paradoxuri
M-am prins azi că nu pot fi fericit. În principiu. Că n-are rost să alerg după fericire. Că fericirea e supraevaluată și nu face nici doi bani pe lângă lucruri și valori precum solidaritatea, înțelegerea și, de ce nu, creația ori mulțumirea lucrului bine făcut…M-am și gândit că ar trebui să-mi fac din nefericire o disciplină a vieții personale sau poate chiar o etică…
Și-s tare fericit de gândul ăsta…