blog implicat

In Time (2011). E greu să bagi o tipă roșcată cu picioare lungi în rolul lui Pavlik Morozov.

Ajung 5 minute. Primele. Filmul are o idee. Bună. Dar e doar una.

Stalag 17 (1953). Lagărul de concentrare ca un spațiu butaforic. Fascismul ca circ. Clovni, sexualitate intensă și multă (cumva mă miră că filmele sovietice despre lagărele de concentrare naziste nu abordează deloc tema sexului, ca și cum deținuții sovietici ar fi supraviețuit în lagăre doar cu grija pentru biletul de partid), fasciști glumeți care zâmbesc la hohme și nu se apucă de pistol, o adunătură de prizonieri care citesc din Mein Kampf pentru a deveni buni fasciști, adică să se re-educe, că așa e misiunea oficială a lagărului.

Pickup on South Street (1953). Conține o replică memorabilă. ”Are you waving a flag at me?” Rom. Agiți drapelul în fața mea? Istoria unui hoț de buzunare ce ajunge, urmare a unei serii de întâmplări hazlii și ridicole, să ajute poliția la prinderea unui activist comunist ce încearcă să transmită sovieticilor secretul bombei atomice (aluzia la soții Rosenberg e pe față). Mai e și monologul excelent al eroinei Moe Williams (interpretată de Thelma Ritter). Ca supliment intelectual vine detaliul că la difuzarea filmului în Franța distributorii au tăiat orice referință la comunism. Cenzura politică (Franța avea un partid comunist puternic și intolerant) a transformat un mare film într-o peliculă de nimic.

The last detail (1973). Povestea a doi marinari ce îl escortează pe un al treilea spre pușcărie și care decid că drumul dinspre Virginia spre North Hampshire poate fi presărat cu experiențe plăcute: bere în Washington, o abatere spre casa din Philadelphia a escortatului ca acesta să-și vadă mama, un bordel în New York, că viitorul pușcăriaș nu cunoscuse încă femei, barbeque într-un parc înzăpezit din Portsmouth. Spre final cei trei prind că mica lor escapadă n-a fost decât o anomalie, și că restul vieții lor și-l vor petrece în pușcării diferite: unii în armată, alții în temniță.

(Into the wild, 2007). Hristos, în pustie, avea sprijinul Tatălui. Și al Diavolului. Care-i securizau existența fizică – e greu de închipuit vreo furtună de nisip ori o avalanșă de pietre care ar fi amenințat protagoniștii celei mai celebre discuții din istorie (aia cu ispitirile). Cred c-o fi fost vesel să trăiești după regula lui ”Scris a fost!”.

Christopher McCandless, insul real despre care-i făcut filmul, plus o carte, nu dispune de o asemenea foaie de parcurs: nicăieri nu s-ar găsi un ”Scris a fost!” care ar conține ceva garanții ale unei traiectorii. E un individ cu fobii, trăiri, vise, iluzii ce-și tipărește în fentă, căzătură după căzătură, cucui după cucui propria carte a vieții, având o copertă în spate (nașterea) și una în față (moartea). Într-un final, natura-l ucide. Semn că nu i-a fost sortit să devină un Mântuitor. Era atât de bine să fi avut un Diavol alături. Îi ținea măcar de frig.

Între 15-19 mai, la cinematograful „Odeon” (str. Eminescu, lângă Teatrul „Satiricus Ion Luca Caragiale”; Beer Platz, pentru restul) se desfăşoară festivalul de film documentar Cronograf. Pentru că eventul e organizat de moldoveni în Moldova, site-ul festivalului este ultimul loc din lume (virtuală şi reală) unde ai putea afla ceva despre programul proiecţiilor, dezbaterile aferente, oaspeţii sau filmele în concurs.

În asemenea cazuri, se ciuguleşte de la agenţii, ziare, se mai consultă un ghid funny sau cauţi prin cunoscuţi (am văzut ceva reclamă în oraş care însă nu spune mai mult decât ştiam înainte: că Festul are loc la Odeon şi că se vor proiecta şi filme străine).

„Jurnal de Chişinău” anunţă (tocmai 2 zile înaintea organizatorilor) un fel de miniprogram al festivalului:

- joi, 15 mai, ora 18:00, la deschidere – „Război pe calea undelor” deAlexandru Solomon, despre Radio Europa Liberă – bănuiesc că va fi mare îmbulzeală, s-ar putea să fie şi o petrecere corporativă a biroului REL în Moldova… cine vine, ne întâlnim ceva mai devreme, la 17.00, să zicem, sau prinde locuri, invitaţii, bilete.

- vineri, filme din Italia, Franţa, Germania

- sâmbătă, filme produse în Polonia, Slovenia, Serbia, Finlanda, Belarus, Canada (nu rataţi documentarul românesc “Podul de flori” , regizor Thomas Ciulei – aici vor curge probabil lacrimi mari şi multe, de crocodil dar şi sincere)

- duminică, “Un scurt film despre râs” (Germania)

- luni, 19 mai, ultima zi a Festivalului, la Restaurantul Bier Platz (ora 11.00) se va desfăşura Masa Rotundă “Noul val al cinematografiei din România – radiografia unei afirmări pe plan internaţional. Oportunităţi de dezvoltare. Perspective de colaborare cu cineaştii din R. Moldova”, al cărei moderator va fi Mihai Fulger, critic de film din România.

… Tocmai mă gândeam că anii trecuţi Cronograful a fost « cuminte » şi a proiectat doar filme funny (Câştigătorul de anul trecut, filmul polonez « În drum » era o saga în stil Kerouac şi cu un substrat romanctico-ecologist transparent) şi mă întrebam dacă tradiţia va fi respectată. Ei bine, organizatorii mi-au spulberat criticile şi au decis să fie mai incisivi anul ăsta – filmul despre europa Liberă sau cel despre Podul de Flori sunt o mărturie că sensibilităţile politice sau ideologice nu vor mai fi trecute cu vederea.

update, 14 mai: a aparut un nou site al festivalului. cu informatie la zi. ceea ce am scris mai sus despre organizatori era valabil pentru ziua de ieri.