Aug 22 2022

Despre “arestarea opoziției”…și a electoratului

Vitalie Sprînceană
Așa cum se desfășoară lucrurile – reținerea lui Igor Doodon, percheziții la sediul partidului și la domiciliul contabilei – cel mai probabil PSRM va fi lichidat ca partid politic. Pentru capetele de acuzare în cauza lui Igor Dodon, fostul președinte al partidului, există puncte prevederi în Codul Penal care prevăd, atît pedeapsă individuală pentru făptași cît și lichidarea persoanei juridice.
Un scenariu similar se întîmplă și în cazul partidului politic Șor și lucrurile duc în aceeași direcție – lichidarea partidului.
Într-un sens guvernarea își arestează opoziția și o lichidează. Ceea ce în orice alt context ar fi stîrnit semne de îngrijorare și îngrijorări cu privire la alunecare în autoritarism – opoziția reprezintă interese legitime ale alegătorilor – dar în Moldova, unde lupta politică e deghizată în luptă anti-corupție, arestarea opoziției e un prilej de bucurie…
(Frumusețea ”anticorupției” ca practică politică constă tocmai în faptul de putea, prin intermediul luptei anticorupție, să elimini opoziția fără ca acest proces să pară ”nedemocratic”.)
Evident, Igor Dodon e un ins corupt, la fel ca și partidul său. Nu e mare șmecherie să pricepi că era imposibil ca, fără bani murdari (în diverse momente atît Ilan Șor cît și Vlad Filat au fost creditați că ar fi furnizat parai lui Igor Dodon pentru a părăsi PCRM și a lansa PSRM), un fost funcționar public să își cumpere partid, să-l extindă peste toată țara, să plătească televiziuni și alaiuri de jurnaliști, experți și blogherime….
Dar, ca să fie convingătoare, lupta asta anticorupție ar trebui să fie și coerentă – altfel spus, perchezițiile la PSRM ar trebui însoțite de percheziții și la Partidul Democrat, și la Partidul Comuniștilor (cu tot cu filiala ”reformatoare” a lui Ruslan Popa), și la Partidul Liberal (cu tot cu creanga sa ”reformatoare”), și la fostul partid Leancă (PPEM), și la AMN (Urechean se laudă în oraș că a vîndut postul de procuror general lui Plahotniuc și…nimeni nu se ia de el), și pe la televiziunile private ale acestora, la gurile lor vorbitoare de la TV și radio, la clasa blogherească și de troli a partidelor…Evident, pentru coerență deplină, lupta anticorupție ar trebui să intre și la partidul de guvernare, unde sînt destule personalități ce gestionează afaceri personale din pozițiile politice pe care le au.
Ca să rezum, nu am vreun sentiment aparte de milă pentru Dodon, Tauber, Șor sau alți pușcăriabili prezenți sau viitori (legea conform căreia în Moldova fiecare guvernare își bagă la dubă opoziția e la fel de validă ca și legea gravitației). Închiderea lor, și a businessurilor lor deghizate sub forma unor partide politice e o chestiune de timp. Și există suficiente încălcări și abuzuri comise de acești oameni și grupări ce justifică măsurile legale împotriva lor.
Întrebarea principială rămîne, în această situație: Dar cu alegătorii lor cum facem? Adică Dodon e doar Dodon, un ins superficial și ridicol, la fel și Șor, dar chiar și așa acești clovni și partidele lor de bufoni au primit 1/3 din voturi la alegerile din 2021. Cine o să îi reprezinte pe cei aproape jumătate de milion de alegători care le-au dat voturile?
Așa pocit și strîmb cum era, dar prin ambele partide își găseau un fel de reprezentare frica votanților găgăuzi de a nu fi absorbiți de moldoveni, grijile pensionarilor săraci de a supraviețui cumva, angoasele unor comunități – pensionari, precariatul urban, tineret din micile orașe provinciale – de a fi excluși din procesul politic.
Acum ”vocea” acestor grupuri e lichidată, într-un fel care seamănă uneori a răfuială politică iar prin asta, aceste grupuri sînt excluse din consensul politic ”pro-european, anti-corupție, pro-productivitate, capitalism pentru săraci și socialism pentru bogați” care se instaurează acum.
…Evident, se poate discuta în lung și în lat modul în care, de exemplu, Ilan Șor sau Mariana Tauber, cu hainele lor de mii de euro, ”reprezentau” pensionarii săraci ce se înghesuiau să cumpere salam de soia de la magazinele sociale Șor și votau ulterior pentru partid. La fel, se poate discută în ce fel multimilionarul Igor Dodon ”reprezenta” zecile de mii de votanți găgăuzi săraci care îi dădeau votul, ori alte mii de electorat vulnerabil din orășelele mici care îl vedeau ca un ”protector”. Asta însă e mai puțin despre Șor sau Dodon și mai mult despre specificul legislației privind partidele în Moldova care favorizează activismul politic al oamenilor cu bani și reduc oportunitățile de participare ale cetățenilor de rînd. Într-o țară în care, treptat, unica formă de activism politic tolerat de către putere este…votul la alegeri, în care, de la bugetul local la legile fundamentale, cetățenii nu au pîrghii să participe și să se implice, ajungem în situația în care un afacerist clovn ca Ilan Șor e vocea celor săraci.


May 14 2020

Schimbare de guvern pe timp de pandemie

Vitalie Sprînceană

Doar pe mine mă deranjează că, cea mai ”importantă” discuție în acest moment de pandemie este…iminenta schimbare a guvernului? Că în loc de măști gratuite, accesibile pentru toată lumea (o mască de unică folosință e de la 8 lei în sus) deputații, miniștii, opoziția, președintele se pregătesc de o criză politică…pentru a se poziționa mai bine pentru alegerile prezidențiale?

Sînt aproape 200 morți de Covid-19 în Moldova (statistica oficială) și probabil vor mai fi cîteva zeci cel puțin (dacă nu și mai mult). Sînt cel puțin 100 cazuri în medie pe zi de ceva vreme și apar zilnic focare noi. Bolnavii sînt băgați în spitale fără apă caldă, își fac nevoile ca în pușcărie – în căldare, personalul medical e neprotejat încă…

Nu vedem asta în discuțiile politice, nu în conferințe și emisiuni. Unica tema e ”reformatarea” guvernării și eventualele scenarii ce duc acolo…Deja unii ”deiateli” caută voturile necesare prin parlament.

Aud cifre de ordinul a sute de mii. Adică, se găsesc sute de mii de euro pentru a cumpăra deputați la kilogram și nu se găsesc bani pentru a pune pe roate cantine mobile pentru a acoperi explozia numărului de săraci, ori spitale mobile pentru a acoperi și alte necesități medicale decît Covid-19?

(Las la o parte că ”demiterea” guvernului e pe cale să se facă cu personaje ce merită duba alde Candu, Șor și deputații săi, Serioja Sîrbu și alții – ca și cum un vot tîmpit pentru a da jos un incompetent – pe Chicu și a urca un altul/o alta le-ar spăla toate păcatele.)

Nu am nici o simpatie pentru Chicu și cred că gestionează foarte prost, criminal de prost, această pandemie (e sabotat de președinte, e adevărat, dar nici inițiativele lui propriu nu dau dovadă de prea multă imaginație).

Dar nu cred deloc că așa-zisa opoziție, de la Andrei Inoconastase, la tamadaua Usatîi, la Sauroni din Miami și Tel Aviv, hipsterii de la PAS ar gestiona mai bine situația.

Pentru că, și vreau să fiu contrazis, nu am văzut de la așa-zisa opoziție nici un fel de plan de alternativă de depășit această criză. Nu mă refer la o politică de sector (micul business) ci la un scenariu comprehensiv alternativ. unul în care să încapă și micul business, și educația, și sănătatea (nu doar spor pentru medici dar și investiții de urgență în noi spitale), protecția socială, agricultura etc.

Opoziția politică s-a transformat în opoziție de facebook, preferînd să comenteze sub inițiativele, gafele (multe) și prostiile (și mai multe) ale guvernării, în loc să vină cu un proiect de țară propriu. Două cele mai intense momente de activism ale opozitiei nu sint deloc legate de pandemie. Unul e despre creditul rusesc (bine ca l-ați pîrît la CC, sper să o faceți și cu toate celelalte credite). Celălalt e despre ajutorul românesc – prilej de fluturat tricolorul și de făcut matineu patriotic la Telecentu. De la asta în spitale nu e nici mai curat, nici mai sigur. Și ”Cîntă cucul bată-l vina” nu alungă coronavirusul.

Răspunsul opoziției la anularea școlarizării și înlocuirea ei cu caricatura învățăturii on-line. Tăcere (eventual, noi am fi putut găsi soluții. Care-s ele?)
Politici sociale pentru noii săraci? (Venitul universal de bază, îndemnizație universală de șomaj pentru toată lumea).

Politici de subvenționare a agriculturii acum că o parte din roadă a fost compromisă?

Politici de asigurare, în cel mai scurt timp, a suveranității alimentare a țării ca să nu depindem de pătrunjelul din Ucraina, roșiile din Turcia și făina din Ucraina/România?

Absente…

Eu nici măcar nu am înțeles care e planul lor pentru pandemie în afară de acest claustrofobic ”Stai acasă!”.

Acum, toată adunătura asta politică care întîi a organizat cu Dodon și Chicu alegeri în plină pandemie (salut, Hîncești) apoi i-au dat lui Chicu mînă liberă și stare de urgență (pentru că…oricum nu știau ce e de făcut în situația asta) vrea…schimbare de guvern.

Bun, îl schimbați ca să puneți în loc ce?
Pe mine nu mă aranjează deloc să schimbăm un grup de balaboli cu alții. Asta nu se numește schimbare. Asta e stabilitate.