Campurile de batalie ale monoteismelor

Vitalie Sprînceană

Astea ar fi fronturile de luptă între cele trei monoteisme – creștinism, islam și iudaism (1).

Unele datează încă de la începuturile fiecărei religii, altele, mai ales în ecuația iudaism-islam, au apărut recent și se datorează unor schimbări (geo)politice survenite în ultimii 50-60 ani.

În mai toate cazurile elementul teologic e doar unul printre altele, suplimentat și complementat fiind de cel politic, social-cultural și economic.

Cărțile Sfinte ascultă și de logici seculare.

Dușmăniile, pe de altă parte, au însoțit întotdeauna ca o umbră, pretențiile de iubire ale fiecărei religii în parte.

Deci:

antiiudaismul creștin (născut în Epistola către Romani a lui Pavel, altă sursă – Evanghelia după Ioan).

antiislamismul creștin (începe din epoca ripostelor bizantine împotriva atacurilor arabo-islamice din secolele al VII-lea și al VIII-lea și continuă de atunci).

antipăgânismul creștin (de sorginte urbană și imperială îndreptat împotriva tradițiilor rurale și populare).

anticreștinismul islamic.

antiiudaismul islamic (intensificat mai ales în secolul XX).

antipăgânismul islamic (de orientare anti-urbană, cheamă la reconstituirea ummei, a comunității a cărui prototip e societatea rurală).

anticreștinismul evreiesc.

antiislamismul evreiesc (de origine recentă, legat mai ales de existența statului Israel).

antipăgânism evreiesc (surse multiple, de la Moise spre noi).

La ele s-ar adăuga o mulțime de mini-fronturi intramonoteiste: anticreștinismul creștin (lupta între diferitele interpretări ale creștinismului: ortodoxie, catolicism, variantele protestante), antiiudaismul iudaic și antiislamismul islamic (suniți și șiiți dar și altele).

E o listă cu diagnoze, nu cu soluții.

 

1. (listă-catalog alcătuită de Peter Sloterdijk în Zelul față de Dumnezeu, București: Curtea Veche, 2012)


Leave a Reply

CommentLuv badge