Jun 19 2015

Cultură-multură într-un stat captiv

Vitalie Sprînceană

Anul trecut Ministerul Culturii a anunțat un concurs pentru finanţarea din bugetul de stat a proiectelor culturale ale asociaţiilor obşteşti pentru anul 2015. Asociația Oberliht, din care fac parte și eu, a depus două proiecte – unul pentru CHOȘC (un program artistic care urma să se desfășoare la Apartamentul Deschis, str. București, 68, în scuarul din fața Departamentului de Cultură) și altul, în cadrul proiectului BLOKI, pentru organizarea unui atelier de cartografiere a zonelor cu blocuri rezidențiale, urmînd să fie produsă o platoformă mobilă ce ar permite organizarea unor evenimente culturale cu participarea artiștilor și implicarea locuitorilor.

Ambele proiecte au fost acceptate pentru finanțare chiar dacă bugetul lor a fost redus drastic – pentru CHOȘC ni s-au alocat 10 mii lei, iar pentru platforma mobilă multifuncțională (un furgon-camionetă ce ar fi adapostit o mică bibliotecă, bucătărie, cinema etc) – 20 mii lei.

Insuficient, 20 mii lei fiind 4,5% din costul proiectului BLOKI. (De fapt întregul buget pentru finanțarea proiectelor culturale ale asociațiilor obștești se ridică abia la suma ridicolă de 2 milioane de lei).

Am zis însă că oricum e mai bine decît deloc.

Primăvara am semnat contractul cu Ministerul Culturii și chiar am început activitățile pentru proiectul Chioșc, din contul finanțărilor ce urmau să vină de la Minister.

Zilele astea am sunat la Minister să vedem cînd aceștia vor transfera banii pe conturile Asociației, ca să plătim activitățile ce le-am desfășurat și să le începem pe cele planificate (cu multe din ele sîntem în întîrziere deoarece intenționam să le începem în iunie).

Funcționarii ministerului ne-au anunțat că nu-s bani în buget acum. Că trebuie să mai așteptăm. Că bani vor fi, probabil – dar nu e sigur! – abia prin august-septembrie. (Tot despre asta era vorba în scrisoarea pe care Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor a trimis-o Ministerului Finanțelor).

Și noi ce facem cu activitățile deja demarate?

Într-un limbaj mai simplu: statul nu are bani pentru cultură, nici măcar pe cei pe care i-a prevăzut, pentru că a fost furat. Despre Ministerul Culturii, care nu are nici măcar orgoliul de a-și onora promisiunile față de sectorul cultural independent, nici măcar nu e nimic de spus.

În același timp, ministrul culturii Monica Babuc a participat la alegerile locale din Chișinău, în calitate de candidat al Partidului Democrat. Partidul a cheltuit bani pe bannere, spoturi, billboard-uri. Mai mult de 2 milioane de lei. Adică mai mult decît un întreg buget destinat inițiativelor culturale independente.

În același timp niște șmecherași locali au scos din sistemul bancar (și ulterior, din rezervele Băncii Naționale, adică din buzunarul nostru comun ca societate) o sumă de vreo treizeci de miliarde de lei (de un milion de ori mai mult decît urma să primim noi pentru aceste două proiecte!).

Ceea ce înseamnă că am pierdut statul unor partide politice, grupuri de oligarhi. Trebuie să ne facem un altul. De la zero.

P.S. Rog să fiu scutit de lecții pe tema ”organizațiile culturale independente” (mă refer la ONG-urile de entuziaști, nu la Uniunile cu imobile și patrimoniu moștenit din perioada sovietică) trăiesc din granturi străine.

E adevărat – asta fac.

Pentru că statul Republica Moldova nu are nici măcar mărunțiș de buzunar pentru sectorul cultural independent și l-a lăsat în grija străinilor.

P.S. Un mic update: am primit un apel de la Ministerul Culturii și am fost informat că de fapt Ministerul Finanțelor e cel care nu transferă banii pentru că nu îi are. Cică Ministerul Culturii ar fi semnat toate dispozițiile de plată și le-ar fi trimis la Trezorerie.
Salutări calde atunci și Ministerului Finanțelor (care aparține de un alt partid și care partid tot a avut candidat în campania electorală locală).


Jan 8 2009

copil la sovietici

Vitalie Sprînceană

Am iniţiat zilele astea un proiect antropologic, Moldova Sovietică, sper, împreună cu colegi şi prieteni să-i dăm viaţă. Este o idee mai veche, a cărei realizare ţinea de lipsă de timp, mijloace, cunoştinţe. E, mijloacele au apărut: blogspot-ul şi wordpress-ul sunt la îndemâna fiecăruia, timp şi cunoştinţe găsim.

Intenţia proiectului este o reconstrucţie (pe cât e posibilă?) a unei epoci, a unui segment socio-politico-cultural. Ce mâncam, cum trăiam, ce cântam, ce ne mobiliza, ce artefacte ne construiau universul nostru personal şi social, cel politic şi cel individual. Cântece, texte, slogane, obiecte, cărţi, imagini, clipuri – ne gândim să le asamblăm pe toate într-un muzeu virtual (pâna una alta nimeni nu s-a gândit să facă unul real, deşi …era nevoie)…

Personal am o copilărie lăsată acolo, alţii au o tinereţe, o bucată din viaţă, visuri, amintiri… Un trecut care merită/trebuie studiat pentru a ne înţelege prezentul…

So, sunteţi bineveniţi la:

http://moldova-sovietica.blogspot.com/

p.s. aştept texte, imagini şi alt tip de contribuţii la vitalie.sprinceana@gmail.com

sau

antropologie.moldova@gmail.com

p.p.s. titlul postului e inspirat din cartea lui Leo Butnaru, “Copil la ruşi“, Ideea Europeana & EuroPress, 2008.