că un ”like” poate însemna orice, de la ”admir acest mesaj și îl consider genial” la ”nu mă interesează deloc dar aș vrea totuși să urmăresc discuția din subsol”, dar e la fel de adevărat că un politician ar trebui să fie mai atent cum și cui distribuie ”like”-urile în această epocă a rețelelor sociale (și a vizibilității generale).

Mai ales cînd e vorba de Chiorescu care se află printre deputații ce au votat acea Lege cu Privire la Egalitatea de Șanse care a recunoscut în mod oficial egalitatea în drepturi a persoanelor, indiferent de orientarea lor sexuală. Istoria și stenogramele parlamentului nu au consemnat vreo atitudine ”curajoasă” sau de ”opoziție” a deputatului Chiorescu în cadrul ședinței în care a fost adoptată legea așa că, acest moralism post-factum e cel puțin ipocrit. Cînd o fi fost sincer dl. Chiorescu, atunci cînd a votat pentru lege ori acum cînd aprobă mesaje homofobe?
Mă rog, sinceritatea și coerența în mesaje și atitudini, nu intră în descrierea tipică a jobului său.

Cînd e vorba de curaj, ar trebui să amintim că nici un politician moldovean, măcar un secretar din minister, ca să nu mai vorbim de miniștri sau deputați, nu a avut curajul să iasă vreodată la un marș al grupului LGBT și să spună răspicat: aceștia sunt cetățenii noștri, ca și ceilalți de alte etnii, religii sau culturi.

Duminică, în timpul marșului comunității LGBT și susținătorilor lor, vreo 6 persoane au fost reținute de poliție pentru huliganism (între altele, doar cuvinte de laudă pentru poliție de data asta).. La asta ar trebui adăugați și alte cîteva zeci de inși care au aruncat cu ouă, au înjurat, au calomniat și au huiduit de pe margine.

(Paradoxal, participanții la marș, ca și cum ”perverșii”, au vorbit despre dragoste și înțelegere, iar ceilalți, ”ortodocșii” și ”drepții”, conduși de cîțiva preoți, au strigat declarații de ură și amenințări.)

Asta înseamnă că cel puțin 6 persoane au încercat (dar nu au reușit!) să treacă zidul de polițiști pentru a-i învăța minte pe homosexuali.

Deci 6 oameni care-s gata să facă acte de violență împotriva unui alt grup de oameni iar asta e ceva grav.

Tot duminică, un alt grup de ”militanți pentru morală” (niște zăpăciți ce-și zic Occupy Pedofileai) au venit și ei în piață să bată niște ”homosexuali”. (Cum au ajuns luptătorii împotriva pedofiliei să se războiască cu gay-ii de vreme ce majoritatea crimelor sexuale față de minori în Moldova au ca autori bărbați heterosexuali ce abuzează fetițe?).
Încă un grup de inși care e gata să verse sîngele altor oameni în numele ”moralității”…

Nu-s neapărat unicul care se miră: de ce exploziile astea uriașe de emoție de indignare, dorință de pedepsi prin violență fizică unele fapte și comportamente percepute a fi ”anormale” se întîmplă  doar cu ocazia marșurilor LGBT?

De ce nu vedem preoți care ar mobiliza turma lor pentru un protest la fel de vehement în fața Băncii Naționale, CNA și Procuraturii, instituțiile care au trecut cu vederea jaful de peste 1 miliard de dolari din sistemul bancar?

O fi din cauza că ”ura față de homosexuali” oferă tuturor, de la coafor la fost deputat, un drept de a vorbi cu majusculă (adică pretențios, paternalist și patetic) despre ”valorile mari”: familie, națiune, credință, morală, Dumnezeu.

Cînd prin efortul unor organizații precum Biserica ortodoxă sau în discursul public ”homosexualitatea” e construită ca fiind amenințarea absolută, marele păcat față de care celelalte păcate sunt insignifiante, fiecare ”luptător cu homosexualitatea” crede că el participă la o luptă apocaliptică de proporții cosmice (de care depinde, nici mai mult, nici mai puțin decît soarta omenirii!) în care fiecare șovăială, oricît de mică, ar fi decisivă și în care atitudinea față de inamic trebuie să fie intransigentă în fiecare moment.

Înțeleg de unde interesul bisericii pentru mutarea discuțiilor și bătăliilor sociale pe terenul ”homosexualității”: pentru a nu putea fi trasă la socoteală pentru tăcerea sa în privința săracilor, furtului public la care este părtașă (cîte foneme de protest a zis Mitropolia Moldovei ori episcopul Markel pe tema furtului ”miliardului de dolari”? Zero barat.), lașității etc…

Anume pentru că protestează cu ”inima și sufletul” împotriva LGBT, ”moraliștii” sunt orbi și muți la faptul că puterea le golește buzunarele chiar în timpul luptei…

Marele paradox al acestei construcții rezidă în faptul că ea reușește să îmbine excelent conformismul cu pretenția de ”rebeliune”: cu cît instituția bisericii și tot felul de grupuri ”împotriva gayilor” sunt mai conformiste față de instituțiile puterii reale (partide, oligarhi) cu cît energia aruncată împotriva unor cauze de genul luptei contra LGBT este mai intensă.

Participarea ”activă” la protestele împotriva ”păcatului homosexual ca amenințare absolută” întreține iluzia participării la un protest real care ar avea un potențial de contestare a relațiilor de politice existente. De fapt e exact invers.

De unde și acești grozavi ”luptători comozi și conformiști” alde Micușa, Chiorescu, Văluță și Markel, foarte vorbăreți pe tema pericolului imaginar al homosexualismului și foarte tăcuți cînd e vorba de pericole reale.