Stalin, Biserica, zidurile

Vitalie Sprînceană

Ce zic cărțile despre biserica ortodoxă pe durata Războiului al Doilea Mondial. Locație- Transnistria anilor 1941-1943 :

În felul acesta am stat toată iarna în Iosipovca. Am predicat în biserică și am predat religia pânî când s-au terminat cursurile școlare. Am asistat la examenele anuale, iar cnd copiilor li s-a dat vacanță de vară mi-am luat desagii și am plecat mai departe.

Auzisem că există undeva, pe malul Bugului, încă o mănăstire de călugări. Motivul principal era să binevestesc prin alte sate, iar motivul secundar era că nu mă împăcam cu nedreptățile pe care le săvârșea starețul față de bieții oameni care erau destul de săraci și necăjiți. Îi trimitea pe călugări să fure porumbul colhozului, să fure fân și paie de pe câmp, iar când paznicii venea plângând de frica pedepsei ce-i aștepta, atunci starețul dădea ordin să-i închidă în beciul mănăstirii. Bieții paznici, care nu îndrăzneau să-i divulge pe călugări, au fost aspru pedepsiți pentru pagubele avute. De multe ori, starețul în persoană intra în curțile oamenilor cu hârlețul în mână și scotea sfecla îngropată în curte pentru hrana familiei, ca s-o folosească spre hrana cailor luați tot din colhozul oamenilor. Când intra, autoritar și negru, în casele sătenilor, copiii se ascundeau sub pat de frică. El însă râdea și se lăuda cu isprăvile ce le făcea. Și fiindcă lăcomia n-are margini, mai cerea de la prefect să restituie mănăstirii cele cinci sute de desetine de pământ pe care le-a avut pe vremea țaristă.

Fiind prieten cu directorul școlii, l-am întrebat într-o zi: ce zic oamenii din sat despre preoții și călugării noștri. Directorul, care știa că nu-l pârăsc, mi-a răspuns deschis:

– Oamenii spun că nici de la comuniști n-au auzit atâtea despre călugări, câte văd ei acum cu ochii lor. Stalin, continua directorul – distrugea zidurile din afară ale bisericii, dar biserica dinăuntru se întărea; acum însă preoții și călugării distrug biserica cea lăuntrică, pe care n-au izbutit s-o distrugă nici comuniștii.

(din Paulin Lecca, De la moarte la viață, Paideia: 1997, pp.135-136.


Leave a Reply

CommentLuv badge