Oct 27 2014

Fraternite. Acum și în arabă

Vitalie Sprînceană

Dincolo de sfera internet și de limbajul aferent ce l-a creat (și care a colonizat sau ”acaparat”  înțelesurile unor cuvinte și expresii) , rețelele sociale funcționează cam așa:  un Cineva, care deține o informație despre un raid al poliției, face truda de a traduce anunțul și în arabă (principala limbă a imigrației în Franța) și îl lipește mai ales în cartierele în care aceștia locuiesc sau muncesc. Ca să fie preveniți, să se ferească, să scape.
Fraternité vorbește și araba. Ceea ce-i mai mult decît bine. Înseamnă că Revoluția Franceză a avut un sens.


Oct 22 2014

farmaceutică

Vitalie Sprînceană

Cred că am început  să (și îmi e frică încă să rostesc cuvîntul acesta) îmbătrînesc. M-am prins că, pe neobservate, m-am pricopsit cu o întreagă farmacie ambulantă pe care o port cu mine oriunde aș merge. Nu îmi amintesc cînd a început treaba asta dar văd că se tot adună constant in rucsacuri, genți de călătorie preparatele medicale sub formă de pastile, prafuri, unguenți etc. Întîi a fost Ibuprofen pentru dureri de cap, apoi cărbune activat pentru indigestii, pe urmă pancreatin pentru facilitarea digestiei, halls, inițial, pentru răceală, iar acum Rinzasip…

Momentul plin de disconfort psihologi cînd înțelegi că organismul începe să nu se mai isprăvească cu felurile boli și infecții. Și începi să-l ajuți.


Oct 20 2014

Despre Uniunea Scriitorilor doar de rău…(2)

Vitalie Sprînceană

Ce mai fac scriitorii? Un ban…

Am sunat la telefonul indicat în anunțul din imagine (publicat în numărul de vineri, 17 octombrie, al revistei Экономическое Обозрение).
Am întrebat cît costă un metru pătrat pentru că am vrea să facem o bibliotecă Platzforma, un spațiu pentru discuții și întîlniri.
Cică e 130 lei pe lună. La 53 metri pătrați asta înseamnă aproape 7000 lei.  Cam vreo 480 dolari.
Am zis că suntem o inițiativă culturală și mi-au răspuns că nu fac reduceri pentru ele.
…Trăim în vremuri potrivnice. Pentru texte nu se mai dau apartamente, vile, foi de odihnă la sanatoriu și nici măcar spații de bibliotecă. Ca odinioară. 
Ne-om descurca.

p.s. Aștept cu nerăbdare următorul ”of!” în public a vreunui ins care să povestească despre cît de ostil era regimul sovietic culturii și cît de ”prietenos” față de ea ar fi statul moldovenesc ”democratic”.
O presiune – politică, a fost înlocuită cu mult succes de o alta – economică.

Prima parte a seriei se gaseste aici.


Oct 18 2014

rap ateu

Vitalie Sprînceană

Vreo 10 ani în urmă, cînd eram pe faza ateismului militant, aș fi ascultat astfel de muzică. Ea era însă eu nu aveam acces la ea. Cum nu am avut acces la multe.
M-a prins zilele acestea o nostalgie pentru acea stare. Încerc s-o recreez.


Oct 18 2014

carti

Vitalie Sprînceană

Jonathan I. Israel. Enlightenment Contested. Philosophy, Modernity, and the Emancipation of Man 1670-1752. (Oxford University Press, 2006).

Ivan Illich. The Rivers North of the Future. (House of Anansi Press, 2005).
Uimit să citesc la începutul cărții o biografie a lui Illich și să descopăr că a fost preot catolic.

O istorie despre instituționalizarea milei, povestită de Illich. ”Let me tell you a story I heard from the late Jean Daniélou, when he was already an old man. Daniélou was a Jesuit and a very learned scriptural and patristic scholar, who had lived in China and baptized people there. One of these converts was so happy that he had been accepted into the Church that he promised to make a pilgrimage from Peking to Rome on foot. This was just before the Second World War. And that pilgrim, when he met Daniélou again in Rome, told him the story of his journey. At first, it was quite easy, he said. In China he only had to identify himself as a pilgrim, someone whose walk was oriented to a sacred place, and he was given food, a handout, and a place to sleep. This changed a little bit when he entered the territory of Orthodox Christianity. There they told him to go to the parish house, where a place was free, or to the priest’s house. Then he got to Poland, the first Catholic country, and he found that the Polish Catholics generously gave him money to put himself up in a cheap hotel. It is the glorious Christian and Western idea that there should be institutions, preferably not just hotels but special flophouses, available for people who need a place to sleep. In this way the attempt to be open to all who are in need results in a degradation of hospitality and its replacement by caregiving institutions.”