se cauta o omenire

Vitalie Sprînceană

– Eu nu întrețin doar relații comerciale cu persoana de celalată parte a tejghelei când îmi cumpăr cafeaua de dimineață, zice un coleg. Din contra, schimb 3-4 vorbe, o mai întreb de sănătate, pălăvrăgim despre familie. Știu bunăoară că are o fetiță de vreo 4 ani.

– La sala de sport deseori mă văd cu vânzătorul de la magazinul de băuturi alcoolice, continuă altul. Mai și discutăm acolo – cărți, filme, școală.

În cadrul cursului de Sociologie Economică (aici se găsește chilipirul de curiculă) niște lume face mare caz de afirmația lui Max Weber din Economy and Society cu privire la înclinația generală a pieței de a cultiva relații impersonale. (Citatul exact se găsește la pagina 636 din primul volum: ”Comunitatea pieței ca atare reprezintă relația cea mai impersonală în care oamenii pot intra unul cu altul…Acolo unde piața este lăsată să urmeze neabătură logica proprie, participanții ei tind să neglijeze personalitatea din celălalt și să se focuseze exclusiv asupra mărfii; nu există vreo obligație de reverență sau fraternitate între ei, și nu e loc pentru relații spontane susținute de empatie personală.)

Cică nu ar descrie ”realitățile sociale”. Cică ar neglija consecințele și contextul social al tranzacțiilor economice. Cică ar conține emoții și pasiuni ce nu încap în impersonalitatea  presupusă a pieței.

Ceva mai încolo se ivește și tema inegalităților conținute/ întreținute în economia globală: chinezi ce fabrică Iphone cu 20 cenți pe oră și în condiții oribile, pachistanezi ce croiesc pantaloni pentru același salariu.

Când vine vorba de motive și cauze consensul e aproape unanim: ăsta e lucrul implacabil, neutru, obiectiv și ”impersonal” (cuvântul a răsărit din nou în discuție) al pieței și al competiției. Așa, conchide colegul ce discută despre cărți cu vânzătorul de vinuri, funcționează logica economiei de piață.

Avem probleme încă să imaginăm omenirea întreagă (o putem scrie și cu literă mare, asta nu schimbă mare lucru). Cu atât mai mult s-o iubim (Dostoievschi, mai e vreme). Și măcar s-o jelim nu avem încă puteri.


6 Responses to “se cauta o omenire”

  • LILIANA Says:

    asa de frumos scris, exact pentr-o minte atrofiata de gospodina 🙂

  • Iurie Says:

    Nu stiu ce a avut in vedere veber. Dar e cert ca piata presupune tehnologie, iar tehnologia cere optimizare, in consecinta apare o tendinta (repet tendinta) care cere uniformizarea relatiilor pina la extrema “nothing personal just business”. Insa pe de alta parte actioneaza alte forte contrare acestei tendinte. Omul continua sa caute sprijin social, apreciere, confirmare valorii, alimentarea spatiului afectiv, etc. E un tablou complex al concurentei diferitor vectori. Dar, totusi, tehnologizarea (piata) isi face efectul, pe anumite dimensiuni, desi efectul se spulbera de cum intervin fortele primare.

  • IMB Says:

    dar despre comodificare discutati pe acolo?

    eu cred ca logica pietei se extinde asupra socialului din ce in ce mai mult. faptul ca schimbi cateva vorbe cu vanzatorul (in Franta este o norma mai puternica) nu inseamna nimic. Discutia are loc in cadrul unei tranzactii economice, este un fel de anexa, adica colegul tau cumpara cafea de acolo.
    Vitalie trebuia sa folosesti counterfactuals si sa intrebi colegul de ce nu intra de cateva ori pe luna pur si simplu in magazin sa o intrebe pe vanzatoare de sanatate si de copil fara a cumpara cafea … probabil nu ar mai fi stat de vorba cu el.

    Recomand documentarul Gasland pentru a vedea efectele pietei energetice asupra habitatului uman.

  • Vitalie Sprînceană Says:

    Ion, sunt cazuri in care relatiile economice se transforma in relatii non-economice non-profit, cum ar fi legaturile romantice intre colegii de munca, ori casatoriile intre insi ce s-au cunoscut pentru ca ea/el vindea ceva intr-un magazin/local iar ea/el cumpara. Se cer nuantari, deci.

  • Vitalie Sprînceană Says:

    Ar mai fi ceva: nu stiu in ce masura distinctia comunitate intima vs anonimitate a pietei mai poate fi sustinuta. Din mai multe motive. Intai ca piata tinde sa penetreze tot mai multe sfere ale vietii sociale (un paradoxal acord intre neomarxisti si oponentii lor neoliberali) si granitele ce separa intimitatea relatiilor non-profit de cea pentru-profit devin cel putin neclare. Apoi, chestiunea calitatii relatiilor de piata vs relatiilor comunitare e una ce tine mai degraba de empiric decat de ontologic. Nu putin sunt cazurile in care comunitatile se urasc si distrug sincer, fara profit. In alte situatii ne straduim sa evitam ca “prieteniile” intre corporatii sa nu se transforme in cartel sau monopol. In al treilea rand, cum indicam mai sus: relatiile de piata tot se pot transforma in relatii comunitare pline de sens. Or, cum mai argumenteaza majoritatea economistilor si sociologilor, de la Hayek la Smith si Simmel, tranzactiile economice reprezinta un bun mijloc de pacificare a societatii, in care e mai comod sa faci tranzactii cu dusmanul decat sa-l omori.
    Probabil ambele sfere sunt realitati dialectice, cu parti bune si rele, cu relatii ce pot merge in orice directie pe axa bine-rau si suntem cumva condamnati sa le combinam, sa tinem cont de ele, sa le aparam atunci cand sunt in pericol de a fi anihilate de celelalte. La moment,probabil ar trebui sa aparam relatiile non-profit de colonizarea relatiilor sociale de catre piata.

  • IMB Says:

    pai nuantarile de fapt sunt exceptia de la regula; legaturile personale se formeaza in orice conditii atat in cadrul si in afara pietei. Cand se formeaza in cadrul pietei ele nu modifica continutul relatiilor de natura economica. Cu alte cuvinte nu are loc nicio transformare, ci mai degraba are loc o complementare. Dupa cum am zis mai sus colegul tau intra la magazin sa cumpere cafea nu ca sa schimbe cateva vorbe cu vanzatoarea, care de multe ori discuta cu clientii doar ca sa-i fidelizeze; adica uneori construirea unei relatii sociale se face pentru atingerea unui scop economic. As putea veni cu o multime de exemple aici: prietenii construite in vederea beneficiilor economice, casatorii de dragul banilor (auzi comentarii dina cestea peste tot) etc. etc.
    In legatura cu al doilea comentariu nu am ce adauga, dupa cum mentionam mai sus logica pietei se extinde asupra socialului. In legatura cu caracterul pacificator am mari dubii, iarasi recomand documentarul Gasland si diversele filme despre violenta din societatea americana sau orice despre razboaiele coloniale.
    Nu prea vad cum neoliberalii si neomarxistii converg in privinta asta; pentru neoliberali individul este mai important decat socialul/comunitatea.

Leave a Reply