Mar 31 2013

ispite. fara pacat.

Vitalie Sprînceană

Credincioșii ce caută prin magazine maioneze, cașcavaluri, lapte, salamuri și carne de post nu demonstrează loialitate față de credința a cărei precepte pretind că le respectă, ci față de lumea ispitelor în care carnea e gustoasă, maioneza pare delicioasă iar salamul e considerat mîncare apetisantă.
Ei își doresc un post care ar fi, din punct de vedere culinar, la fel de gustos precum vremurile obișnuite, dar care ar fi totuși lipsit de păcat.
Un fel de: și stomacul plin, și sufletul în rai.
Scotocirea tarabelor pentru a identifica echivalentele de post ale mîncărurilor obișnuite nu creștinizează în vre-un fel lumea laică a ispitei culinare  ci mai degrabă legitimează ispita în cadrul credinței creștine.

p.s. a se citi cu excelenta diagnoză pe care Horia Roman Patapievici o pune credinței ortodoxe în spațiul românesc într-o recenzie la filmul ”După Dealuri” a lui Cristian Mungiu:

Citirea pomelnicului de păcate în vederea spovedaniei ilustrează în chip strălucit esența religios-morală a ortodoxiei — absența unei conștiințe etice a păcatului, în condițiile unei respectări scrupuloase  a rînduielilor. Păcatul e un nomenclator, nu e deloc, în primul rînd, conștiința lui. Păcatul nu e sfîșietor, nu e îngrozitor, nu e, ca la catolici, o catastrofă existențială care îți modifică viața, e un pomelnic, o rînduială practică (nu morală) a desprinderii de el, în vederea uitării. Felul în care ai redat această particularitate stranie a ortodoxiei sincere e remarcabil. Nu ai șarjat, nu ai ironizat, ai știut să arăți și, mai ales, să sugerezi.
În rezumat. Ai știut să redai în chip memorabil, cu ochiul filmului tău, cele două trăsături subtile și complet ignorate ale ortodoxiei practice — (1) absența lui Dumnezeu din lumea în care rînduiala Lui e observată cu sfințenie; (2) prezența păcatului, și negocierea pragmatică cu el, în absența conștiinței păcatului. (sursa)


Mar 26 2013

discursul religios intre sex si saracie.

Vitalie Sprînceană

Motto: ”De ce Biserica Ortodoxă a Moldovei se interesează enorm de ceea ce face omul cu organul său sexual, dar nu-i pasă deloc dacă acesta mănîncă, dacă are un adăpost unde să doarmă sau un loc unde să muncească și să fie răsplătit decent?

 Orice critică dinspre stînga a religiei (mă refer aici și la alte grupuri creștine) ar trebui să pornească din gîndul exprimat în motto…

Am obosit să tot văd preoți și enoriași care se inflamează ori de cîte ori aud cuvîntul ”sex” mai ales în raport cu copiii, dar care dorm liniștiți și se fac a nu auzi alte cuvinte precum ”sărăcie”, ”foame” sau ”crimă” în legătură cu aceeași copii…

Șirul ironic de coincidențe al sorții a făcut ca ieri, 26 martie, televiziunile să fie împărțite între două subiecte: cel al preoților ce amenințau cu protestele în caz că Ministerul Educației nu retrage o oarecare carte din biblioteci și cel al fostului procuror general Valeriu Zubco, chemat la CNA să dea mărturii în cazul Vînătorii de la Pădurea Domnească din 23 decembrie 2012.

La un moment subiectele s-au intersectat chiar – un preot glăsuia, în studioul Publika despre pericolul sexului, homosexualilor și a coruperii moralei, în timp ce fostul procuror afirma, cu multă aroganță și doza obligatorie de tupeu a funcționarului moldovean că nu se simte vinovat că ar fi tăinuit, cu bună știință, omorul petrecut la acea vînătoare cu ghinion.

N-a îndrăznit preotul Văluță (el era în studio) să zică lucrurile pe care ar fi trebuit să le rostească un preot: omorul e PĂCAT, și ascunderea crimei ține la fel de domeniul PĂCATULUI.

Doar în acest caz, discuția despre subminarea fundamentelor morale ale societății de către puterea politică era relevantă.