Legendă:
săgeţile albastre sunt aleile „neoficiale”,
1. chioşc de ziare.
2. staţie de troleibuz.
3. alimentară.
4. frizerie.
5. chioşc de ţigări.
La întrebarea: De ce indivizii preferă să construiască în unele spaţii publice deschise (parcuri, grădini publice) traiectorii alternative cum ar fi alei, cărăruşe, uneori în paralel cu drumurile oficiale, alteori secţionând anumite spaţii după o logică neştiută?, pot fi formulate cel puţin 3 răspunsuri:
– etic – pentru că sunt nesimţiţi, dom-le. Inculţi, barbari, bădărani, needucaţi, „ţărani” care tocmai şi-au lăsat galoşii şi au încălţat pantofi, fără a face un update la obiceiuri, apucături şi educaţie.
Argumentul pare credibil, atât atunci când e formulat de o bătrână ce face observaţii unor tineri sprinţari, cât şi în momentul în care e formulat un poliţist gata-gata să amendeze un asemenea ins…
O asemenea presupunere, însă, trebuie fondată pe teza că aceşti indivizi sunt la fel de inculţi pretutindeni, în orice moment/spaţiu al vieţii lor. Ceea ce nu e adevărat: aceeaşi „bădărani” care calcă răzoarele cu flori, trasând scurtături prin parcurile oraşului, sunt foarte „educaţi” acasă, unde nu calcă pe udne le trăsneşte ci doar pe doar pe trotuarele speciale, fără a da buzna prin grădină/curte/florărie.
Semn că ar fi vorba de un timp de comportament specific unui spaţiu: cel social, iar în cel particular, aceşti indivizi manifestând trăsături „bune” de civilizare.
Eticul trebuie, deci, exclus din mecanismele explicative ale acetui tip de situaţii…
– economic – cărăruşele/aleile/drumuşoarele reprezintă trasee optime, construite de indivizi cu scopul de a optimiza deplasarea prin spaţiul social, facilitând accesul la unele obiecte de însemnătate socială: bănci, magazine, staţii de troleibuz, chioşcuri de ziare şi ţigări, librării (şa Chişinău mai rar), intersecţii, universităţi, semafoare, pasaje subterane… necesitatea unor asemenea scurtături e evidentă, dacă ţinem cont de caracterul fluid, instabil şi flexibil al geografiei economice a spaţiului urban: parcul intrastradal de pe bulevardul Renaşterii, bunăoară (viitorul bulevard Grigore Vieru) a fost programat mulţi ani în urmă, când geografia economică era dominată de 2 alimentare şi 2 staţii de troleibuz, acum, însă, există vreo 30 puncte sociale importante (câteva restaurante, pizzerii, chioşcuri, magazine), distribuite neuniform (aglomeraţii în extremitatea care se intersectează cu strada Albişoara, şi relativ spaţii goale în dreptul Maternităţii Municipale)…
O asemenea explicaţie e aplicabilă cam pentru 80-90 % din cazuri, existând totuşi alei informale care…aparent nu duc nicăieri şi nu sunt justificate economic…
– politic – acest fenomen ar reprezenta deturnarea unor relaţii de putere, linii individuale trasate alternativ celor „oficiale”, manifestări ale unor rebeliuni latente… Ar fi vorba, în acest caz, de traiectorii şi culori personale în peisajul public anonim. Individul care „păşeşte” pe alături, fără o motivaţie economică evidentă, e doar un ins ce vrea să-şi manifeste individualitatea, revolta împotriva unui sistem de proiectare a spaţiului public considerat a fi autoritar (aşa apare, bunăoară parcul de pe bulevardul renaşterii, ca un coridor prelungit, străjuit de ambele părţi de „zidul” sigur al fluxului de transport urban)… e vorba de acelaşi mecanism care alimentează cererea de haine în culori stridente, coafuri extravagante etc…
Alte răspunsuri?
A se vedea şi proiectul fotografic „implante | verde în gri / gri în verde” la aceeaşi temă, realizat de Anca Donţu, pe site-ul Asociaţiei Tinerilor Plasticieni din Moldova Oberliht.
Pai cred ca este o problema de design a spatiului public. Deci “badaranii” sunt cei care au conceput aleea in acest fel. Din cate imi aduc aminte tre sa ocolesti mult ca sa ajungi la statie.
Apropo, pe aici prin State lumea calca nestingherita pe iarba, este adevarat ca este mult mai mult verde … si nu sunt garduri, deci lumea calca pe unde vrea …
Sau poate trebuiau sa faca gardul mai inalt? :))
Oricum raspunsul il vom afla doar daca vom observa pe cei care merg pe carare si dupa, ii vom intervieva :))
IMs last blog post..Cui îi este frică de 27 martie? (I)
Nu mai ştiu de unde am luat-o pe asta, dar se zice că în Anglia cînd se construieşte un parc se acoperă tot cu iarbă, după două-trei luni oamenii fac alei în conformitate cu traseele importante pentru ei, după asta pe traseele făcute deja de oameni se pune pavaj.
La noi, în URSS, dar şi în Rusia Ţaristă, se trasează cu rigla nişte linii concentrice şi simetrice (=frumoase 🙂 faţă de o axă existentă doar în capul “marelui arhitect” şi apoi se dă vina pe băştinaşii necivilizaţi.
Da mie personal mi-ar plăcea să fie un pic mai flexibili tipii de la primărie. A apărut b*eadi un butic pi*dos lîngă muzeu — fă na*ui un trotuar nou în parc şi distruge unu vechi care e util doar dacă e văzut din cosmos. De ce să nu surprindem orăşenii într-o zi cu o reţea cu totul nouă de drumuleţe în Grădina Publică? Aduni armata într-o noapte şi schimbă toate traseele să iasă turmentaţi cetăţenii să nu înţeleagă în ce oraş se află. Poate s-or mai trezi şi şi-or mai da seama că timpul trece, da ei îmbătrînesc şi încă nimic în viaţa lor nu au făcut.
Da etica şi politica nu au nici o treabă aici.
Ion Grosus last blog post..Un picior de plai, o talpă de pămînt
eu imi aduc aminte, in scoala, uneori, in loc sa cobor scarile normal, cum o faceau toti ceilalti, urcam, pe balustrada alunecand de la un cat la altul ponosindu-mi pantalonii. chiar fiind supus riscului de a fi vazut de vreo profesoara care sa ma mustre sau sa cad de partea ailalta nu renuntam. cred ca era, pur si simplu, o incercare neobisnuita de a traversa spatiul. acum, un elev care face parkour, poate si-ar permite, fara mari eforturi, din 2-3 salturi sa ajunga la alt etaj inferior.
insa, pentru a nu transforma spatiul social intr-un spatiu salbatic, sunt nevoie de niste traiectorii trase cu rigla pe care se circula (dar sunt si niste reguli si interdictii care li se aplica). iti inchipui, vreo scuza cand intarzie elevul dimineata la ore din motiv ca troleibuzul era plin, iar profesoara il intreaba ‘dar de ce nu te-ai agatat de scara din urma, or nu te-ai urcat pe acoperis?’
spatiului social (construit), cumva ii scapa aplicarea principiului (furat istet si obraznic de mine din doctrina economica) laissez faire. in imaginatie, acest principiu, insa, e mult mai valid. pe scurt, asta ar insemna cam urmatorul lucru: trebuie sa ajung din A in B.
Intr-adevar, nu ar fi rea idea pavarii acestor poteci subversive.
Cea mai relevanta mi se pare explicatia economica, incat sa tai unghiurile cu o diagonala e mult mai eficace decat sa te deplasezi pe laturile lor. Intr-un fel e mai natural sa nu te deplasezi descriind unghiuri drepte, mai totul in natura se misca in elipse, cercuri , diagonale din simplul motiv pentru ca e mai eficient. In contra-exemplu, in parcuri, spatii dedicate relaxarii si promenadelor fara scop, nu vom intalni poteci care sa ocoleasca aleile, din simplul motiv ca acolo eficienta si adaptarea spatiilor nevoilor economice nu este o prioritate.
Ion Grosu, etica si politica erau niste mori de vant care se inscriu mimunat in peisajul teoretic…
apoi, eticul, prin intermediul mijloacelor de care face uz (blesteme, observatii, amenzi) e un bun aliat al “nesimtitilor de la Primarie, altfel spus, un caine de paza al status-quo-ului, un instrument al dominatiei de clasa…
as propune primariei sa bage mai multa iarba in parc, incat sa fie posibila traversarea parcurilor in orice directie, pe orice timp (eu merg pe aleile asfaltate mai ales cand e glod, altfel, tin “logica economica”…
totusi logica economica e f. schimbatoare si si ar tebui, probabil, anual sau o data la doi ani, primaria sa re-paveze unele alei, fie cu armata, fie fara, pentru a tine cont de doleantele locuitorilor dar si noile configuratii economice…banuiesc ca institutiile publice nu sunt inca destul de flexibile pentru un asemenea tip de gandire…
Dorel, salbaticia spatiului e o stare naturala…iar cea a mediului urban e de doua ori naturala, in sensul determinarii ei de cativa vectori, economic in mod primordial…iar rigla in acest caz, nu prea ajuta, pentru ca sunt mai multe rigle: indivizii masoara spatiul cu un arsin, autoritatile cu altul…
Donian, asa cum a sugerat Ion Grosu, proiectul intital al liniilor tinea de un anume tip de frumusete, simetrie etc, care aratau frumos pe hartie, dar erau complet inutile locuitorilor orasului, si complet neadaptate la vesnic schimbatoarea geografie economico-social-cultural-politico-enertainment a spatiilor publice
test
Donians last blog post..Big topic
da, o artista de origine spaniola, Lara Almarcegui, in cercetarea sa a interstitiilor urbane a remarcat faptul ca primarii sint preocupati de imagine orasului si nu de functionarea acestuia – unul din ei zicind “eu construiesc imaginea orasului”, un soi de banding intuitiv.
in aceasta discutie un arhitect priceput, nu ca dl Pricop, arhitectul preturii centru din Chisinau, care habar nu are ce este arta si cum se poate integra ea in spatiile publice, ar putea explica mai multe si oferi un imput mai concret acestei dezbateri, din partea mea incerc sa vin cu citeva idei:
Ideea economica – este cea pusa la baza de autoritatile publice locale – atunci cind se proiecteaza o strada functia ei de baza este sa asigure circulatia (oamenilor, masinilor, bunurilor). Bulevardul renasterii cu statuia comsomolului leninist a fost o proiectie ideologica, pe de o parte, pe de alta parte – acest bulevard a distrus multe axe in area istorica a orasului chisinau, care nu mai pot fi reconstituite.
O intrebare – de ce nu se planteaza pomi fructiferi in orase / in zone urbane?, pentru ca oamenii ar sari din troleibuze si si-ar propune sa urce in copaci ca sa culeaga mere – iar asta ar perturba desigur miscarea masinilor si troleibuzelor, asta ar cauza ca unii sa intirzie la lucru, bancile sa se deschida mai tirziu, transferurile sa nu fie efectuate, salariile sa nu fie platite la timp – cam asta este logica – controlului spatiului public. De fapt scopul autoritatilor este sa asigure o functionare cit mai efectiva a spatiului public – sa fie un spatiu de trecere si mai putin un spatiu de recreere – un spatiu al nostru in care sa ne petrecem timpul.
Referitor la gradina publica stefan cel mare – propuneti cuiva sa scoata pavajul de pe aleea clasicilor si sa planteze iarba in locul lui si veti vedea care vor fi rectiile.
sunt sigura ca daca cărările date ar fi îngrijite (prăşite, semănate cu iarbă) sezon de sezon, oamenii nu ar mai trece peste ele şi ar alege fie căile oficiale, fie cele alternative lasate de voia lor. Există în fiecare o doză de responsabilitate sociala şi simt estetic cu ajutorul carora omul memoreze ca pe aici nu se trece…
ceziceus last blog post..cum si de ce inteligenta se supune legilor fizicii
Olga, eu cred ca oamenii ar trece peste ele in orice conditii, pentru ca, logica economica primeaza, de cele mai multe ori, asupra celei estetice…
vorbeam de un fel de “logica psihologica” : cum esti invatat, asa si procedezi. Pur şi simplu societatea iţi va induce respect pentru spatiile verzi si atunci vei evita să alegi logica economica în favoarea valorilor create de societate si susţinute de tine . Dar cum la noi această valoare nu exista, persista carile batătorite, caci ai fost invatat ca e ok sa calci pe aici… Ce nu esti invatat, inveti singur, uneori chiar aiurea…
ceziceus last blog post..cum si de ce inteligenta se supune legilor fizicii