Deja de mai multă vreme am certitudinea că 9 mai e o sărbătoare incompletă, una care nu marchează victoria finală asupra fascismului, ci un armistițiu temporar cu acesta…

8/9 mai 1945 nu reprezintă, în această lectură, decît o victorie a fascismului de stat, dar nu și o victorie asupra fascismului ca practică politică, ca ideologie, ca idee și ideal. Altfel spus aliații au învins Germania nazistă și Italia fascistă (și au discreditat probabil pentru totdeaună ideea unui stat fascist) dar nu au învins fascismul în genere…

Ultimul e încă viu, poate mai viu decît acum cîteva decenii.
Îl vedem în renașterea unor mișcări neofasciste explicite, care nu se sinchisesc să afișeze svastici și altă simbolică nazistă (mergînd și la portrete cu Hitler).

Dar îl găsim și în alte părți, cu alte nume și ”gătit” cu alte ingrediente: antisemitismul mai e încă foarte viu (inclusiv la noi), ura față de grupurile religioase minoritare, ura față de romi, LGBT, persoane fără adăpost, săraci, suspiciunea față de minoritățile naționale. (Ele nu-s explicit fasciste pentru că au alte ”raționalizări” – morala, puritatea corpului național, familia tradițională, curățenia etc. Dar au la bază aceleași ingrediente ”fasciste” – eugenia și nativismul).

Ne confruntăm cu atitudini și practici ”fasciste” aproape zilnic – de la ”telectuali” care-și doresc ca poliția (de ce nu SS direct) să ia persoanele fără adăpost de pe străzi pentru că strică imaginea orașului, la naționaliști și antisemiți care visează deportări (în cel mai bun caz) și împușcări (în celelalte cazuri) ale diverselor grupuri și oameni care afectează ”puritatea corpului moral, etnic, religios și lingvistic” al națiunii, la inși care zic că săracii trebuie să crape pentru că…și-o merită, la ”buni creștini” care-s gata să snopească în bătaie ”lesbiene și gay” pentru că le ”subminează familia tradițională”, la ”tehnocrați” sofisticați care argumentează că democrația asta a noastră e proastă pentru că dă vot și voce la toată prostimea (și ar fi nevoie de restrîns votul doar la ”deștepți și ielită”)…

Din fericire și ”antifasciștii” sînt vii și activi: de la cei și cele care luptă pentru incluziune, justiție socială și economică, egalitate, cei care militează pentru justiție locativă, cei care practică solidaritatea prin ajutor, susținere și împuternicire a grupurilor vulnerabile etc.

Adică, războiul mai este viu și încă se mai desfășoară pe multiple fronturi (fără Katiușe și fără tancuri și fără mareșali)…

Și de aia 9 mai ar trebui să fie nu doar sărbătoarea unui trecut ci și celebrarea și consolidarea unei lupte contra fascismului care se desfășoară în prezent.