Feb 14 2017

Factory Girl (2006)

Vitalie Sprînceană

Un film destul de decent despre o femeie, Edie Sedgwick, care e prinsă între doi bărbați faimoși: Andy Warhol (care o transformă într-un fel de superstar pop) și Bob Dylan (care dispune de ea, într-un mod similar – ca un instrument prin care își afirmă eog-ul artistic) și care ajunge să fie abandonată de ambii…
Mie mi-a amintit pe alocuri de mitul Pygmalion.


Feb 13 2017

Ziua Radioului

Vitalie Sprînceană

E ziua radioului azi și e un prilej de amintiri: ani la rînd (vreo 15) am ascultat Radio Moldova (la radio prin fir – așa-zisa радио точка. Azi la ședința operativă a primăriei aflu că au rămas încă în oraș vreo 23 mii de astfel de conexiuni)… Teatrul radiofonic, povestea de seară, o melodie pentru tine, modern club 805 – erau nume de emisiuni pe care le așteptam cu nerăbdare.
Pe urmă, la Sofia, student fiind, am ascultat Radioul public bulgar – BNR (și ceva radio rock)..
Întors în Moldova am ascultat în temei RFI, BBC Moldova (unde am avut și o scurtă încercare de a lucra, din care n-a rămas nici măcar o urmă pe internet în arhiva redacției în limba română)  și Radio Moldova. O perioadă foarte scurtă am ascultat Nashe Radio, unde se dădea rock rusesc, dar pe urmă l-au închis.
În America am ascultat NPR (National Public Radio), BBC și, pe internet, cîteva radio-uri franțuzești: France Info, France Culture, RFI, Rock FM (București și Moskova)…
Acum ascult France Info, France Culture, Deutschland Radio Kultur, Ekho Moskvy, BBC, FIP, uneori Radio Moldova Actualități…(și mai multe emisiuni de la alte posturi de radio, în temei pe net).
De fiecare dată cînd călătoresc undeva, pornesc radioul și ascult stațiile locale (chiar dacă nu înțeleg limba)…Așa am ascultat radiouri suedeze, macedonene, croate, italiene, daneze, spaniole, poloneze etc.
Iubesc radioul…

Nostalgia mea cea mai mare este radioul prin fir.
La radio prin fir ascultam meciurile echipei naționale de fotbal (televizorul alb-negru “Рекорд В-312” ni se stricase  pentru că curentul electric se deconecta din două în două ore iar uneori nici tensiunea nu era suficientă). Dintre meciurile memorabile, țin minte că am ascultat unul în 1995 între Moldova-Bulgaria și care s-a jucat pe stadionul Republican…(Bulgarii tocmai veneau după mondialul din America pe care îl văzusem și am ascultat cu sufletul la gură întreg meciul).
Tot la radio prin fir părinții ascultau seriale mexicane populare de genul Alondra – le dădeau atunci și la tv și la radio. Era satul pustiu ca la război cînd se dădeau filmele astea.
O altă chestie fascinantă legată de radioul prin fir era că acesta lucra o vreme chiar și după ce se deconecta energia electrică așa că puteam asculta și pe intuneric, la lumina lămpii de gaz sau a candelei de ulei.


Feb 2 2017

un prezent sărac e garanția unui viitor sărac

Vitalie Sprînceană

Ziarul Revista Economică (Экономическое обозрение) din 2 februarie încearcă să povestească o istorie economică de succes de la Hîncești: o fabrică de încălțăminte în satul Obileni care produce marfă pentru Adidas…
Îs cică vreo 200 oameni care lucrează, aduși din vreo 11 sate. Fabrica are vreo 200 angajați, investitorii italieni au făcut un mini-hotel pentru angajații italieni (inginerii și tehnologii îs străini)…
Cei 200 muncitori locali produc cam 1000 perechi de încălțăminte pe zi…
Și totul e frumos pînă la propoziția: Însă salariul mediu al muncitorilor este mai mic decît la Chișinău sau chiar la Hîncești…
Citesc pe site-ul Biroului Național de Statistică: salariul mediu pe raionul Hîncești, în anul 2015 era cam 3600 lei. Adică 170 euro. Pe lună. Sau și mai puțin. Cam 1 euro pe ora (de 20 si ceva de ori mai ieftin decît în UE).
Chestia asta se cheamă exploatare.
Eu nu am văzut încălțăminte adidas mai ieftină de 50 euro. 1000 de perechi pe zi inseamna vreo 20 000 perechi pe lună. La 50 euro bucata înseamnă producție în valoare de peste 1 mln euro.
Pentru salarii se duc 200 x 170= 34 mii euro per lună. Cam 3.4 procente din cifra de afaceri…
La 3000 și ceva de lei (s-ar putea să fie chiar și mai puțin că articolul n-o spune), contribuțiile sociale și cele la fondul de pensii îs minime. Ceea ce garantează actualului muncitor azi un prezent sărac iar mîine o bătrînețe săracă.