De cîteva zile văd, prin buletinele știri, că se întîmplă tot mai multe cazuri cînd cupluri de bătrîni din sate sînt jefuiți, bătuți etc (un caz la Soroca, altul la Drochia etc). În satul meu, Coropceni, acum cîțiva ani era ”activ” un violator ”specializat” în bătrîne pe care poliția nu l-a mai găsit (poate nici nu l-a căutat, că îs prinși să monitorizeze proteste)… Satele devin tot mai mult zone de violență, mai ales asupra bătrînilor, femeilor singure etc.
A venit vremea pozelor pe facebook cu popi ce spovedesc oameni aflati pe moarte. Care-i sensul acestei imagini? Femeia asta tre sa moara fericita pentru ca o sa apara in selfieul lui Valuta? Ce urmeaza? Selfiuri de linga groapa ori de pe marginea sicriului si cu mesaje de genul: mortului i-o mers, apare pe facebook. Sincer, Dumnezeu, daca exista, nu are gust: cum sa ai asemenea slujitori?
Toată ziua a nins. Ninge și acum. Ninge calm, fără grabă. În sat ninsoarea înseamnă mult: ea aduce un fel de căldură (oximoron, evident) și liniște. Și pace. Ninge egalitar, peste tot: peste casele la care a venit cineva, ninge peste casele în care nu a venit nimeni, ninge și peste casele în care nu mai trăiește nimeni demult. Ninge peste prietenii, peste dușmănii, peste indiferențe, peste veselie. A nins în ajunul Crăciunului și aceste două lucruri puse laolaltă – Crăciun și ninsoare – produc un fel de efect de calm și … liniște. A nins și peste casa primarului (care a trecut recent de la un partid trecut pe la guvernare la un partid care se află acum la guvernare). A nins și peste casele oamenilor de dreapta, și peste casele oamenilor de stînga, și peste casele celor indeciși… A nins și peste ”barul” din sat care nu dă bonuri fiscale. Mă rog, ei bat în casă o anumită sumă (de ordinul a cîteva mii de lei) iar restul îi trec așa, pe alături de aparatul de casă… E păgubit statul de mii de lei impozite dar…cine stă să numere acum bani. Mai ales că asta se întîmplă de ani de zile peste tot în țară. Mai ales că se întîmplă cu știrea organelor fiscale de la raion care…au și ele partea lor. A nins și peste camioneta magazinului social ambulant al lui Șhor, care vine în fiecare duminică în centrul satului, pe locul fostului magazin alimentar de stat (construit în vremea sovietică și care nu mai lucrează demult) și vinde produse ”sociale” (în sensul de mărfurile cele mai utilizate – crupe, pîine, conserve, mezeluri) la prețuri ”sociale” (în sens de prețuri scăzute). Nu știu cum funcționează, din punct de vedere legal, acest magazin-caravană. Oamenii oricum merg acolo să-și ia diverse lucruri: salam, pîine etc. E mult mai ieftin, iar într-un sat sărac cuvîntul ”ieftin” e cel care deschide uși și pune oameni în mișcare… Clar că magazinul ambulant al lui Shor crează competiție neloială magazinelor din sat. Într-o altă lume probabil lucrurile ar funcționa altfel. Nu și în Moldova. (Nu mă apuc să apăr capitalismul dar…parcă ar fi cazul să fie un fel de concurență loială dacă tot e economie de piață). Ninge…peste toate ninge.
Interesantă (și foarte tulburătoare) idee întîlnită în ultima carte a lui Boaventura de Sousa Santos ”The End of the Cognitive Empire: The Coming of Age of Epistemologies of the South” despre extractivismul care este caracteristic științelor sociale moderne: ele extrag cunoaștere, informație sau opinii de la subiecți (prin chestionare, experimente, anchete, interviuri) pe care le trec apoi prin diverse filtre și le prezintă ca fiind cunoaștere științifică. Populațiile care oferă această cunoaștere primară, din care este ulterior construită cunoașterea științifică, nu rămîn cu nimic. În contrast, Santos propune o metodologie în care cunoașterea are loc împreună cu subiectul în loc de cunoașterea despre subiect.
