Mă tem că, chiar dacă pare contraintuitiv, scandalul cu salariile nesimțite la vîrful instituțiilor de stat va sufla vînt favorabil în pînzele versiunii celei mai radicale a economismului moldovenesc, cea care visează să implementeze un stat minim și programe maxime de privatizare a bunurilor și serviciilor publice.
Văd aripa asta radicală nu doar în PAS, ci și în alte partide, care critică numărul extrem de mare de bugetari pe care i-ar avea Moldova. (Aici se întîlnește atît retorica noului prim-ministru Tofan care vrea privatizare radicală cît și discursurile care vin dinspre partidele lui Usatîi și Costiuc și care identitică statul cu partidul de guvernare).
Pretextul e perfect: ai cazul de crestomație a unor funcționari în instituții și companii de stat – Banca Națională, Moldatsa, ministere etc – care ocupă funcții primite pe linie de clan sau partid și primesc salarii exagerate ce nu au vreo legătură cu abilitățile lor manageriale sau alte competențe.
Mai ai apoi mai multe ”arhipelaguri” de companii, ONG-uri și organizații abonate la bani publici prin contracte – bunuri, servicii de promovare și comunicare, granturi, contracte pentru campanii de informare sau servicii etc.
Adică, într-un cuvînt, ai, cel puțin la suprafață, un aparat de stat care ar parazita economia reală și ar risipi avuția publică.
De unde că retorica lui Tofan – statul ar fi un administrator prost pentru că se lasă abuzat de un aparat birocratic excesiv care se plătește regește pe sine fără a presta servicii – cade pe un sol fertil.
Propoziția asta nu este, însă, și adevărată.
În sectorul bugetar, salariul mediu în primul semestru al acestui an în sectorul bugetar era, conform BNS, 13287,9 lei. În unele sectoare esențiale salariul mediu era și mai mic: distribuția apei și gestionarea deșeurilor – 8270 lei, sănătate și asistență socială – 9345 lei. Asta e de mai mult de zece ori mai puțin decît primea Anastasia Taburceanu de la Moldatsa fără a veni la muncă.
Nu avem date cu privire la repartizarea salariaților conform mărimii salariului mediu în sectorul bugetar dar putem extrapola cifra pentru întreaga economie în general, pentru anul 2025: 42.3 % din angajați primesc pînă la 10 mii lei pe lună, 67 % din angajați primesc pînă la 15 mii lei pe lună (salariul mediu în 2025 era 14 692 lei).
În unele sectoare publice există deficit de personal – în administrație, în medicină (nu ajung 1200 medici), în educație (nu ajung peste 1300 învățători și învățătoare).
Altfel spus, contrar opiniei publice, Moldova are o birocrație ”esențială” (să ne amintim de pandemie și de acea înțelegere că există instituții care sînt absolut necesare pentru administrarea societății!) mult prea insuficientă și prost plătită.
Moldova are, însă, o birocrație neesențială care este destul de mare și foarte bine remunerată (chiar dacă este inutilă) – funcții extrem de bine plătite create în cadrul sau în paralel cu administrația oficială (cum era verișoara comunicatoare sau diverșii consilieri de la ministere).
Această birocrație de clan/partid, prin care partidul de guvernare își cumpără loialitate și își răsplătește oamenii fideli, este cea care parazitează statul și resursele acestuia.
E interesant să urmărim modul în care PAS instrumentează scandalurile de corupție din propriile rînduri.
Pe de o parte, partidul zice că nu e vorba de o chestie sistemică ci de anumite cazuri izolate (celebrul ”cele cîteva mere stricate care împuțesc întregul coș”): derapajul lui Radu Marian e o ”eroare regretabilă”, cazul verișoarei președintei care a stors cîteva milioane din buget de la Moldatsa e o boroboață, businessul imobiliar al deputatului Trubca devenit milionar peste noapte e o ”problemă de moralitate” etc… În felul acesta PAS vrea să rămînă curățel și să ia distanță de ”merele împuțite”. Se va vedea în timp dacă asta funcționează.
Pe de altă parte, noul prim-ministru Vasile Tofan folosește scandalul birocrației de clan care parazitează statul pentru a demantela și transforma întreg statul… Acesta utilizează exemplul oamenilor parașutați de partid în diverse funcții pentru care nu au nici o calificare și cu încălcarea regulilor, pentru a argumenta necesitatea demontării întregului stat…
Ca și cum asistenții sociali (o parte din stat) poartă aceeași vină pentru derapajele verișoarei președintei (altă parte din stat) și ambele grupuri trebuie reduse și reformate.
Succesul sau insuccesul acestui tip de retorică va deveni clar în funcție de cîți verișori/consilieri/prieteni din curte/parteneri de afaceri vor zbura din instituțiile de stat.
Teoria mea e că vor avea de suferit birocrația ”esențială” a asistenților sociali, iar birocrația de clan a partidului va rămîne relativ intactă.
era o fraza spusa de Nicu Ceausescu, la unul din procesele sale, in anii 90 – ‘nu ve-ti fi in stare sa vopsiti tot ce a construit tatal meu’. Lasind la o parte, subiectivismul si incarcatura emotionala… Cit nu ar comasa astia, cit nu ar reduce, daca luam ca punct de pornire doar 1991 (atunci aceeasi baieti au preluat alfa, uzina de frigidere, tot tot tot, pe motiv ca e prost gestionat, si, ei cum au gestionat? ca niste ce?… mai este alfa, din 97 nu etc.), nu sunt suficienti sa distruga totul… Dar ceea ce e cel mai cinic e ca ei nu vorbesc de salariile nu anormale, da timpite. Nu poti avea diurne de deplasare mai mari ca in RFG. Nu e normal.
Eu am avut prieteni din copilarie in cercul asta Vitalie. Tu nu ai idee ce discuta ei in privat si care e crezul lor economic… Eu ma sperii cind imi aduc aminte. Desi nu mi-au facut nimic, personal, am intrerupt comunicarea cu ei.
Avem și cifrele oficiale, care-s și mai rele decît le-am prezis:
La solicitarea Prim-ministrului Vasile Tofan, Executivul a analizat nivelul remunerării în 125 de instituții, autorități și întreprinderi publice, care însumează 39.796 de angajați. Datele arată că problema nu este generalizată, ci este concentrată într-un număr redus de entități și de poziții, însă situațiile de salarizare nejustificat de mare și legătura insuficientă cu performanța necesită intervenții ferme.
Din cei aproape 40.000 de angajați, 85,8% au salarii nete mai mici de 20.000 de lei, dintre care 55,6% se află sub 10.000 de lei net, iar 30,2% între 10.000 și 20.000 de lei. Aproape 8,9% au remunerații nete între 20.000 și 30.000 de lei, iar 4,3% – între 30.000 și 50.000 de lei. Peste 50.000 de lei net pe lună au 439 de persoane, adică 1,1% din total, iar 152 dintre acestea, reprezentând 0,38% din totalul angajaților analizați, depășesc 80.000 de lei net. Remunerația medie netă în perimetrul analizat este de aproximativ 11.900 de lei, iar mediana – de aproximativ 9.000 de lei.
Diferențele dintre tipurile de entități sunt semnificative. Cele patru autorități independente de reglementare, care formează un segment de 2,5% din total (1.005 angajați), au un nivel salarial de peste două ori mai mare decât restul instituțiilor publice și de patru ori și jumătate mai mare decât întreprinderile de stat. Dintre cele 439 de poziții cu remunerații de peste 50.000 de lei, 180 se regăsesc în autoritățile independente, 130 – în întreprinderile de stat, 51 – în societățile cu capital public, 47 – în instituțiile publice și 31 – în unitățile de implementare a proiectelor.
Banca Națională a Moldovei, instituție independentă, și MOLDATSA însumează împreună 226 dintre cele 439 de poziții cu remunerații de peste 50.000 de lei – peste jumătate din total.
https://gov.md/index.php/ro/comunicate-de-presa/guvernul-propune-masuri-tintite-pentru-opri-practicile-de-remunerare-exagerata