Jan 30 2012

integrare europeana prin revolutie sexuala

Vitalie Sprînceană

Umberto Eco în The Guardian: ”Șovinismul European poate fi combătut doar printr-o revoluție sexuală. Programele de schimb universitar Erasmus au creat mai mulți europeni decât subsidiile culturale generoase ale Uniunii Europene.

Un tânăr catalan poate întâlni în cadrul lor o fată flamandă. Ei se îndrăgostesc, pornesc o familie și devin europeni. La fel și copiii lor. Această idee ar trebui făcută obligatorie – nu doar pentru studenți, ci și pentru șoferi de taxi și muncitori. Majoritatea europenilor ar trebui să petreacă ceva timp în alte țări din cadrul Uniunii.”


Jan 29 2012

despre un vis european

Vitalie Sprînceană

Uniunea Europeană și-a pierdut pe undeva pe drum bagajul său de idealism și a ajuns să târâie după sine doar trei geamantane de calcule materialiste.

E cumva ”firesc” ca logica socotitului rentabilităților să vadă o prăbușire a ”visului european” în primul moment în care progresul economic al unor membri e îndoielnic sau absent. În așa momente, zic calculele ”materialiștilor”, Uniunea Europeană nu e rentabilă, deci viabilă, deci cu drept la existență.

Cealaltă bucată pusă la fundamentul Uniunii Europene – idealismul unui destin comun, dialogul culturilor, evitarea războiului este încă sacrificată de dragul PIB-ului și menținerii în anumite limite a deficitului bugetar. Mai ales că, în aceste domenii ”idealiste” și ”spirituale”, performanțele UE par infinit mai bune.

Pe orice scară a ”necesităților” europene prevenirea războiului și înlesnirea dialogului cultural stau mai sus decât cei trei A ai Germaniei ori criza greacă. Păcat că Europa a uitat Războiul al Doilea Mondial. Și pe cele din Balcani, mult mai recente.


Jan 28 2012

cu David Foster Wallace despre valori

Vitalie Sprînceană

Generația noastră este una ce nu a moștenit nimic în materie de valori morale și munca noastră constă în a le inventa, dar noi nu o facem. (David Foster Wallace, interviu pentru revista literară Whiskey Island Magazine, 1993)


Jan 27 2012

spectacolul politic…de toate zilele

Vitalie Sprînceană

Taică-meu încearcă să mă prindă cu ceva info nouă despre nealegerea președintelui. Vin de la Chișinău și în opinia lui ar trebui să știu ceva mai mult. Mama îl taie (și cu asta orice eventuală explicație a mea) scurt:

– Ajunge atâta politică! Parcă a  înnebunit lumea asta:  și la înmormântări și la nunți vorbește doar despre politică.

…Vremea nu mai este în topul preferințelor pentru a lega un capăt de vorbă. Nici femeile. La cele 3 canale TV pe care le avem la țară, telenovelele aproape lipsesc și ele…

Politicul ține loc de toate.

Politicizarea societășii moldovenești, sub aspectul penetrării de către spectacolul politic a tuturor sferelor vieții publice, e completă.

Bine am ajuns în Normalitate.


Jan 27 2012

cunoastem prea multe

Vitalie Sprînceană

Boris Kagarlițki (Борис Кагарлицкий):

”Societatea rusă contemporană este prea educată pentru economia și sistemul politico-social pe care le are. Cunoaștem prea multe. Și pentru evitarea catastrofei sociale ce vine inevitabil, e nevoie ca în următorii 10 ani sistemul educațional să fie distrus iar societatea să fie adusă în pragul degradării intelectuale. Pentru că, dacă societatea nu va degrada intelecutal, ea nu va permite să se facă cu ea ceea ce se face.”

Adjectivul ”rusă” poate fi substituit cu ”moldovenească”.


Jan 23 2012

film – In Time (2011)

Vitalie Sprînceană

In Time (2011). E greu să bagi o tipă roșcată cu picioare lungi în rolul lui Pavlik Morozov.

Ajung 5 minute. Primele. Filmul are o idee. Bună. Dar e doar una.


Jan 22 2012

un gand despre religie

Vitalie Sprînceană

Religia ar trebui păstrată (mă refer la majoritatea confesiunilor și cultelor). S-ar putea ca, într-un viitor previzibil și ca atare deja vizibil, să fim nevoiți să milităm pentru un substrat religios al vieții publice.

Nu neapărat din cauza ferestrei spre Dincolo pe care religia o ține larg deschisă și pe care știința nu a învățat s-o închidă/înlocuiască încă.

Ci mai ales din motivul că doar în cadrul cosmogoniei și spiritualității religioase omul mai păstrează încă o valoare instrinsecă, cea de sens și scop, ferit fiind de optimizările ce decurg din logicile ideologice, economice, rasiale ori tehnocrate ce-l transformă în instrument sau mijloc.

Mai mult decât ideea de Dumnezeu, pe care religia s-a dezvățat să o dăruie și încearcă s-o vândă, păstrarea unui sens pentru om și construcția unor bariere de protecție în calea simplificărilor de tot soiul ar fi valoarea adăugată pe care ar trebui s-o cerem de la preoții din toate cultele.

Doar în religie omul mai rămâne personalitate cu demnitate, chiar dacă are o naționalitate greșită, o rasă nepotrivită, chiar dacă este inutil societății sau nu este eficient.

Un sens ultim și absolut fiecărui ins, mai ales când sunt epuizate celelalte sensuri – e promisiunea unui umanism democratic și inclusiv. Sper ca religia să fie în stare să împlinească această promisiune.