“Life Before Death” este titlul unei serii fotografice semnate de Walter Schels şi jurnalistul Beate Lakotta. Subiectul expoziţiei este Moartea: o serie de poze ale unor oameni înainte şi imediat după moarte. Fiecare portret este însoţit de o mică istorie – viaţa, „căderea în boală a persoanei”, sentimentele dinaintea morţii.
A se privi fără ifose moralizatoare: până la urma schimbarea de suprafaţă viaţă-moarte e atât de mică încât îngrozeşte…
Cu ceva vreme in urma am vazut la Muzeul de arta moderna din Frankfurt o expozitie a unei artiste latino-americane (in scapa numele pe moment! dar voi verifica acasa catalogul…) care lucra cu apa “mortilor”, facuse un imens proiect artistic din faptul ca folosea in lucrarile sale exclusiv apa luata de la morga – cea cu care erau spalate cadavrele inainte de disecare…Picta cu acea apa, o folosea in functionarea unei instalatii cu aburi: era o vorba de o camera care se umidifica cu “apa mortilor”! Treceai prin acea camera, si te simteai “intinat”…sentiment infricosator. Iar atriului muzeului era locul in care se faceau baloane de spuma – tot cu acea apa…Iar capac la toate a fost chiar catalogul: supracoperta contine si ea acel lichid! Ce sa ne mai ingrozeasca daca peste tot sunt cimitire?!
Vladimir B.s last blog post..Care dintre moldoveni?
E ticnita bine latino-americana si “proiectul ei artistic” nu e decit o speculatie morbida, spre deosebire de fotografii. Multumesc, Vitalie.
si mie mi se pare anormal experimentul cu “apa mortilor”…
Ei, fratilor! Nu va pripiti, nu e chiar asa simplu. Teresa Margolles nu e tocmai asa tampita cum pare la prima vedere…Proiectul ei se numea “Muerte sin fin” – si voia sa spuna ca exista o “memorie a apei”, prin care moartea nu mai este un sfarsit, ci doar o noua etapa, o alta dimensiune existentiala, daca ma pot exprima astfel. Expozitia asta nu prea poate fi descrisa, ea trebuia traita pe prorpia piele. Bunoara, la un moment dat, puteai sedea pe o bancuta de piatra, ca sa vezi un filmulet care documenta spalarea mortilor, la morga…si constati la un moment dat ca bancuta aceea e chiar masa pe care se puneau cadavrele…E un discurs aparte, incomod, cumplit – dar nu lipsit de logica si invita la discutie.
Sfantul Apostol Pavel a insistat sa ne lamureasca asupra mortii, asupra statutului acesteia.
Iar Sfantul Ignatie Briancioaninov a scris un intreg tratat – “Cuvant despre moarte”.
Eu cred ca a fotografia mortii, si a incerca sa intelegi ce este moartea – sunt chestiuni foarte diferite, aflate pe paliere distincte…
Ce face ca o fotografie a unui mort sa fie opera de arta, iar alta sa ramana – simplu document?!
Vladimir B.s last blog post..Care dintre moldoveni?