blog implicat

carti filme muzica idei polemici

un fel de vers

Mă tot chinui să scriu un poem

Despre faptul că nu pot scrie poezie

Despre cum se sparg versurile în drumul meu

Despre rușinea cuvintelor de a mi se arăta

Ori poate despre lumea care îmi apare

Doar ca sunete și litere disparate

Despre lucrurile care nu reușeșc să se adune în cuvinte.

( o versificare nu neapărat reușită construită ca un refugiu într-o perioadă a-poetică).

Previous

Big Brother ca afacere

Next

paradoxuri

3 Comments

  1. absolubil

    dorul ăsta de poezie în sânge mă copleşise şi pe mine recent. dar nu poţi să cauţi poezia în sine – ar sta în cale paradoxul hedonismului. caută starea aia, libertatea, liliacul, Bâcul, steaua polară, ce ştii tu că-ţi zburleşte sufletul mai mult 🙂

  2. eu cautam poezia ca pe un refugiu…in plina sesiune mintea mi se aglomereaza cu pozitivisme, concluzii, teorii, dezbateri…si aveam gustul searbad al unei limbi de lemn..de care am dorit sa fug…nu stiu daca-am reusit grozav de mult…subiectiv, e un fel de mini-victorie…evit osificarea limbii si mintii…

  3. m-ai molepsit. lemnificarea limbilor si dezosificarea dorurilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén