un fel de vers

Vitalie Sprînceană

Mă tot chinui să scriu un poem

Despre faptul că nu pot scrie poezie

Despre cum se sparg versurile în drumul meu

Despre rușinea cuvintelor de a mi se arăta

Ori poate despre lumea care îmi apare

Doar ca sunete și litere disparate

Despre lucrurile care nu reușeșc să se adune în cuvinte.

( o versificare nu neapărat reușită construită ca un refugiu într-o perioadă a-poetică).


3 Responses to “un fel de vers”

  • absolubil Says:

    dorul ăsta de poezie în sânge mă copleşise şi pe mine recent. dar nu poţi să cauţi poezia în sine – ar sta în cale paradoxul hedonismului. caută starea aia, libertatea, liliacul, Bâcul, steaua polară, ce ştii tu că-ţi zburleşte sufletul mai mult 🙂

  • Vitalie Sprînceană Says:

    eu cautam poezia ca pe un refugiu…in plina sesiune mintea mi se aglomereaza cu pozitivisme, concluzii, teorii, dezbateri…si aveam gustul searbad al unei limbi de lemn..de care am dorit sa fug…nu stiu daca-am reusit grozav de mult…subiectiv, e un fel de mini-victorie…evit osificarea limbii si mintii…

  • Vitalie Vovc Says:

    m-ai molepsit. lemnificarea limbilor si dezosificarea dorurilor.

Leave a Reply

ankara escort ankara escort