Ziarul Revista Economică (Экономическое обозрение) din 2 februarie încearcă să povestească o istorie economică de succes de la Hîncești: o fabrică de încălțăminte în satul Obileni care produce marfă pentru Adidas…
Îs cică vreo 200 oameni care lucrează, aduși din vreo 11 sate. Fabrica are vreo 200 angajați, investitorii italieni au făcut un mini-hotel pentru angajații italieni (inginerii și tehnologii îs străini)…
Cei 200 muncitori locali produc cam 1000 perechi de încălțăminte pe zi…
Și totul e frumos pînă la propoziția: Însă salariul mediu al muncitorilor este mai mic decît la Chișinău sau chiar la Hîncești…
Citesc pe site-ul Biroului Național de Statistică: salariul mediu pe raionul Hîncești, în anul 2015 era cam 3600 lei. Adică 170 euro. Pe lună. Sau și mai puțin. Cam 1 euro pe ora (de 20 si ceva de ori mai ieftin decît în UE).
Chestia asta se cheamă exploatare.
Eu nu am văzut încălțăminte adidas mai ieftină de 50 euro. 1000 de perechi pe zi inseamna vreo 20 000 perechi pe lună. La 50 euro bucata înseamnă producție în valoare de peste 1 mln euro.
Pentru salarii se duc 200 x 170= 34 mii euro per lună. Cam 3.4 procente din cifra de afaceri…
La 3000 și ceva de lei (s-ar putea să fie chiar și mai puțin că articolul n-o spune), contribuțiile sociale și cele la fondul de pensii îs minime. Ceea ce garantează actualului muncitor azi un prezent sărac iar mîine o bătrînețe săracă.