blog implicat

E stridentă și strigătoare (chiar ”zgomotoasă”) tăcerea comunității teologice locale (așa-zișii intelectuali laici care scriu pe teme religioase – de fapt fac elogiu ortodoxiei, preoții și călugării care scriu cărți și articole de blog despre ”misterul credinței”, ierarhia ortodoxă de la protopopi la episcopi și mitropolit) în legătură cu declarația în spirit talibanic a patriarhului Kirill.

Amintesc, comandantul suprem al bisericii ortodoxe ruse (de care ierarhic ține Mitropolia Moldovei) a citit o predică nesăbuită duminica trecută în care zicea următoarele:
”Știm că mulți [oameni] mor acum pe câmpul de luptă. Biserica se roagă ca această luptă să se încheie cât mai repede posibil, pentru ca cât mai puțini creștini să se omoare între ei în acest război fratricid. În același timp însă, Biserica acceptă că, dacă cineva, motivat de simțul datoriei, de nevoia de a-și îndeplini datoria militară, rămâne credincios chemării sale și moare în timpul îndeplinirii datoriei, el comite cu siguranță un act echivalent cu o jertfă. El se sacrifică pentru alții. Și credem că această jertfă spală toate păcatele pe care cineva le-a comis.”

Chestia asta e atât de halucinantă încât, când am citit-o, nu mi-am putut crede ochilor și am crezut inițial că niște hackeri ceceni din exil au spart pagina de internet a Patriarhiei și au băgat acolo acest mesaj.
Pe urmă am înțeles că e cu adevărat un text rostit de Patriarh în predica de duminică…
Ca s-o traduc mai simplu (ca plătitor de impozite într-o țară în care biserica este scutită de taxe, îmi pot permite să comentez pînă și Biblia pe picior de egalitate cu orice teolog cu diplomă): patriarhul spune că, în acest război de agresiune imperialistă pornit de Moscova, oricine ucide ”în numele datoriei militare” (adică a jurământului dat statului) este încurajat să omoare și să moară, iar asta ar fi o jertfă care spală toate păcatele pe care persoana aia le-a comis…
Adică, poți fi ucigaș, minciunos, violator, hoț, calomniator sau pedofil dar e destul să te înscrii în armata rusă și să fii gata eventual (după ce ai omorît și violat ucraineni nevinovați) să îți dai viața pentru Rusia ca păcatele să ți se ierte toate și să ajungi în rai. (Cum predica lui Kirill semăna atît de tare cu cele ale ayatollahilor care îndeamnă martirii la sinucidere în numele credinței, mă așteptam că Kirill va merge mai departe și va adăuga poveștile despre virgine care îi așteaptă pe martiri în rai)…
În intervalul de duminică până azi (o săptămână întreagă) am căutat reacții în ortodoxosfera locală – bloguri creștine, presa care găzduia cugetări ortodoxe, paginile de internet ale mitropoliilor, episcopiilor – și nu am găsit nicăieri nimic. Nu doar condamnare vehementă, așa cum m-aș fi așteptat, ci măcar discuție sau luare de poziție.
Doar multă tăcere. Lașă.
Așteptam să îi văd și să îi aud vorbind, bunăoară pe cei care scoteau spume la gură în anii 2000, cînd o parte a credincioșilor moldoveni și-au dorit biserică națională, unionistă. Intelectualii și teologii Mitropoliei Moldovei argumentau atunci, cu pasiune și trimiteri la ”autorități” (sfinți cu și fără gură de aur, călugări, patriarhi, filosofi și papi) despre cum ideea unui Dumnezeu național ar fi erezie (filetism, în dicționarul teologic), despre cum cei care măcar îndrăznesc să gîndească astfel ar trebui considerați eretici și excomunicați (dacă arderea pe rug nu e posibilă)…
Acum un ditamai Patriarhul se află într-o erezie atît de mare încît, retrospectiv, ideea PPCD de a face biserică de partid și de partidă unionistă, pare o mică glumă nevinovată. Patriarhul zice că Dumnezeu e rus și că cere jertfe pentru Rusia și că acest Dumnezeu rus ar avea un contract preferențial cu Gazprom-ul și statul pe care acesta îl deservește conform căruia oricine ajunge pe lumea ailaltă cu certificat că a murit pe frontul din Ucraina are garantat un loc în rai, de-a dreapta și de-a stînga lui Dumnezeu, lîngă sfinți și mucenici…
Declarațiile astea sînt eretice și necreștine în atîtea feluri încît, în oricare alte condiții, ar putea fi luate drept aiureli de crîșmă ale unor bețivi.
Dar nu, asta patriarhul vorbește și ”turma” tace…
Așteptam să îi văd și să îi aud și pe ”alde credincioșii militanți” care făceau poză de martir și soldat al lui Hristos pe vremea pandemiei…E plină memoria internetului de nesăbuiți (ieromonahi, teologi, blogherași și activiști creștini) care se refereau la restricțiile legate de Covid că ar fi ”o paradigmă totalitară”, că ele ar impune ”profanarea lui Hristos”, că carantina (impusă pentru a preveni îmbolnăviri și morți)  îl lipsește ”pe om de vlagă pentru niveluri superioare de conştiinţă” , îi ”prigonește pe creștini”… Le plăcea atunci, de la înălțimile Jeep-urilor cu numere personalizate, să distribuie teorii conspiraționiste plămădite de minți bolnave, și să se compare cu primii creștini prigoniți de romani sau cu preoții persecutați de puterea sovietică…Era ușor să te dai ”martir” din Jeep (chestia asta e o măsură obiectivă a decăderii morale a bisericii).
Acum, Patriarhul își bagă picioarele-l el de Hristosul lor și zice răspicat, gudurîndu-se lîngă steagul rusesc și lîngă sultanul din Kremlin, că turma trebuie să meargă la moarte de dragul ambițiilor politice a cuiva, să-și dea viețile pentru fantasmele erotice de ”stăpînitor al lumii” a cuiva (cu nume și prenume), că chiar slujitorii bisericii vor trebui să meargă la război să omoare în numele satrapului…și turma tace. Tace turma needucată. Tace și turma educată (ieromonahi, teologi, blogherași și activiști creștini) care a învățat să gîndească doar după Ustav.
Și, în momentul în care satrapul și camarila sa vorbesc deschis despre folosirea armei nucleare ce ar distruge lumea făcută de Dumnezeu (că așa zice mitologia), ar fi fost mare nevoie de un Dumnezeu al dragostei și rațiunii ce ar fi încercat să oprească nebunia asta…
Biserica ortodoxă are un alt Dumnezeu acum, unul al rublelor și bogățiilor materiale, unul care e ok cu furturi (salutare, furtul miliardului și tăcerea Mitropoliei Moldovei pe acest subiect), cu ucideri și violuri, dar care e doar anti-gay și anti-feminist.

Știe cineva dacă Mitropolia Moldovei are o poziție pe problema gazelor?
A zis cumva Mitropolitul că merge la Moscova să îl roage personal pe șeful Gazprom să dea dovadă de niște spirit creștin și să se împartă mai ieftin și mai cu milă din gazul pe care bunul Dumnezeu l-a dat din abundență rușilor dar nu a dat deloc fraților lor întru credință moldoveni?
Că, iarna vine peste toți laolaltă?
Că tot se laudă că e chezășie a prieteniei moldo-ruse, Biserica ar fi fost instituția potrivită să mai atenueze din discuțiile despre ”prețul de piață” (că doar nu vinzi fraților tăi de credință chestii la preț de piață!)
Am căutat pe paginile eparhiilor și tot e tăcere despre gaze.
Eparhiile sînt active dar pe alte teme decît cele despre care îngheață enoriașii.
Eparhia Ungheni se bucură de o diplomă la festivalul ”A ruginit frunza din vii”.
La Bălți Marchel adună semnături…nu pentru gaz, împotriva Convenției de la Istanbul…Asta îl doare pe el.

Biserica Ortodoxă din Moldova este combativă și curoajoasă în lupte inutile…
Sînt vreo două războaie inutile pe care Biserica Ortodoxă le poartă de cîțiva ani.
Un război inutil este cel cu comunismul. Ca orice război laș el a început…după prăbușirea comunismului, adică post-factum. Pe vremea URSS Biserica Ortodoxă nu avea cînd să lupte cu regimul – se grăbea să colaboreze ca nu cumva să-și piardă toate pozițiile.
Al doilea război pe care Biserica Ortodoxă îl poartă este cel..cu bunul simț. Ba împotriva ”cipurilor”, ba împotriva ”gayilor”, ba ”împotriva ideologiei genului”, ba împotriva antenelor 5G…Ultima luptă e cea împotriva celor care luptă împotriva virusului Covid-19…(Ca să înțelegeți: Biserica e de partea virusului.)
În loc să contribuie la atenuarea efectelor pandemiei, la consolidarea comunităților, la organizarea ajutorului pentru grupurile vulnerabile, Biserica Ortodoxă…vrea să scoată steaguri și să pozeze în chip de erou (exact în momentul în care actul cel mare de eroism e …să stai acasă și să nu fii un lanț în veriga de distribuție a virusului).
Ultimul episod al acestei lupte inutile este reprezentat de adresarea mitropolitului Vladimir către prim-ministrul Chicu…
Șeful Mitropoliei Moldovei se plînge că restricțiile aplicate bisericii în perioada pandemiei sînt prea dure – amenzi, restricții de adunare etc.
Curiozitatea 1 – adresarea vine după ce instanțele de judecată au început să lase în vigoare amenzile aplicate de poliție și contestate de biserică (biserica preotului cu locuințe de milioane, Pavel Borșevschi, strînge 22 mii de lei pentru a plăti amenda).
Curiozitatea 2 – misiva îi e adresată prim-ministrului Chicu (omul care răspunde, inclusiv juridic și politic, de măsurile luate și implementate pe timp de pandemie. Mitropolitul se putea adresa prezidentului-evlavios Dodon, dar probabil înțelege că Dodon nu decide mare lucru în activitatea de zi cu zi a instituțiilor…
Curiozitatea 3, teologico-politică – mitropolitul vorbește că Biserica e mai veche decît statul Republica Moldova și că din asta ar trebui să decurgă un statut privilegiat (mergînd pînă la a fi deasupra ordinii politice și legale a țării).
Nu știu ce o să facă Chicu – pentru că opțiunile pe care le are sînt proaste.
Ori nu cedează în fața bisericii și își creează imagine de ”prigonitor” al Bisericii (figură retorică folosită des – preoții pe BMW-uri și cu case de lux se prezintă ca fiind ”martiri prigoniți”).
Ori cedează și atunci…nimeni nu ar trebui să plătească amenzi pentru încălcarea regimului de carantină și ar trebuie să ne așteptăm la o nouă explozie a cazurilor de Covid (pentru care Chicu și restul Guvernului pot fi anchetați și băgați la dubă)…

Patriarhul Moscovei Kirill tot nu sta fara treaba pe perioada pandemiei. El face lucruri importante.
Ieri a urcat intr-un Mercedes blindat si a facut inconjurul Moscovei cu nu stiu ce icoana si s-a rugat ca orasul sa fie protejat de COVID-19.
Cortegiul patriarhului a fost insotit, evident, de politie – nici nu stii cum dusmanii (americanii, intelighentia liberala, anarhistii), fura strasnica arma a Patriarhului…
Cortegiul a facut un tur pe centura orasului Moscova cu icoana. Capitala deja va fi “protejata”. Celelalte parti ale Rusiei nu intra in zona de protectie a icoanei si sa se descurce cum vor (ele pot fi lasate la cheremul coronavirusului).
…Pe acest fundal, gestul preotilor moldoveni de a inconjura intreaga Moldova intr-un avion privat pare unul de incluziune. Ei au aratat icoana nu doar celor cu viza de resedinta in Chisinau ci si celor din Edinet si Cahul…
Traim intr-un Ev Mediu cu smarfoane: punem dronele si robotii sa tîrîie icoane și aghiazmă prin lume.

Altfel, dincolo de aspectele ridicol-comice ale ”plimbatului icoanelor” cu drona, avionul sau mercedesul blindat în jurul/deasupra orașelor amenințate de pandemia, biserica ortodoxă încearcă să re-creeze un mit.
Poate chiar să îl creeze, pentru că prima oară cînd s-a întîmplat mitul…nu e cert că s-a întîmplat în genere.
Plimbările de icoane de acum se referă și repetă în mod clar o situație mitică: în toamna lui 1941, cică, cînd nemții erau la 30 km de Piața Roșie, nu știu ce preot a zburat deasupra Moscovei cu o icoană…În noaptea care a urmat ”Dumnezeu” a trimis un ger de -30 grade și nemții au fost opriți…”Minunea” a apărut post-factum în anii 90, în unul din ziarele naționaliste și a fost preluată ulterior și de presa mainstream…De atunci a devenit un fel de legendă urbană. (O altă legendă, că Stalin s-ar fi întîlnit cu Matrona, o călugăriță rusă, și că asta ar fi întors cursul războiului, e re-actualizată aproape zilnic cînd demnitarii se întîlnesc cu lideri religioși).
Dacă mitul din 1941 e mit imaginat retrospectiv, pentru crize ulterioare Biserica ortodoxă construiește acum un mit documentat, cu foto și video și arhivă…

Vreo patru ani în urmă, a fost Patriarhul Kiril la Chișinău. În timpul vizitei, a depus, cu mult-mult tam-tam flori la basorelieful mitropolitului Bănulescu-Bodoni (fost Librărie Academică, acum magazin Orange).

Ceva vreme ”preafericita urnă cu flori”, inaugurată de un ditamai patriarh și un mitropolit, a stat lîngă basorelief și pe urmă a fost măturată de acolo, pentru că strica vidul magazinului Orange. N-a ajutat-o că a fost inaugurată de ditamai patriarul. Tovarnîi vid e mai important…

Un caz oarecum exemplar pentru ”religiozitatea” locală. Exaltată atunci cînd ajută la ceva (să cîștigi o rublă, să dai în cap la gay și feministe, să nu plătești impozite). Și ignorată de îndată ce încurcă la ceva (la cîștigatul unei ruble, de exemplu).
p.s. prima poza e de azi, 2017. a doua, de calitate mai proastă, e din 2014.

Imaginea compozită (două afișe publicitare puse unul peste altul) poate fi privită în două feluri. Pe de o parte, ca un colaj reușit: Promoție fierbinte pentru Balul de Absolvire 2016, Karaoke Concert Hall…Mănăstirea Saharna…Și e amuzant să vezi aceste vecinătăți publicitare – diverse afișe care stau alături sau unul peste altul…

Pe de altă parte, dacă mergi strict pe afișul religios observi că așa-zisul pelerinaj ”religios” e de fapt o călătorie într-o lume religioasă necanonică…
Care, spre deosebire de învățătura oficială a Bisericii, recunoaște farmecele și se ocupă de dezlegarea lor…
Care a inventat nu știu ce Sfîntă Copie care ar verifica dacă persoanei i s-au făcut farmece. Un fel de farmeco-metru.
(După modelul scientologiei care folosește un aparat similar, e-meter, pentru a determina starea sufletului ”credinciosului”).
Am o  bănuială că Rugăciunile Sf. Vasile pentru ”delegarea farmecelor, rezolvarea problemelor personale, familiare și alcoolism”  înseamnă de fapt un fel ocolit de a spune ”exorcism” (practica a fost interzisă oficial de Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova de cîteva ori, ultima oară în februarie anul acesta. Despre persistența practicii a scris recent Franco Brusa pentru Osservatorio Balcani e Caucaso).

În fapt, (pentru mine ca observator ateu/agnostic) contează nu atît canonicitatea ori necanonicitatea acestui gen de practici – pînă la urmă e treaba bisericii să vegheze asupra ”hotarelor credinței”, ci mai ales persistența îndărătnică a acestei sfere ce îmbină religiozitatea individuală (oamenii merg de bună voie la aceste slujbe, unii chiar plătesc să ajungă acolo), religia populară colectivă (practicile de a beneficia de asemenea ”servicii religioase” sunt percepute ca fiind normale de restul comunității), sincretism religios de inspirație New Age (farmeco-metrul) și noi forme de participare religioasă – turismul religios.

Fragment de normă bisericească:

”Capitolul III (p.7): Sinodul episcopal al Bisericii Ortodoxe Ruse din 1994 a accentuat justeţea poziţiei potrivit căreia Biserica nu acordă preferinţă nici unei organizări Statale, nici uneia din doctrinele politice existente…

Capitolul III (p.8): …există domenii în care clerul şi structurile canonice ale Bisericii nu pot să sprijine Statul sau să coopereze cu el. Acestea sunt următoarele:
a) lupta politică, agitaţiile electorale, campaniile în sprijinul unor partide politice sau persoane private şi al unor lideri publici sau politici…

Capitolul V (p.2): Participarea conducerii superioare a Bisericii şi a clerului şi, prin urmare, şi a Plinătăţii Bisericii la activităţile unor organizaţii politice şi la procesul electoral sprijinind în mod public organizaţii politice implicate în alegeri, candidaţi independenţi, agitaţii electorale şi aşa mai departe, sunt imposibile. Clerului nu-i este îngăduit să accepte candidaturi pentru alegeri în nici un fel de organe ale puterii reprezentative, la nici un nivel.

(“Biserica şi Societatea sau Fundamentele Concepţiei Sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse”. Sinodul episcopal jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse Moscova, 13-16 august 2000).”
Traducere în română: ier. Petru Pruteanu.

Probabil e cazul să declarăm Mitropolia Moldovei drept organizație de partid care ar primi finanțări exact conform legii despre finanțarea partidelor politice…
Ar fi și mai ușor pentru Biserică – nu ar trebui să se bîlbîie atîta pretinzînd că are nu știu ce legatură cu cerurile.

sursă imagine: ziarul Adevarul, 27 mai (un mulțumesc aparte Tatianei Chebac pentru semnalarea imaginii)