puterea unor “fara” putere

Un început de dezbatere:

Daniel T. de pe Contributors.ro: În lumea contemporană, caracterizată printr-o explozie a sistemelor informaţionale, s-a creat o legătură indisolubilă între conceptul de societate informaţională şi guvernare. Tehnologiile actuale, permit materializarea conceptului metaforic de Panopticon. Un control în timp real a informaţiei. Justificarea e evidentă, rapiditatea adaptării la noul context, materializarea facilă a reacţiilor. Însă tehnologiile sunt doar un instrument. Care poate fi utilizat în diferite ipostaze…China, este unul dintre statele cele mai eficiente, din perspectiva unui Panopticon modern, transformând ideea istorică de Mare Zid,  în noul Zid Tehnologic  la nivel de Internet pentru orice idee care riscă să destabilizeze ordinea socială internă…Pentru ţările occidentale  forma adoptată de Panopticon este una mai subtilă, îngrădirea se preconizează a se face printr-un mecanism mai adaptativ şi flexibil de izolare locală şi punctuală a unor entităţi care nu respectă anumite reguli impuse…Companiile private nu fac excepţie, devin o parte a noţiunii metaforice de Noul Panopticon. Twitter[ix] recent anunţa că e dispus la limitarea publicării unor hashtaguri în funcţie de cerinţele anumitor ţări. Blackberry[x] a încheiat acorduri secrete (care permit probabil transmiterea unor date encryptate din propria reţea) cu guvernele din Arabia Saudită şi India. Recent, popularul Iphone al celor de la Apple[xi] s-a aflat sub critici din cauza companiei Carier IQ. Facebook şi Google de asemeni fac faţă la provocări similare… articol complet…

Și replica mea (pe site e încă în așteptare):

Daniel, treceți și de partea optimistă a lucrurilor. Panopticon poate fi întors și împotriva “supraveghetorilor”. O face însuși Foucault, prin intermediul Groupe d’Information sur les Prisons (GIP) a cărui funcție majoră era de a demasca condițiile proaste din pușcăriile franceze și de a da voce deținuților. În acest fel supraveghetorii sunt și ei la rândul supravegheați de o parte a societății și deci în raza de acțiune a indignării publice (surveillance devine counterveillance). Mai multe detalii teoretice are Michael Welch în Counterveillance: How Foucault and the Groupe d’Information sur les Prisons reversed the optics (Theoretical Criminology, August 2011).
La modul practic, tehnologiile permit și acțiunea inversă – supravegherea corporațiilor, a statului, sporirea transparenței proceselor economice si politice (alde wikileaks). Smartphones, twitter, facebook – ele pot servi ca instrumente atât pentru cenzură cât și pentru eliberare… E adevărat ca twitter a cam blocat hashtagrile #occupy&#ows și nu le-a permis acestora să intre în Top Trends (unde vizibilitatea era mai mare), dar e la fel de adevărat că hashtagul a coagulat comunitățile ows din toată America și le-a permis să-și coordoneze acțiunile.
Există acorduri între Arabia Saudită și Blackberry dar se găsește și Tor sau alte aplicații ce pot encripta date și anonimiza rețele. Tor sparge zilnic și Marele Firewall chinez.Un alt exemplu: la 7 aprilie 2009, când puterea de la Chișinău a forțat providerii de internet să blocheze facebook, twitter, odnoklassniki și majoritatea forumurilor+site-urile ziarelor, Tor a permis internauților moldoveni să navigheze nestingherit și să transmită informație live.

În fine, bătăliile încă se duc (Linux rezistă) iar rezultatul lor e departe de a fi decis. Vezi și cartea revelatorie a lui Morozov “The Net Delusion”. El e tot de partea pesimistă a lucrurilor. Activiștii ce utilizează internetul zilnic pentru a difuza mesaje și construi comunități de protest îl contrazic însă zilnic.

P.S. Am ceva probleme cu lecturile sumbre ale lui Foucault. Ca și cum, dacă descoperi principiile de funcționare ale Panopticonului – puterea nu e posedată ci exersată, ea nu e moștenirea uneri relații ci mai degrabă creația ei imediată –  nu-ți rămâne altă opțiune decât să lași capul în jos. Partea cealaltă a ideii – știu cum merge, pot deci să urc la ”volan” întârzie să vină.

Eu cred că Foucault poate fi citit și ca un manual de ”rezistență”, ori de luptă. De victorie chiar.

This entry was posted in idei, polemici and tagged , . Bookmark the permalink.

7 Responses to puterea unor “fara” putere

  1. B. says:

    Eu nu sunt deloc un specialist in Foucault, dar din ce am putut sa citesc as spune ca autorul e mai complex decat il tratezi tu aici (sau, mai precis: fragmentele, mici, in care il discuti, mi se pare ca distorsioneaza ceea ce spune Foucault: si asta nu numai pentru ca e fragmentar ceea ce spui [oricum nu ai pretentii de comentariu elaborat!], ci pentru ca, asa fragmentar cum este, mi se pare discutabil).

    Intii de toate, un lucru: personal, cred ca trebuie sa iesim din dilema “pozitiv sau negativ?”. Nu in felul asta, mi se pare, vom gasi vreo solutie si, in orice caz, nu il felul asta poate fi inteles Foucault.

    Pentru a intelege dispozitivul panopticon mi se pare ca, pur si simplu, trebuie observat modul in care el este alcatuit arhitectural si, cum spune Foucault, modul in care aceasta dispozitie permite controlul subiectilor delincventi.

    Pe urma, mi se pare interesant de observat cum sistemul panopticon s-a ramificat in intreaga societate (Foucault sustine ca scoala, uzina, spitalul, toate astea se aseameana inchisorii). Daca e adevarat ce spune Foucault, atunci suntem controlati pana-n varful unghiilor.

    Inca un lucru care mi-a atras atentia: inchisoarea nu este o prelungire a legii, inchisoarea nu e dimensiunea practica, domeniul de aplicare al legii. Foucault are pretentia de a demonstra (in orice caz de a arata) ca in inchisoarea si modul de corectie ce are loc in inchisoare se situeaza in RUPTURA (“point de torsion”) cu legea. Devine interesant: in ce consta alteritatea inchisorii, ce ascunde ea atat de diferit si secret (si asta ca sa putem desigur intelege ruptura pe care se instaleaza intre ea, inchisoarea, si instanta care a creat-o, legea si, in fine, oamenii legii).

    Un ultim lucru: a situa inchisoarea in raport cu societatea in lumina aceleasi scheme pe care ti-o propune inchisoarea insasi (surveille/surveillant), inseamna ca intra de buna voie si nesilit de nimeni in gura lupului, ca sa zic asa. Trebuie iesit din aceasta momeala, si asta folosind alti termeni. Mi se pare ca Foucault a incercat inventarea acestor termeni.

    In fine, Foucault desigur nu face toate aceste descrieri decat pentru a face cu putinta, cred, un travaliu inifit al libertatii.

  2. lupul says:

    Am citit si eu The Net Delusion si am gasit argumentele lui Morozov foarte convingatoare. Cred ca nu sunt nici eu un determinist tehnologic, si cred ca tehnologiile poate fi la fel de bine abuzata si manipulata ca si celelalte tipuri de media.

  3. Iurie says:

    Este asa un banc despre lista de preturi la casa de toleranta. Сel mai scump servciu “наблюдение за наблюдающим”. Ce poti sa adaogi aici? 1. Acei care “urmaresc” nu sunt un grup unit si omogen, inevitabil ei vor pactiza cu “cei urmariti” impotriva unul altuia.
    2. Tehnologia nu este un monopol al “urmaritorilor” desi ei au accesul privelegiat. 3. Cunoasterea “corupe” trecutul, generatiile noi vor nega paradigmele vechi.
    Iurie´s last blog post ..Câteva gânduri despre mass-media

  4. @B, exact la acel “travaliul al libertatii” de care zici ma refeream si il luam in calitate de aliat pe Foucault insusi. Eu cred, bunaoara, ca GIP si alte strategii de “supraveghere a supraveghetorilor” reprezinta o iesire din capcana lui “suntem controlati pana in varful unghiilor”. Capcana cu pricina,pe langa ca mi se pare pesimista, mai comite, pentru mine si pacatul de a oferi un inteles cumva “structuralist/determinist” al puterii, lipsit de dinamica relationala si fluiditatea postulata de Foucault. Or, in dinamica relationala – inversarea Panopticonului, crearea unor tehnologii de anonimizare a prezentei pe net, consolidarea puterii globale de boicot (despre ea vorbeste convingator Ulrich Beck in “The power in the global age”) – sta, cred eu, potentialul eliberator al filosofiei puterii a la Foucault. Sigur, mecanismele ‘relationale” nu sunt deloc structurate pe orizontala si sunt asimetrice, dar exista si “puterea celor fara de putere”, a protestului non-violent. Mai e, si mai citez aici din Beck, prestigiul drepturilor omului pe care societatea civila si miscarile sociale globale inca il detin (in pofida faptului ca corporatiile si statul si-ar dori mult sa-l confiste). Cum ziceam, si in statul autoritar Moldova lui Voronin de 7 aprilie, a fost posibila spargerea monopolului informational.
    p.s. Desi sunt de acord cu lectura “neutra” a lui Foucault, si abandonarea calificativelor “pozitiv-negativ” eu totusi ma situez de partea angajata a filosofiei sale.
    p.p.s. eu as mai re-introduce in discutie un alt aspect: Panopticonul ca afacere (http://www.spranceana.com/2011/04/25/big-brother-ca-afacere/ ), adica cand ne supraveghem in draci reciproc – de la voyerism prin turnatorie la Secu spre impanzirea cu camere video a curtilor proprii, strazilor si a spatiilor publice.

    @lupul, inca o lectura fascinanta – The Internet and Social Inequalities de James C. Witte. E o abordare critica a celeilate variante a determinismului tehnologic – partea lui economica ce crede ca bagi internet in zonele sarace si creezi inflorire economica.

    @Iurie, e mare dreptate in ceea ce zici. Cei cu putere sunt si ei diferiti, prinsi in diferite logici institutionale si de retea, de multe ori concurente. La fel si “oponentii” lor. Semn ca lupta inca continua.

  5. B. says:

    Citat: “p.s. Desi sunt de acord cu lectura “neutra” a lui Foucault, si abandonarea calificativelor “pozitiv-negativ” eu totusi ma situez de partea angajata a filosofiei sale.”

    Raspuns: putem atunci sa ne intrebam – angajarea se face in lumina distinctiei “pozitiv/negativ”? Exista diferite forme ale angajarii intelectuale…

    Citat: “Eu cred, bunaoara, ca GIP si alte strategii de “supraveghere a supraveghetorilor” reprezinta o iesire din capcana lui “suntem controlati pana in varful unghiilor”.”

    Desigur, numai ca, vezi, ceea ce spui ramane inca intr-o forma prea generala. A face o cercetare a tehnicilor de pedeapsa (de la supliciu la inchisoare trecand prin inventarea disciplinilor) presupune o munca de o meticulizitatea draconica. Foucault si zidul de arhive ce-l inconjura la masa lui de lucru din biblioteca…

    Ce pot sa zic? Probabil ca o metoda e aia a lui Daniel T, a lua exemple de tehnici de control si a le conceptualiza, dar desigur pastrandu-le specificul: si asta pentru a putea rezista, altfel nu vad sensul analizei puterii.

    Si desigur, puterea la Foucault e mobila. Dar inca o data, ceva ma deranjeaza aici: generalitatea afirmatiilor. Trebuie mers la text, la firul ierbii, si vazut despre ce fel de mobilitate e vorba… Asa, putem sa discutam mult si bine. Dar la ce bun?

  6. B. says:

    Sa fim totusi corecti cu Foucault! Eu nu am impresia ca el vrea sa ne intristeze cu descrieri pesimiste. O descriere e o descriere, pesimista sa nu, ce mai conteaza?

    Ce conteaza e ca acea descriere sa fie justa. Si aici e toate buba: cum sa facem o descriere justa?

    Reusind sa descriem in mod corect o situatie vom face primul pas pentru a o depasi.

    Asta e parerea mea 🙂

  7. @B, esti putin nedrept cu mine. Eu de fapt am fost mai mult la firul ierbii – twitter si ows, tor, 7 aprilie 2009 si incercariel guvernului de a supraveghea fluxurile informationale – astea sunt din domeniul empiric si reprezinta diferite ipostaze ce exploreaza atat asimetriile de putere si resurse intre stat-corporatii-activisti, dar si creativitatea activistilor in a sparge atat zidurile cat si inegalitatile. Eu sunt de acord ca empiricul ramane un criteriu relevant, poate singurul, pentru evaluarea teoriei Panopticon.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.