Apr 1 2021

Mass-media ca publicitate…publicitatea ca mass-media

Vitalie Sprînceană

Am scris de mai multe ori cum etica corporativă dictează moda în presa moldovenească.

Perversitatea situație constă în faptul că, dacă afilierea cu politicienii este percepută ca ”dependență” și ”părtinire” editorială, afilierea cu tot felul de companii, businessuri, afaceri murdare, speculă și pur și simplu minciună vîndută drept ”afacere” nu doar că nu e condamnată ci e chiar construită ca un fel de virtute. ..

O parte a presei locale a căzut atît de tare în lupta pentru un bănuț în plus că e gata să prezinte ofertele de publicitate drept știri, să spele imaginea unor nespălați cu bani călcînd peste principiile ”eticii” și ”deontologiei” jurnalistice, să facă pseudo-interviuri cu inși ce vor să mai licărească în public ori să se erijeze în postura de starlete…

Evident, vorbesc aici de presa zisă respectabilă, nu alde stilații și stilatele ce-și zic influenceri și care sînt gata să cînte la nunți, să inaugureze magazine de boarfe, să pipăie o mașină pe o oră și în genere să se dea în circ pentru orice brand pentru atenția publicului și laikuri.

Deja că băncile prezintă ca informație de interes public fiecare bancomat inaugurat ori fiecare nouă filială e o chestie obișnuită. Vezi bancă și îți dai seama că e publicitate (băncile ajung la știri doar…cînd se întîmplă porcării). Că unii jurnaliști acceptă să meargă în călătorii plătite de sponsori pentru a face ”investigații” despre sponsori, asta iar e un fel de…ne-am obișnuit cu asta.

Mai nou oamenii și companiile cu bani și reputație proastă au început să își promoveze serviciile și să își spele imaginea folosind setea de ruble a presei și făcînd-o pe această să cadă atît de jos pe linia eticii și deontologiei încît să prezinte…anunțurile de promovare ale unor companii imobiliare ce ridică apartamente în locuri dubioase…drept descoperiri și investigații.

Cel mai recent exemplu vine de la compania Newton House care intenționează să trîntească încă cîteva coșterețe cu zeci de etaje lîngă Grădina Botanică.

Alde presa moldovenească – Realitatea, AGORA, TV 8 – nu doar că au dat comunicatul ca știre obișnuită, în rînd cu celelalte, ceea ce deja ar fi în afara așa-zisei echidistanțe, ci, ca să mai prindă cîte vreun rătăcit de pe internet, au pus reclamei un titlu de parcă echipa de investigații a redacției ar fi săpat ani de zile printre documente secrete și ar fi găsit cine știe ce lucruri ce ar schimba soarta lumii.

AGORA a bolborosit o știre cu titlul: Documentele OFICIALE scot la iveală adevărul despre PUZ de la Grădina Botanică. Da, evident, cu majuscule, cum se cuvine unei știri care, în mintea unor SEO îmbătați cu apă rece, ar putea masca faptul că e o banală reclamă al cărei loc e în ziarul de mică publicitate sau cel mult pe vreun portal de anunțuri, nu între știri.
(Ulterior, probabil după ce în vreo parte a redacție s-a trezit o rămășiță de conștiință, AGORA a schimbat titlul și a adăugat că materialul ar fi sponsorizat).

Realitatea.md a mers pe un titlu neutru – În atenția locuitorilor municipiului Chișinău — un nou proiect de revitalizare urbană în sectorul Botanica – și a băgat așa-zisa știre la secțiunea Economie.

Cum însă Newton House plătise pentru o știre cu laudă, echipa Realitatea a băgat elogiile despre proiectul Newton House în corpul știrii și l-au prezentat așa de parcă cei de la Newton House construiau pe gratis un spital pentru comunitate, nu o tonă de apartamente inutile pentru o grămadă de bani. Citez: ” Este vorba de un cartier rezidențial unic și modern, care respectă normele legislative și standardele europene de calitate, cu o infrastructură internă dezvoltată și soluții moderne de trai: parcare subterană și locuri de parcare gratuite pentru vizitatorii parcului, spații comerciale la parter, centură pentru sport și ciclism, mobilier urban și pasarelă pietonală cu lifturi. Proiectul aduce un nou vector de progres în urbanistica și arhitectura locală.”

Ultima propoziție trage așa o limbă companiei Newton încît după asta redacția trebuie închisă și transformată în agenție de publicitate. Serios, vector de progres în urbanistica locală? Păi, urbanistica locală doar despre asta e – despre blocuri construite în spații verzi, toate atît de lăudate încît, pînă să descopere că sînt niște rahaturi de apartamente într-un nou ghetou urban, cumpărătorii sînt ademeniți cu ideea că ar fi niște mici paradisuri.

Cea mai ”inspirată” s-a dovedit a fi redacția TV 8 care a născut o ditamai știre cu un titlu – Adevărul despre proiectul PUZ Grădina Botanică (str. Burebista) este dezvăluit în cele din urmă lumii – ce pare extras dintr-o slujbă bisericească ori un text despre extratereștri. Ce mai, în sfîrșit, cei 8 miliarde de oameni ai planetei pot dormi liniștiți: nu doar că o mare parte din ei acuș scapă de pandemie, dar în sfîrșit li s-a înfățișat adevărul despre proiectul PIZ de la Grădina Botanică din Chișinău.

Mai jos capturile de ecran în următoarea ordine: Agora, Realitatea, TV 8.

 


Feb 16 2021

Lumina tămăduitoare a publicității. Scurtă reflecție asupra unui cuvînt.

Vitalie Sprînceană

Dacă am alcătui dicționare ale cuvintelor folosite intens în diverse epoci, multe dintre ele nu s-ar regăsi decît într-o perioadă de timp și ar fi complet uitate în următoarea. (Cine își mai amintește acum de cuvîntul ”vahtă” care a dominat anii 60-70?) Altele s-ar regăsi în mai multe epoci cu sensul oarecum intact (birocrație, de exemplu). Un al treilea grup de cuvinte, pentru mine cel mai interesant, e compus din cuvintele care aparent s-au păstrat, au trecut dintr-o epocă în alta, dar care și-au alterat sensul, ajungînd uneori să însemne exact opusul a ce au însemnat în epoca precedentă. 

Un candidat (deocamdată unic) pentru acest al treilea grup este cuvîntul ”publicitate”. Cuvîntul, extrem de popular cu începere din anul 1985 (pentru motive pe care le voi explica mai jos), este încă definitoriu și pentru epoca noastră. Chiar dacă cu un sens diferit. 

La începuturi, în 1985, publicitatea (alături de restructurare) reprezentau efortul energic de reformare a sistemului socialist demarat după venirea lui Mihail Gorbaciov în funcția de secretar general al PCUS. (Ele reprezintă traducerile locale ale ”гласность” și  ”перестройка”. Faptul că gîndim și scriem despre acea epocă folosind cuvintele rusești sau forma lor englezizată ar trebui să ne dea de gîndit: e un semn aproape sigur că nu facem altceva decît să gîndim epoca aia cu idei, cuvinte și gînduri de împrumut!) 

În sensul reformelor pornite de Gorbaciov, publicitatea era cuvîntul-slogan ce aduna mai multe sensuri: mai multă democrație internă în cadrul partidului, mai multă critică și autocritică, mai multă libertate în exprimare, mai ales în cadrul întreprinderilor și partidului, unde stilul vertical de conducere instaurase un spirit de subordonare și comoditate. Către 1990 publicitatea ajunge să însemne și ridicarea cenzurii asupra discuțiilor incomode despre partid, relațiile dintre republici în cadrul Uniunii Sovietice, diversele aspecte incomode ale istoriei statului sovietic – stalinismul, brejnevismul etc…În acel sens publicitatea însemna transparență, ridicarea vălului de cenzură și minciună ce acoperea trecutul și prezentul țării, puterea opiniei publice care ia act de promisiuni, crime sau angajamente și veghează îndeplinirea lor. Publicitatea era descoperire și revelare. 

Facem un pas rapid în epoca ce se începe, simbolic, după 1990 și publicitatea e din nou un cuvînt cheie. Legiunile de ”specialiști” în publicitate, creați la diverse facultăți sau auto-didacți, explozia de billboard-uri, spoturi, reclame – toate astea sînt semnul unei greutăți a cuvîntului publicitate și a relevanței acestuia în noul context. 

Publicitatea a devenit atît de importantă încît a ajuns să fie parte din toate procesele – publicitate economică, publicitate electorală, publicitate a modului de viață…

Sensul cuvntului s-a schimbat și el. Ca reclamă publicitatea nu mai este descoperire ci din contra, e acoperire, nu mai este transparență ci exact opusul ei – mistificare, nu mai e promisiunea revelării unui adevăr, ci o minciună construită ca minciună cu funcția de a ne amăgi pentru a cumpăra. 

Publicitatea de după 1990 este exact publicitatea – minciuna, disimularea unor realități neplăcute sub imagini atractive – contra cărora se băteau publicitarii din anii 80…

Un titlu precum cel din imagine – Lumina tămăduitoare a publicității (Moldova Socialistă, 1986) nu ar avea mult sens pentru un angajat al departamentului PR și comunicare din epoca noastră. La fel de mult, ideea unei campanii de publicitate sau a unui buget pentru publicitate sau a unor responsabili de publicitate nu ar avea vreun sens pentru activiștii de partid din anii 80… 

Chiar dacă, de multe ori sînt aceeași oameni, vorbesc aceeași limbă și folosesc același cuvînt!


Mar 30 2018

Limbajul unic…și global..al capitalismului

Vitalie Sprînceană

Două imagini (faceți click pentru imagine în rezoluție mai mare) din două locuri diferite, în orașul Chișinău.
Una vorbește despre mașini, alta despre mănăstiri.
Au un lucru în comun – valorifică, din punct de vedere comercial, un aspect comun – DURATA. Un fel de măsurare de ani.
Toyota e o ”legendă” de 50 de ani. Adică asigură calitate și restul de jumătate de veac.
Mănăstirea Curchi e mai veche, deci mai bine poziționată pe o piață a servicilor (de care?) – ea livrează ”calitate” de vreo 200 ani…
E un exemplu despre caracterul unificator și omogenizator al limbajului publicității în capitalismul global (și local).


Jul 15 2011

Publicitatea in Moldova Sovietica, anii 50

Vitalie Sprînceană

Material brut pentru o viitoare arheologie materială a epocii sovietice…

1. Pălării.

2. Reclama la o revistă nouă, destinată agricultorilor.

3. Publicitate pentru Magazinul Universal din Chișinău, primul mall sovietic.

4. Mărfuri de larg consum.

5. Cosmetică sovietică.

6. Asigurarea de stat a bovinelor…

7. Asigurarea de stat a terenurilor agricole.

8. Semințe.

9. Anunț turistic – se vând foi de vânzare la sanatoriile din URSS.

10. Afiș ce publicitează serviciile poștei și descrie beneficiile coletelor (posâlcilor).

11. Anunț cu privire la achiziționarea de către stat a surplusurilor agricole.

12. lemn.

13. Țesături.

14. Încălțăminte.

15. Împrumutul de stat.

16. Un fel de magazin de tehnică.

17. Publicitate alimentară.

18. Patiserie.

19. faimosul Gastronom.

20. Altă publicitate turistică. O fi acest tip de publicitate cel mai aproape de reclama contemporană. Peisajul oarecum idilic desenat neglijent – munți, arbori – anticipează peisajele photoshopate cu palmieri și plaje. Se va găsi în ea, fie și în fașă, ingredientul cel mai important al publicității – seducția.

21. O altă publicitate apropiată ca duh de zilele noastre. La ciorapi trainici, frumoși și igienici.

22. Afișul filmului Misiunea (Misia) Secretă. .

23. Afișul filmului chinez Frontul Nevăzut.

24. Literatură politică.

 

sursă imagini: presa scrisă a anilor 50, în temei ziarul Moldova Socialistă.