blog implicat

carti filme muzica idei polemici

Author: Vitalie Sprînceană Page 2 of 179

Măștile pandemiei

Din 4 mai măștile de protecție devin obligatorii în transportul public din Chișinău… Decizie rezonabilă. (Ele trebuiau să fie obligatorii în transportul public probabil din februarie, cel puțin).

În legătură cu epopeea măștilor de protecție, îmi vine în minte o observație tare bună a lui Serge Halimi, de la Le Monde Diplomatique:

Inițial măștile nu serveau la nimic (pentru că nu se găseau și autoritățile deloc nu doreau ca cetățenii să se întrebe de ce nu-s măști). Acum, pentru că se găsesc deja (iar, nu ne întrebăm cum au apărut ca prin minune la suprapreț), măștile sînt indispensabile și utile.

Ar trebui de scris o istorie a aceste pandemii pornind de la măști. E mai multă economie și politică în bucățile alea de tifon decît în multe manuale de teorie politică și economie.

Biserica Ortodoxă din Moldova este combativă și curoajoasă în lupte inutile…

Biserica Ortodoxă din Moldova este combativă și curoajoasă în lupte inutile…
Sînt vreo două războaie inutile pe care Biserica Ortodoxă le poartă de cîțiva ani.
Un război inutil este cel cu comunismul. Ca orice război laș el a început…după prăbușirea comunismului, adică post-factum. Pe vremea URSS Biserica Ortodoxă nu avea cînd să lupte cu regimul – se grăbea să colaboreze ca nu cumva să-și piardă toate pozițiile.
Al doilea război pe care Biserica Ortodoxă îl poartă este cel..cu bunul simț. Ba împotriva ”cipurilor”, ba împotriva ”gayilor”, ba ”împotriva ideologiei genului”, ba împotriva antenelor 5G…Ultima luptă e cea împotriva celor care luptă împotriva virusului Covid-19…(Ca să înțelegeți: Biserica e de partea virusului.)
În loc să contribuie la atenuarea efectelor pandemiei, la consolidarea comunităților, la organizarea ajutorului pentru grupurile vulnerabile, Biserica Ortodoxă…vrea să scoată steaguri și să pozeze în chip de erou (exact în momentul în care actul cel mare de eroism e …să stai acasă și să nu fii un lanț în veriga de distribuție a virusului).
Ultimul episod al acestei lupte inutile este reprezentat de adresarea mitropolitului Vladimir către prim-ministrul Chicu
Șeful Mitropoliei Moldovei se plînge că restricțiile aplicate bisericii în perioada pandemiei sînt prea dure – amenzi, restricții de adunare etc.
Curiozitatea 1 – adresarea vine după ce instanțele de judecată au început să lase în vigoare amenzile aplicate de poliție și contestate de biserică (biserica preotului cu locuințe de milioane, Pavel Borșevschi, strînge 22 mii de lei pentru a plăti amenda).
Curiozitatea 2 – misiva îi e adresată prim-ministrului Chicu (omul care răspunde, inclusiv juridic și politic, de măsurile luate și implementate pe timp de pandemie. Mitropolitul se putea adresa prezidentului-evlavios Dodon, dar probabil înțelege că Dodon nu decide mare lucru în activitatea de zi cu zi a instituțiilor…
Curiozitatea 3, teologico-politică – mitropolitul vorbește că Biserica e mai veche decît statul Republica Moldova și că din asta ar trebui să decurgă un statut privilegiat (mergînd pînă la a fi deasupra ordinii politice și legale a țării).
Nu știu ce o să facă Chicu – pentru că opțiunile pe care le are sînt proaste.
Ori nu cedează în fața bisericii și își creează imagine de ”prigonitor” al Bisericii (figură retorică folosită des – preoții pe BMW-uri și cu case de lux se prezintă ca fiind ”martiri prigoniți”).
Ori cedează și atunci…nimeni nu ar trebui să plătească amenzi pentru încălcarea regimului de carantină și ar trebuie să ne așteptăm la o nouă explozie a cazurilor de Covid (pentru care Chicu și restul Guvernului pot fi anchetați și băgați la dubă)…

Carantina și imaginarul politic

Proteste, ritualuri religioase, muncă, socializare… situația de carantină a făcut vizibilă dependența majorității practicilor noastre politice, culturale și religioase de proximitate și interacțiune fizică, față în față…

Cu ocazia asta putem vedea cît de mult depinde imaginarul nostru politic de acțiuni fizice în spații fizice… Pichete, proteste, adunări, blocări, ritualuri, acțiune non-violentă – toate presupun oameni care fac lucruri cu alți oameni în spații fizice – discută, ocupă spații, blochează, pichetează etc.  

Retorica tehnocrată a schimbărilor radicale produse de internet trebuie amendată – internetul, rețelele sociale, noile media – toate nu sînt decît apendice și instrumente auxiliare ce servesc mobilizarea politică în spații fizice…

Adică, oricît de stridentă și gălăgioasă ar fi discuția despre instrumentele de mobilizare și organizare on-line, de cele mai multe ori acestea nu sînt decît…instrumente care să ne ajute să ne adunăm și să facem chestii în spațiul fizic… (Internetul politic nu are încă un imaginar pozitiv al său, doar o parte întunecată, aia de supraveghere…)

Încă nu am văzut pe perioada acestei stări de carantină modele de acțiune on-line (petițiile tot nu-s utile decît prin faptul că fac referință la posibilitatea unor scrisori și adresări pe hîrtie) ce ar reuși deopotrivă să captureze imaginația, să fie ”periculoase” pentru putere și să mobilizeze mulți oameni pentru schimbare. 

Carantina ne face să chestionăm noțiuni de bază ale vocabularului și imaginarului nostru politic…Ce înseamnă ”comunitate” dacă oamenii nu se pot aduna în spații fizice și stau izolați în fața propriilor dispozitive? Ce mai înseamnă ”adunare” fără ca oamenii să aibă posibilitatea de a se aduna? Ce mai înseamnă ”democrație” dacă instituțiile statului lucrează on-line (de exemplu în Moldova dispozițiile Comisiei pentru Situații Excepționale intră în vigoare…de la momentul publicării lor nu în Monitorul Oficial ci pe pagina de internet a guvernului)? Ce mai înseamnă ”protest” și dreptul la întruniri dacă ni se interzice să ieșim din casă? Ce mai înseamnă ”secretul corespondenței” dacă poșta și-a suspendat activitatea?  Ce mai înseamnă participare?
Constatăm că ele depind în mod crucial de interacțiuni fizice, de proximitate, de comunicarea față în față…

Carantina, după cum zic epidemiologii, s-ar putea să fie o prezență de lungă durată (putem aștepta la sigur un nou val de coronavirus în toamnă)… 

Asta înseamnă că și restricțiile actuale se pot păstra un termen indefinit…

Ar trebui să reactualizăm și să renovăm imaginarul și repertoriul nostru politic.


Despre Mămăligă și curaj…

Canalul colectiv ”anonim” al Partidului Acțiunii Comune Congresul Civic a decis să mă bage în seamă…Cică de ce nu facem nimic pentru oamenii care nu pot accesa acum ajutoarele de șomaj…
(E la modă, printre ”intelectualii” negînditori să dea vina pe activiști, cetățeni dacă…nu lucrează instituțiile. Dacă primăria sau asistența socială nu funcționează îs de vină activiștii și ceilalți…)
Tovarășii tocmai abia au descoperit ”clasa muncitoare”, precaritatea și problemele sociale în ceva carte și…hai să scrie acum ca și cum ei îs unicii cărora le pasă, ca și cum ei îs unicii care au făcut ceva…sau care pot face ceva.
Evident, ei au făcut ceva – au spus (altă îndeletnicire a intelectualilor de facebook – să spună altora cum să facă lucrurile).
Eu sînt un om mic și tare mi-aș dori să am influența pe care ei mi-o prescriu…
Și fac chestii de om mic: împreună cu o echipă de entuziaști am pus la cale o platformă (ida.md) anonimă, pe care muncitorii pot raporta încălcări și abuzuri ale drepturilor lor (iar noi găsim juriști și ne ajută și îi consiliem și îi sprijinim din entuziasm că nu avem bani de asistență juridică).
Pe platzforma.md, împreună cu echipa și colaboratorii, am scris mai multe despre muncă și muncitori decît tot canalul lor colectiv. Am făcut împreună studii despre necesitatea unor instanțe specializate pe drepturile muncii (pentru că judecătorii le ignoră), am calculat salariul de trai minim în Moldova…
Cu camarazii și camaradele de la OccupyGuguță am protestat pentru salarii mai mari (și nu ne-a fost frică să ieșim în stradă cînd autorii canalului….se ascundeau după anonimitate. Nu i-am văzut atunci.)
Acum, cu cîteva grupuri minunate sîntem implicați în mai multe eforturi de voluntariat pe timp de pandemie – ajutăm bătrînii și persoanele nevoiașe cu cumpărături, am organizat o campanie de colectare de fonduri din care au fost procurate produse alimentare. Cu alte colege și colegi am pornit împreună inițiativa Coliba Albastră și ajutăm oamenii fără adăpost din Chișinău…Zilnic interacționăm cu peste 100 oameni ai străzii (pe care toată lumea, inclusiv autoritățile) i-au lăsat baltă…Unii din acești oameni probabil îs cu Covid, noi vorbim cu ei, le ducem prînzuri, le procurăm medicamente, le ducem haine, apă etc…
I-aș invita pe anonimi să vină în toată componența prezidiului partidului cu noi măcar într-o zi…Dar na, e mult mai ușor, ca partid să te iei de activiști, să scrii baliverne ”confidențiale” despre președinte și alaiul său, să distribui meme-uri … și să o faci asta anonim.
Aștept ca Marele Partid cu ”agendă socială” să fie mai vocal…Nu doar pe telegram. Să îi ajungă, de exemplu, măcar curaj de un protest..

Biserică și partid…în URSS și după.

Este Biserica Ortodoxa de azi mostenitoare a bisericii ortodoxe din Uniunea Sovietica?
..Am fost intrebat azi la o emisiune radio despre trecut…
Nu am reusit sa raspund atunci asa ca o fac acum:
Biserica Ortodoxa de azi e mostenitoarea unica a partidului comunist. ( Ca stil de viata, ca nomenklatura, ca ideologie institutionala).

Test Covid-19

Ne-am testat la Covid-19…Simțeam nevoia – de o lună interacționăm zilnic cu peste 100 persoane ale străzii dar și alte persoane…
Am retrăit oleacă.
Rezultatul e negativ.
Ne-am calmat pentru noi. Ne-am calmat pentru rudele și pentru prietenii noștri.

Chibrite antigripă

Ambalaj de chibrite, anii 60.

Page 2 of 179

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén