Am mai avut ocazia să scriu despre ecologie, ecologism, eco-logică și alte derivate (aici e un post cu lumini care se sting). Pe vremea aia o gândeam ca fiind o practică (set de practici) – un cod cultural exprimat prin intermediul unui repertoriu de comportamente: stinge becul, ieși în piață, trage lumânări, mănâncă organic, încetează să mai faci copii (lista poate fi prelungită). La nevoie chestia putea fi interpretată sociologic ca un fel de gust cultural (pace, Bourdieu) al unor oameni ori ca un semn al apartenenței la o gașcă…
După aia mi-a adus în cale nenorocul niște ecologiști neteferi – anul trecut înghețai cu chirie la o tanti ce nu voia să bage căldură pentru că în felul ăsta ar fi sporit efectul de seră (dar avea, perfect americănește automobil la casă, deși autobuzul public trecea sub fereastra ei)… Mă rog, mi-am zis, fiecare, cum spunea un prieten, se luptă cum poate cu plictiseala (în rusă-i mai frumos: каждый борется со скукой по своему). După care tema m-a ocolit și ea cum a putut…
Până azi când m-a găsit în autobuz, tocmai când mă reîntorceam de la Hallmark (magazinul cu cărți poștale, sper măcar anul ăsta să ajungă, dacă nu, dau Poșta Moldovei în judecată).
Deci, ecologia a revenit în viața mea (nu-i nevoie să mă felicitați). De data asta ca discurs. Adică o poveste socială ce transmite un fel de viziune a lumii. Și, mai important, prescrie/cere/roagă un anume tip de acțiuni (aproape ideologie discursul ăsta!).
Articolul e aici. Sus e un screenshot. Nu dau o traducere detaliată, dar un pasaj merită cu prisosință memorizat. Pentru că exprimă un Zeitgeist al epocii, și pentru că redă, în modul cel mai laconic justificarea discursului.
Dr. Clint Springer, profesor-asistent de biologie la Universitatea Saint Joseph din Philadelphia crede că actul de a cumpăra un brad real susține fermele ce cresc astfel de copaci să rămână profitabile, iar asta înseamnă un mare ajutor naturii.
”Studiile arată că copacii încetinesc rata acumulării gazelor de seră în amtosfera terestră. Adițional fermele ce cresc brazi de Crăciun asigură adăpost pentru nenumărate specii de păsări ce se adăpostesc astfel de răpitori și vreme rea, și care se pot hrăni cu insecte găsite pe copaci. Fermele mai au meritul de întreține fâșii verzi ce servesc drept poduri între zonele forestiere disparate pentru animale, plante și insecte.”
Se găsesc și alte bucăți merituoase: copacii reali, spre deosebire de cei artificiali, sunt biodegradabili și reciclabili. Dar miezul argumentului se găsește în altă parte : cea economică.
Or, a cumpăra brazi reali, pe lângă că e ecologicește corect, mai e și patriotic. Asta pentru că brazii reali cresc în fermele din America (vreo 15 mii de ferme cu aproximativ 100 mii de angajați). Iar brăduții artificiali, noua amenințare pentru ecologia globală, împărtășesc un cusur: sunt fabricați în China. A-i cumpăra înseamnă a susține economia chineză în detrimentul celei americane…Și-i blasfemie să nu-ți iubești Patria… (ar trebui să-l rog pe Spridon Vangheli să se dezică public la gazetă, în lumina noilor practici ecologiste patriotice, de povestirea ”Mătușa cu doi brazi”, una ce a ocazionat multe lacrimi și emoții pe vremea când eram copil și ecologist incorect).
Un articolaș ca ăsta n-ar merita prea multă atenție, probabil, dacă nu ar fi faptul că produce o rescriere a discursului ecologist chiar sub ochii noștri. Și o face radical, încât să întoarcă pe dos și să redirecționeze șirul de practici în exact direcția opusă celei care a mers vreme de vreo cel puțin o sută de ani. Și, surprinzător, și de data asta ”studiile indică…”, cum ar veni, legitimitate științifică se găsește pentru orice moft economic.
