Jul 13 2010

fiind baiet paduri cutreieram…cu masinile de serviciu ale Curtii Constitutionale

Vitalie Sprînceană

absolut genial! Oleg Brega gonește angajații Curții Constituționale prin pădure…Oamenii tocmai se aflau la o “privată” (cu ocazia vizitării+pupării unor icoane) și  cum la Dumnezeu te duci cu ce ai mai bun, adică mașina de serviciu plus legitimația de angajat al Curții Constituționale (să vadă Cel de Sus că nu vine un oarecare puțulică la el, ci ditamai sindicatele Curții) inșii “au închiriat” cu astă ocazie automobilele… Parlamentului. O fi având Parlamentul și servicii din astea – iei merțanul cu numere speciale pentru nunți, cumătrii și frigărui?


Jul 11 2010

pretul ca un tratat de pace

Vitalie Sprînceană

Dacă nu ar fi avut reduceri, americanii ar fi avut un război civil.

Prețurile mici – substituent al politicilor sociale. Și premiu de consolare pentru cei care au ratat The American Dream propriu.

Exemplu: 1 kg de carne de găină face 2 dolari. Mai puțin decât prețul unei călătorii cu metroul.

1 galon de benzină (aproximativ 3.80 litri) –   exact cât o asemenea călătorie. Adică 2 dolari 60 cenți.

Altele. Tot ieftine.


Jul 8 2010

simturi demografice

Vitalie Sprînceană

Valeriu SAINSUS, Doctor în geografie, conferenţiar, Academia de Studii Economice din Moldova propune ca soluție pentru acoperirea deficitului demografic în Moldova:

Promovarea la nivel de ţară a familiei-model formată din patru persoane, „2+2”, când fiecare se reproduce pe sine. Cu toate că această măsură nu soluţionează pe deplin problema demografică, pe termen lung ea are scopul de a educa generaţiilor viitoare simţul reproducerii pe sine.

Să se fi pierdut simțul pe undeva? Sau o fi fost îngropat în valma de costuri?

Mai degrabă trece ipoteza cu numărul doi, dar golită de substratul materialist. Că nu-i vorba de costurile materiale propriu zise: hrană, haine, două-trei jucării. Ci de costurile culturale, adică de alea care decurg nu din necesitățile fiziologice (naturale) ale copilului, ci din nevoile lui sociale (socializare), de statut (frecventarea unui anume tip de activități sportive, culturale), de cultură (cărți și acces la cunoaștere, tehnologii), facilități și confort (transport, timp liber, aer curat, odihnă, casă și spațiu locativ), calitate a educației (școală bună), investiții în rețele sociale, managementul personalității în vederea completării unor obiective profesionale sau personale.

În SUA costurile pentru hrană fac sub 10 % din cheltuielile totale ale familiilor (info pentru 2008). Prin contrast, cheltuielile locative ajung la 1/3 din totalul de cheltuieli (locuința am pus-o la cheltuieli sociale că include mai mult decât cuptorul bunicii – mașină de spălat, bucătărie, living, spațiu de joacă, veceu cu facilități, cameră perosnală). Tendința se păstrează, cel puțin pentru lumea dezvoltată: costurile hranei scad, cele ale serviciilor sociale cresc.

Două tendințe contradictorii ce acționează în același sens: descurajarea sporului demografic. Adică reproducerii de sine.

Maică-mea îmi zice: fă un copil și adu-l la noi în ogradă. Unde-s două guri, mănâncă a treia. Cum să-i zic că de la o vreme copii nu cresc în ogrăzi, ci în săli de calculatoare, licee, grădinițe ”de elită”, școli sportive, cercuri de pictură?

sursa imagine


Jul 8 2010

despre niste criminali nenascuti inca

Vitalie Sprînceană

Will Wilkinson în The Week (ediția din SUA):

It’s xenophobic and unconstitutional, but Arizona’s effort to deny citizenship to the American-born children of illegal immigrants is actually a good idea — for immigrants and natives.”

rom.  Chiar dacă are un caracter xenofob și încalcă Consituția, efortul statului Arizona de a refuza cetățenia copiilor născuți pe teritoriul SUA din părinți imigranți ilegali trebuie salutat ca o idee bună, atât pentru nativi cât și pentru imigranți.

3 lucruri de zis, 2 mari și unul mic.

1 (mare). Ideea bună a domnului Willkinson ar fi doar ilegală, dacă nu s-ar prezenta simultan și ca deranjant de mioapă. Sub pretextul că țintește pedepsirea unor infractori actuali – persoanele care au intrat ilegal pe terioriul Statelor Unite ale Americii aici și acum – măsura pedepsește, discriminează și periclitează destinele unor oameni nenăscuți încă, adică viitorii copii. O perversiune a unui soi de restrospectivitate judiciară: criminalizăm viitorul (inexistent) așa încât acesta să acțiuneze retrospectiv (virtual) asupra prezentului.

Înțeleg că e un fel bun simț în America și în lumea bună (salut, Franța) să-i învinuiești pe imigranți de toate relele, dar să pedepsești și copiii pentru asta mi se pare o chestie chiar peste măsură. Prevederea ar instaura, pe de altă parte, un fel de rasism civil între două rase: cei cu pașaport și cei fără, atât primi cât și ai doilea prinși într-un joc al unei sorți inescapabile din care nu se poate ieși nicicum (părinții fără pașaport vor naște copii fără pașaport, ăștia – copii ai copiilor fără pașaport și tot așa până la sfârșitul lumii pașapoartelor). Artizanii unui asemenea tip de gândire se fac a nu observa că odată impusă, discriminarea copiilor pe bază de părinți, adică origini, va anula aproape orice efort individual de parvenire, performanță sau mobilitate socială a ilegalilor, ce vor fi discriminați și dezavantajați din start și după aia permanent. Că asta dă un șut în fund mitului American Dream e o chestie, că reinstaurează un fel de slavie, la vreo 150 de ani de la moartea lui Lincoln, e altă chestie. Nu știu care-i mai importantă.

2 (mare). Retorica anti-imigraționistă în USA, susținută mai ales din partea mass media de dreapta (Fox și prietenii) și a unor grupuri naționaliste americane, condamnă suspect de strident și neiertat de mult exclusiv imigranții, fără a pomeni meritele considerabile ale agenților economici americani, de stat și privați, la proliferarea imigrației ilegale. Ca și cum, pentru establishmentul de dreapta nu ar fi clar: de unde se iau dracul atâția imigranți? Ce fac ei aici?

Răspunsurile s-ar distribui pe un șes retoric întreg:

– profit grozav pe urma angajării ilegalilor din partea companiilor americane, de la agricultură la construcții. Muncă ieftină, plătită prost, fără garanții sociale etc.

– imigranții ilegali participă din plin la circuitul economic – cumpără alimente și produse, plătesc pentru servicii și tehnologii, cumpără sănătate – fără a beneficia de securitate socială sau alte plăți sociale.

– fac munci indezirabile sau de calificare joasă…

Într-un cuvânt, sunt necesari. Dacă nu existau, imigranții ilegali trebuiau inventați.

Hei-rupismul cu care toată lumea lovește în imigranții ilegali e truc bun pentru a uita de profiturile imense și ilegale (adică cel puțin la fel de criminale) ale celor care îi angajează pe imigranți, nu le fac contracte de muncă ori îi exploatează. Așa, toată lumea e mulțumită: afaceriștii, că încasează sumele, restul, că participă la jocul pe gratis, fără pericol, dar atât de prestigios al păzirii de țară…

3 (cel mic).  O asemenea măsură ar contraveni Amendamentului al XIV-lea al Constituției care stipulează că toate persoanle născute pe teritoriul SUA devin subiecți ai cetățeniei americane. Mă rog, Amendamentul nu e vacă sfântă: poate fi re-utilat. Ca și întreaga Constituție dacă e necesar. Noutatea momentului va consta eventual în demontarea pașnică a unui joc democratic cu armele proprii, adică fără pușcă (vot, de exemplu – dacă așa vrea majoritatea cetățenilor).


Jul 7 2010

Fotbalul ca spatiu utopic

Vitalie Sprînceană

Poate ultimul refugiu al utopiilor egalitare e de găsit în terenul de fotbal: victoriile celor mici (Slovacia, Serbia) contra celor mari (Italia, Germania) par justificabile din perspectiva unei logici fundamentată pe egalitatea echipelor și jucătorilor în fața balonului rotund.

Din acest punct, jocul se prezintă ca un regim democratic par excellence: echipele egale ca număr și distribuție de funcții exercită un acces egal la balon conform unui set de reguli indiscriminatoriu, comun și public, scorul nul inițial, îmbrăcămintea standard, mingea unică – toate furnizează o arhitectură egalitară aproape perfectă, similară proiectelor utopice ale lui More, Furrier sau Platon, doar că, una în bună funcțiune.

Terenul de fotbal, ca loc (adică spațiu încărcat de sens, deci spațiu locuit/trăit) împlinește misiunea unui laborator în aer liber în cadrul căruia procesul uman firesc – competiția –  se desfășoară în condiții ideale (un laborator social): ca și cum acțiunea inegalităților economice, politice sau culturale ar fi izolată, ca și cum sportivii nu ar purta în spate biografii economice sau politice, ca și cum contextele externe (economice, geopolitice sau istorice) ar înceta să mai exercite vreo influență…

O primă față a jocului ar arăta deci astfel:

– ca ”luptă  în cer”, adică un act social care pretinde, în idealitatea sa, că se sutrage socialului, o utopie reală (oximoron) ce se developează în regim live sau o luptă ”între titani” pe un tărâm și într-un timp mitic (ar fi interesant, din perspectiva geografiilor umane, de studiat a-spațialitatea unor evenimente majore precum Campionatele Mondiale de Fotbal ori Jocurile Olimpice, regimul de para-local și pluri-temporal ce-l instituie).

În acest chip al său fotbalul ne hrănește deopotrivă cu iluziile ieșirii din timp și spațiu, construind un fel de virtualitate în care simulăm o lume așezată după criteriile performanței, inteligenței, răbdării și norocului (opusă astfel celei reale, construită pe alți piloni).

Irealitatea (idealitatea) – bucata complementară a egalitarismului jocului. Legitimitatea înșiruirilor de cifre numite scor vine doar dacă se respectă ambele condiții: Gerrard și compania ar putea aduna tot personalul ambasadei germane la Londra și i-ar rupe în fulgi și pene în cadrul unui meci, dar rezultatul ar fi nul căci ar fi încălcat principiul ”utopic” al a-socialului fotbalistic și fundamentul egalitar.

La origini, fotbalul e lipsit de sens, neutru, apolitic, a-violent. Spre deosebire de luptele libere, ori aruncarea discului, ori cursele de maraton unde performanțele apar ca autoevidente, în fotbal victoria nu se dobândește prin forță fizică, ci e trecută printr-o sită perversă care amestecă, după un regulament știu doar de ea pase, lovituri, tactică, noroc și scoate scoruri impersonale…

Lipsa de sens e însă, în același timp avantajul esențial: fotbalul e un container vid ce poate lua orice încărcătură. De aia lejeritatea cu care încap bagaje ideologice, simbolice, geopolitice (Maradona ar fi răzbunat înfrângerea Argentinei în războiul pentru niscaiva insule), istorice, economice. De aia și imposibilitatea de a-l închide într-o definiție: fotbalul e cumva lichid, ca apa și ia forma vasului în care e turnat. În Brazilia e religie. În Moldova e spălare de bani. În Europa e profesie. În Africa e strategie economică de supraviețuire.

sursa imagine


Jul 4 2010

Sexualizarea bucatariei: dragostea e o salata…Razuiesc deci sunt sexy

Vitalie Sprînceană

N-am priceput dacă arhitecții răzătorii cu pricina aveau în vedere sexualizarea, pentru bărbați, a experiențelor culinare de genul raderii unui morcov, stoarcerii unei roșii ori mărunțirea unui castravete așa încât masculii, de obicei reticenți în a păși pragul bucătăriei, să îndrăznească să-și sară frica ori chiar să dezvolte un fel de pasiune pentru roșcovana din vârful conului. Sau, altă intenție eventuală –  atunci când se impune totuși ca un bărbat să ajute nevasta la bucătărie, s-o facă cât mai puțin ”dureros”, cu aterizarea mai moale, adică cu senzația că sunt în pat…Ori poate direct să promoveze bucătăria ca substituient al experiențelor sexuale…

S-ar putea în genere să fie un kitsch ordinar…

Titlul postului face trimitere la o altă tendință sexualizantă – inițiativa Citesc, deci sunt Sexy! a unor fete care încearcă să lege organul de cărți. Nu știu dacă adunătura de țâțe, picioare dezvelite, decolteuri, tălpi, nasuri, ochi – toate tăvălite în photoshop vor fi adus mulți cititori în librării și biblioteci, sper mult că da.

Dedicația muzicală a postului: Dragostea e o salată, Pasărea Colibri


Jul 2 2010

Internetul intre e-mail si educatie

Vitalie Sprînceană

Zice un raport ”The future of social relations” (Viitorul relațiilor sociale), elaborat de The Pew Internet & American Life Project, o subdiviziune a Pew Research Center – un “fact tank” nonpartisan și nonprofit dedicat scopului de a colecta informații și atitudini despre trendurile din SUA și lumea întreagă:

Beneficiile sociale ale internetului vor depăși în următorii zece ani efectele nefaste, zic experți ce au răspuns întrebărilor unui sondaj cu privire la viitorul mediului virtual. Aceștia cred că poșta electronică, rețelele sociale (gen Facebook) și alte instrumente virtuale vor favoriza utilizarea benefică a tehnologiilor așa încât acestea să sporească calitatea legăturilor sociale. Internetul contribuie la lichidarea barierele tradiționale ale comunicării: cost, geografie, timp dar și la stimularea schimbului deschis de informație.

(eng. The social benefits of internet use will far outweigh the negatives over the next decade, according to experts who responded to a survey about the future of the internet. They say this is because email, social networks, and other online tools offer ‘low-friction’ opportunities to create, enhance, and rediscover social ties that make a difference in people’s lives. The internet lowers traditional communications constraints of cost, geography, and time; and it supports the type of open information sharing that brings people together.) citește raportul integral aici.

Sper să fie așa. Aș avea de adăugat doar obiecția că în balanța de prețuri a comunicării (și în cea conceptuală a legăturii sociale) ar trebui să se introducă și costul obținerii abilităților și capacităților de a accesa, administra și manipula tehnologiile informaționale. Adică alfabetism tehnologic. Care nu se ia din vânt și care determină în mare parte tipul, intensitatea și eficiența uzului internetului/calculatorului. Chit că prețul utilajului tehnic fizic și virtual (hardware, software, aplicații) e în scădere, costurile de didactică tehnologică (abilitatea de a învăța utilizarea programelor, a motoarelor de căutare, creării web-pagini, manipulare de imagini) cele de performanță tehnologică (acces la biblioteci, cărți și reviste on-line, reviste bune) ori cele de securitate tehnologică (antivirus, eliminarea dependenței, combaterea fraudelor electronice) nu dau semne că ar scădea. Din contra. Dacă inegalitățile existente în domeniul alfabetismului tehnologic vor fi perpetuate, atunci nu e mare folos din reducerea costurilor, comprimarea spațiului și timpului și alte chestii post-industriale.