blog implicat

carti filme muzica idei polemici

pe scurt…despre un subiect lung. cu biserica ortodoxa din Moldova

Proiectul de compromis al Legii Anti-Discriminare, cel care a ținut cont și de punctul de vedere al Bisericii elimina criteriul ”orientare sexuală” și-l pomenea doar în art. 7, în legătură cu interzicerea discriminării în câmpul muncii.

Au fost scoase însă, din rațiuni perfect necunoscute, și criteriile ”stare a sănătăţii”, ”avere şi origine socială”. Adică partea de milă și justiție socială a Legii.

Adică, esența mesajului creștin.

Paradoxal până la lacrimi, reprezentanții cei mai vorbăreți ai BOM (alde Marchel) au insistat și după asta ca Guvernul să elimine cu totul sintagma ”orientare sexuală”.

Nici un cuvânt în comunicate, declarații de presă și reportaje despre scoaterea săracilor sau a bolnavilor din criteriile de discriminare.

Într-un limbaj mai simplu, Biserica Ortodoxă din Moldova a acceptat i-a jerfit pe  săraci doar ca să le dea peste mână homosexualilor.

E un fel de creștinism fără creștinătate. După asta, Biserica Ortodoxă din Moldova ar putea liniștit să se auto-dizolve.

…Marian Lupu, președintele Parlamentului vrea împușcat că nu pricepe legătura între lege și bunul simț. Mă rog, Adrian Nichifor, pușcașul partidului, și Ion Șoltoianu, pușcașul mercenar îs după gratii.  Eu nu vreau împușcat, dar aș vrea să mi se dea o palmă să înțeleg că nu e vis că Biserica a abandoant creștinismul de dragul cruciadei (inventate) anti-homosexuale.

Ea s-a lăsat atât de mult prinsă în această confruntare, încât pare să fi uitat motivul inițial și acum nu face decât să lupte din inerție.

Previous

The Dictator/Dictatorul, 2012

Next

Quo Vadis, Biserici Creștine din Republica Moldova? (I)

14 Comments

  1. b.

    legea e o abstractie: ea e nula, in sensul in care e pura abstractie. nu sunt convins ca o lege-homo, singura, poate rezolva problema integrarii homosexualilor.

    raporturile de putere se traiesc (in cotidian). e mai nesuferit vecinul de bloc care nu te saluta pentru ca esti homo decat o lege care iti interzice sa iesi in strada pentru a protesta.

    sa presupunem ca, in urma unui efort intelectual colectiv, se voteaza legea antidiscriminare (a homosexualilor): dreptul de a adopta copii, dreptul la casatorie, etc. va ramane norma cotidiana (incarnata in comportamentul multimii) care va perpetua actul excluderii homosexualilor. si argumentul lor e simplu, e tampit de simplu: “ei sunt oameni, dar sunt altfel”. atata tot.

    cum lupti impotriva acestei discrimari cotidiene?

  2. b.

    iluzia ca puterea e “acolo, sus”: in parlament, in dispozitivul juridic…

  3. @b, ai dreptate ca promulgarea unei legi nu elimina in mod automat discriminarile cotidiene…Nedreptatile suferite “la firul ierbii”, adica in cele mai elementare interactiuni sociale nu se evapora dupa ce legea apare in Monitorul Oficial. Dar, in absenta Legii, aceste discriminari vor continua la nesfarsit. Sanciunile introduse de lege, pe de alta parte, vor avea efectul reducerii si eliminarii graduale a discriminarilor. E o “arma” ce o dam discriminatilor pentru a se apara in loc sa-i trimitem cu mainile goale…Si nu e vorba doar de homosexuali aici.
    Asa incat eu cred in puterea legii. Ea ofera instrumente si garantii, cel putin formale, de dreptate. Iar asta e mult. Cei abuzati vor putea reclama abuzurile, puterea publica va trebui sa intervina iar cetatenii care inca isi mai gasesc cate o scuza in a discrimina, desconsidera sau abuza pe cineva vor sti ca pot fi sanctionati, moral sau penal. Si-si vor tine in frau pornirile. Asa functioneaza legile. Ele nu-s perfecte. Dupa promulgarea Legii ramane inca multa munca – de monitorizare a aplicarii sanctiunilor, de asigurare a transparentei. dar astea toate devin posibile dupa adoptarea ei.
    Eu impartasesc banuieli foucauldiene despre locul puterii in societate, dar nu cred in nihilisme. Fara Lege e mult mai rau decat cu Legea.

  4. b.

    si ce-o sa faci, o sa depui plangere la judecatorie ca oamenii nu te saluta, ca esti sistematic exclus din comunitatea cotidiana?

  5. asta n-o poti face…legea e un mecanism formal ce are in vedere doar un tip de situatii, cele considerate a afecta direct accesul cetatenilor la anumite bunuri publice…educatie, serviciu, spatiu public. restul ramane la discretia bunului simt…
    de “salut” nu poti sa te jelui nici cand esti heterosexual, asta se intampla in viata reala.
    un efect al legii ar fi ca ar normaliza anumite tipuri de comportament acceptate drept anormale, le-ar introduce incetul cu incetul in viata cotidiana. si ar obisnui cu ele…in SUA, bunaoara, nu toata lumea ii inghite pe homosexuali, liberali, atei…dar ii lasa in pace. fiecare isi vede de treaba. in autonomia principiilor sale morale…bigotii in Carolina de Sud, ceilalti in California.

  6. b.

    nu stiu daca legea are aceasta forta materiala de a normaliza anumite comportamente.

    mi se pare mai interesant de gandit norma ca spatiu “infra-juridic” si contra caruia ar trebui luptat “terre-à-terre” (deci fara recurs la tribunal ca singura solutie). trebuie smulsa credinta in norma cotidiana, in norma care exclude chiar daca legea e asa sau altfel.

    cred ca arta (poezie, film, roman) e importanta in acest sens. arta e liberatoare, poate mai liberatoare decat o lege buna.

    numai ca cine are puterea asta a artei in moldova?

  7. eu cred ca norma asigura un mecanism minim necesar de protectie, dar si un fertil camp de actiune. un exemplu – lupta negrilor din SUA pentru drepturi civile. formal, sclavia a fost abolita in sec. XIX. informal, o serie de practici blocau ori conditionau cetatenilor de culoare accesul la o buna parte din infrastructura sociala: latrine pentru albi si negri, locuri distincte in autobuze, interzicerea casatoriilor interrasiale etc. bizareriile astea erau acoperite de o serie de practici semi-legale numite legile Jim Crow, ce se asezau in falia federalism-stat local. Marthin Luther King, omul ce a inspirat Miscarea pentru Drepturi Civile a explorat anume aceasta distanta intre norma legala (Constitutia si Abolirea sclaviei) si practicile locale. I have a dream si toata miscarea e despre dorinta populatiei de culoare de a ridica situatia negrilor din America la inaltimea prevederilor legale…acelasi lucru si despre msicarile disidente din URSS. statul sovietic ratificase niste declaratii ale drepturilor omului si conventii internationale cu privire la protectia lor, iar asta ii lega mainile sa-i lichideze fizic, mai ales dupa moartea lui Stalin. ii exila in Vest sau incerca sa gaseasca alte metode…
    in ambele cazuri continutul formal al normei ajuta la ‘normalizarea” practicilor cotidiene si ofera cel putin niste garantii minime celor in pericol de abuz..sa fim onesti, mai multe nu putem astepta…insa, pe termen lung, normalizarea legala ar contribui la normalizarea cotidianului prin introducerea atitudinilor tefere in scoala, apoi in comunicarea curenta…asa a fost cu sclavia, rasismul si asa speram ca iese cu homosexualitatea..
    mai adaug ca-s perfect de acord ca arta ar putea contribui enorm la cosntruirea acestei normalitati.
    concluzie preliminara – nu asteptam legea sa rezolve totul, dar e nevoie de ea pentru un proces mai eficient. legea e punctul de pornire, nu destinatia finala.

  8. B.

    chestiunea e de a depasi o anumita reprezentare a puterii pentru a putea largi orizontul luptei. puterea nu e numai a interzice (conceptie pur juridica). puterea creaza.

    norma hetero nu inseamna numai excludere homo, ci si crearea unui mod de a fi normal, a fi hetero. prelungirea normei in umoral, in afect, incarnarea normei: in asta rezida puterea constituanta, dimensiunea ei creativa, pozitiva.

    pentru a dezradacina credinta in normal si anormal nu e suficient sa faci o lege buna. e vorba si de o dezinvestitie libinala: homo o sa fie acceptati cand o sa ne doara la basca daca ei sunt homo sau nu. de unde aceasta pornire umorala in a-i eclude? problema consta in pasiunea cu care ne indreptam impotriva lor. in aceasta dimensiune umorala, libidinala, consta forta pozitiva a puterii si a normei. o lege e, in acest sens, nula, pentru ca abstracta.

  9. Legea este intr-un fel secundara moralei(traditiei) si functioneaza in dependenta de felul cum este privita legalitatea de către tratitie. Daca traditia este bazata pe ”legea-i fignea, oameni sa șim” atunci normele vor fi aplicate corespunzator, adica selectiv si partinitor.

    In acelasi timp, legislatia poate determina formarea unei traditii, dar cere efort constant, timp si sustinere pe alte filiere sociale.

    In ce priveste efectul tangibil al Legii respective (in cazul in care va fi totusi adoptata), acestea vor fi foarte si foarte modeste. In practica la moment sunt destul instrumente pentru ca oricare om sa-si apare interesele in cazul in care este nedreptatit, inclusiv pe motiv de orientare sexuala. Dar, pentru cultura noastra a accreditat alte paterne comportamentale si alte standarde determina reactia indivizilor, nu prea se inghesuie sa faca uz aceste instrumente. Iar Legea noua nu schimba nimic cardinal in acest sens, si nici nu ar putea, or problema rezida nu zona juridica ci in zona moralei sociale.

    De fapt, eu cred ca pentru noi problema trebuie formulata asltfel. Nu lupta cu discriminarea, dar socializarea, adica includerea unor categorii de oameni in circuitul social, din care ei au fost exclusi in virtutea unor cauze.
    Iurie´s last blog post ..Era Fericirii

  10. @B, de acord si foarte de acord. Legea e primul pas, nu e limita, nu e scopul. Doar instrumentul. Ceea ce ar trebui vizate sunt practicile…Care pot fi atacate si altfel – un mars al normalitatii, bunaoara, in care insii hetero i-ar proteja pe insii homo de mania habotnicilor…si nu ar lasa treaba asta in mana politiei…daca ai in vedere ca adoptarea legii mai are si efectul pervers de a sugera cetateanului de rand ca e treaba statului sa aiba grija de abuzati iar el isi poate cauta de treaba, is de acord ca legea trebuie insotita si de niste practici…partea buna e ca deja se fac pasi…mai mari mai marunti. discutam in public, abordam, criticam. vine vremea cand si explicam ce si de ce…
    si nitel pesimism – ma tem ca n-o sa ajungem degraba in vremea cand o sa ne doara in basca daca insul e homo sau hetero, si asta din motivul ca religia e aici, si crestinismul are obsesia de a se baga in viata altora sa le explice de ce practicile lor contrazic trei pasaje obscure din Biblie…putem insa spori numarul de insulite de atitudine teafara. La moment nu-s. din cate stiu homosexualii moldoveni sunt nevoiti sa arendeze cluburi intregi doar pentru ei ca sa nu fie agresati.

  11. @b, eu nu am o idee cum s-ar face dezinvestitia libidinala…justificarile ,cel putin formale, ale atitudinii negative fata de homosexuali isi au originea in religie…si tin de un fel de irational opac la argumente…faptul ca psihiatrii au scos homsoexualitatea din registrul bolilor, ca geneticienii nu au gasit anomalii, ca e o practica veche de cand lumea nu-s argumente suficiente pentru “ratiunea dogmatica”. am auzit, cu ocazia dezbaterii asteia replcii de genul: e un viciu anti-uman, stiinta nu a ajuns la consens da eu consider ca e boala si ei trebuie lecuiti etc..toate aceste “argumente” justificau pe de o parte excluziunea homosexualitatii din spatiul public, pe de alta parte interventia “doctorilor de suflete si a insilor normali” in integritatea psihica si fizica a anormalilor (un medic din partidul umanist declara unui homosexual la TV: tu esti bolnav, sunt leacuri pentru asta, te putem trata)…
    ce concluzii am putea scoate:
    – ar trebui sa inventam un privat pe care sa-l protejam de interventie publica. granitele privatului inca sunt destul de poroase si flexibile.
    – ar trebui sa asiguram egalitatea adevarata a sistemelor morale in statul secular. crestinismul, in orice varianta, nu ar trebui sa fie superior ateismului, gnosticismului sau altor isme.
    observatie; majoritatea discutiilor au loc in cadrul biblic. alte cadre de referinta lipsesc.

  12. @Iurie, eu acum inteleg mai bine pozitia lui B. avem o traditie si o Lege. vrem sa adoptam o lege. eu cred ca Legea ar putea influenta traditia. voi ziceti ca s-ar putea sa nu fie asa. trebuie atacate si schimbate ambele. eu cred ca legea e o parghie grozava pentru a modifica traditia…dar nu e suficienta…
    o chestiune mai general e cultura si influenta si importanta ei…aud de multe ori justificare ca “cultura” noastra ar fi cumva unica sau speciala si ea ne-ar incurca sa facem multe lucruri asa cum se fac in lumea teafara. am auzit asta vizavi de economie (cultura noastra ne-ar incurca sa facem performante economice), politica (cultura noastra strica democratia), chiar drumuri (cultura noastra ne impiedica sa avem sosele bune). de cele mai multe ori discutia se incheie indata ce este mentionata cultura. ca si cum asta ar fi ultimul atom de analiza. dar nu e asa, daca bagam insasi cultura sub lupa o sa vedem ca nu-i tare multa cultura in pretinsa cultura. ca de fapt avem treaba cu practici deloc specifice ci oarecum universale – cumatrism, nepotism, favoritism, partinire. ba statul sustine biserica ortodoxa si-i da facilitati de tot felul (pe care biserica le justifica cultural), ba functionari corupti iau mita sau spala fonduri si tot arunca vina pe cultura etc..in fine, ideea mea e sa vedem care-i parte de cultura din argumentele culturaliste si care e doar umplutura…asta si despre argumentele religioase si cele legate de traditii nationale.

  13. Stai, ca nu te inteleg. Cultura noastra (in sens antropologic) bineinteles ca este specifica, ca si toate celelalalte. Iar practicile pomenite de tine, sunt fenomene ale culturii noastre. Asa ca aici nu am deslusit ce vreai sa spui.

    Daca vrem sa schimbam lucrurile trebuie sa tintim comportamentele, care vor determina schimbarea paradigmei (disonanta cognitiva). Cum o facem? Aici e intrebarea. Sanctiunie? Modele? Motivari? ???
    Iurie´s last blog post ..Era Fericirii

  14. ziceam ca ceea ce numim “cultura specifica” poate fi deconstruit in segmente mai mici sau elemente constitutive care, luate la marunt, nu reprezinta “intruchipari culturale specifice” ci practici raspandite uniform pe tot globul – coruptie, favoritism, nepotism si altele…pe de o parte asta inseamna sa vedem ce se ascunde in spatele discutiilor despre valori ale unor Marchel. pe de alta parte ar trebui sa interogam si alte momente cand argumentele culturaliste sunt utilizate…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén