Documentul întitulat ”Lista Aproximativă a Artiștilor și Trupelor Muzicale Străine, ale căror repertoriu conține piese periculoase”, elaborat de Obkom-ul (Comitetul Regional de Partid) regiunii Nikolaev, RSS Ucraineană a fost trimis comitetelor orășenești și raionale (gorkom-uri și raikom-uri) ale Comsomolului în iarna lui 1985. Fiind un act de uz intern, tabelul conținea sugestii pentru intensificarea măsurilor de protecție a tineretului sovietic de muzica dăunătoare venită din Apus…
În dreptul fiecărui item se indică motivul (motivele) pentru care acesta este interzis… Uneori motivul are culoare ideologică (grupul Pink Floyd, bunăoară, se face vinovat de distorsionare a politicii externe a URSS – intervenția sovietică în Afganistan este vizată, Julio Iglesias apare ca fiind neofascit), alteori ”morală” (Perron și Bohannon strică moravul tineretului sovietic prin cântece eroticiste)…
Anterior regimul atacase dur muzica rock sovietică din motivul că aceasta se arată lașă în a lua atitudine față de ”adevăratele” probleme ale proletariatului: lupta internaționalistă pentru pace, exploatarea săracilor în țările capitalismului dezvoltat și în Lumea a Treia, sau că proliferau un discurs înstrăinat insistent și cu premeditare de ”valorile general umane”: dragostea, frumusețea, natură, răsăritul și asfințitul soarelor, că practicau retorici mistice, onirice fără a ține cont de legătura acestora cu realitatea (vezi mai ales articolul ”Рагу из синей птицы” – rom. Ragu din pasărea albastră, cu referire la piesa ”Pasărea Albastră”, interpretat de trupa Машина времени» – rom.Mașina Timpului), publicat în numărul din 11 aprilie 1982 al ziarului ”Комсомольская правда” – rom. Adevărul komsomolist, care conține, sumar, întregul set de ”argumente și acuzații oficiale”).
…Grija Comsomolului față de ecologia ideologică și culturală face parte dintr-un paradox mai larg al sistemului socialist: pe de o parte, ca urmare a creșterii economice de după marele război, o serie de bunuri au devenit accesibile cetățeanului sovietic – tranzistoarele și aparatele radio, iar regimul sovietic, în dorința lui de a afirma supremația omului nou, socialist, a cultivat cu îndărătnicie studierea limbilor străine, astfel că posturile de radio occidentale (RFI, BBC) au ajuns ”sub nas”, iar prin ele, întreaga cultură occidentală, inclusiv muzica rebelă; pe de altă parte, partidul urma să asigurea filtrarea informației ”murdare”, nedorite…
Libertatea proclamată trebuia cumva împăcată cu rigiditatea de facto…
O rezolvare a paradoxului a fost bruiajul unor stații ”dușmănoase” gen Europa Liberă, soluție ineficientă, pentru că sistemul educațional sovietic pregătea an de an sute de mii de ingineri calificați, mai inteligenți, mai curioși și mai șmecheri decât regimul…
Altă rezolvare a fost interdicția și critica oficială, în gazete și la adunări, a unor genuri/trupe, la fel de păguboasă – Perestroika însemna Glasnosti pentru toți, iar rockul ieșea deja pe stadioane…
Bonus: caricatura Discobolul, apărut în nr. 26 (1983) al revistei umoristice Krokodil, care semnala existența unei piețe negre a discurilor muzicale în URSS…
Sursa imaginilor, precum și o parte din idei au venit din lecturarea cărții lui Alexei Yurchak ”Everything Was Forever, Until It Was No More: The Last Soviet Generation” (rom. Totul era pentru totdeauna, până a dispărut: Ultima generație sovietică), apărută în 2005 la Princeton University Press.
strigator la cer, juma din trupele din liste le-am ascultat in adolescenta prin subsoluri dupa finisarea orelor. aveam geaca de piele si bocanci grinders camellot (incaltamintea sec XXI, asa cuvanta reclama).
in jurnal istoric am intalnit pe vremuri harta europei inainte de anii ’90 impanzita de statiile radio ale europei libere si a statiilor radio sovietice menite sa bruieze emisiile acelora. doar ca era o smecherie cu frecventele. asa ca intreaga retea era amenintata atat din exterior, precum si din interior. 🙂
omul sovietic a fost mereu un snob insetat de “artefactele” cumparate in occident. un nene care purta un sacou “zabranicinii” mai ca nu era cel mai fericit dintre muritori. 🙂
.-= curtescu dorel´s last blog ..Presa noastra cea de toate zilele =-.
Drăguță listă. Aproape tot ce e dat în ea a constituit material digestiv în perioada adolescenței mele. Totuși, dacă Sex Pistols (caruia urma să i se facă munument în URSS fiindcă erau proli și numeau fascistă monarhia britanică), este oarecum la locul său (de cinste), alte întrări sunt deoacheate. Julio IglesiOs – neofascist? Tina Turner – sex?
Hmm… Mi-a plăcut Pink Floyd, foarte țintit: pervertirea politicii externe ale URSS. Precis. Numai de la asta le stătea mintea…
.-= Zenu´s last blog ..Imperiul =-.
Lista asta era o meditatie cu privire la cenzura si la rolul ei in lumea sociala…
Primul cenzor, a fost, se pare, Preainaltul, care a interzis celor doua creaturi ale sale sa guste dintr-un pom…aia nu l-au ascultat si au fost pedepsiti…
Platon, personaj real si autor cu o oarecare influenta in viata politica ateniana propunea, in Republica, cenzurarea unor tipuri de poezie si cantece ce ar fi ofensat demnitatea zeilor sau moravurile Cetatiii…
Cenzorul ca institutie si cenzura ca procedura este indiscutabil mai veche decat cuvantul scris: creatiile orale erau si ele triate in functie de o ierarhie de prioritati ale polisului.
si acum, in zisa epoca a libertatii, se cenzureaza: cartile considerate a fi pornografice sau obscene, antisemite, discriminatorii si rasiste – e modul “legitim” si “consensual” al societatii de a impiedica raspandirea unor idei periculoase…
dilema societatii moderne este imposibilitatea crescanda de a justifica limitele impuse de Autoritate “creatiei libere” – e tot mai mare atacul ideilor marginale si “periculoase” asupra sistemului de reguli si norme…si tot mai subtire fundamentul filosofic si etic al acestora din urma…
vom cenzura sau nu “ideile” umane? – e o problema pe care va trebui sa invatam s-o rezolvam…
sistemul legal actual ofera niscaiva solutii, dar intre acceptabil si vadit criminal (apel la xenofobie sau intoleranta religioasa) exista o infinitate de nuante pe care legiuitorul trebuie sa le interpreteze…
de la injuraturi (acceptate deja in spatiul public) la chemari la actiuni radicale e o distanta sinuoasa…si atata spatiu de interpretare si negociere…
Fantastica gaselnita, acest document. Acum inteleg pentru prima oara dece favorita formatie pentru mine a fost intotdeauna Van Halen, pentru inalta distinctie ca cantau “propaganda anti-sovietica”! 😛
tot la subiectul dat : alte vremuri, o alta cenzura. http://bit.ly/3qncOb
.-= dorel curtescu´s last blog ..– =-.
extraordinar, ceva care te face sa explorezi toate posibilitatile de interpretare a mentalitatii sovietice, sa mergi pe strada si sa intrebi tinerii de atinci care sunt acum generatia a treia(ma rog poate mai tineri) si sa depistezi cine din ei face parte din Soviet. Kiar merita de incercat!
rasfoiam cartea anul trecut si din toata cartea am memorat doar tabelul asta 🙂
.-= IM´s last blog ..china-sua, spd, feminismul in relatiile internationale =-.