blog implicat

carti filme muzica idei polemici

frisoane academice

Mai bine mai târziu decât…târziu de tot. Un ciot de discuție, mult prea timid, mult prea politicos, despre autonomia universitară în Moldova, cioplit de rectorul Universității de Stat, dr.hab., prof. univ. Gheorghe Ciocanu: ”Autonomia universitară: declaraţie, deziderat sau realitate”, publicat în Timpul de Dimineață.

Argumente principale:

– avem lege bună, dar nu o respectă nimeni. Regulile sunt formulate, dar translarea lor în practică se întinde. În fond, capcana ”economiei de hârtie” și a ”integrării declarative” – pe hârtie, ne-am conformat deja regulamentelor, principiilor și legilor, dar în practică…mai așteptați, că e criză, că nu-s ai noștri la Putere, că…

– avem și alte legi, proaste, din ale care cer ca pentru fiecare creion procurat de universitate, fie că e grant, fie că e donație, fie că e parteneriat să facem licitații publice, cu concurenți, plicuri de intenții, să ne împărțim cu hoardele de funcționari de la Guvern și Minister, și, capac la toate, pentru fiecare creion, să cerem și aprobare de la aceeași funcționari. Legile alea le respectăm, căci prea mulți ”corbi” veghează implementarea lor.

Rămân câteva mari lucruri nespuse:

– reforma sistemului educațional și integrarea cercetării în Universitate, pe de o parte, și conectarea procesului cercetare la cel de predare…”Dilema  statutului Academiei de Științe”, cum ar veni, rostul fisurării procesului științific în 2 blocuri: Universitate (pentru predare) și Academie (cercetare). Studentul trebuie să fie cât mai aproape de laborator, iar laboratorul – mai aproape de student. Un fel de Mahomed pe munte.

– crearea unei Fundații Științifice sau altă instituție guvernamentală (agenție, departament) abilitată cu dreptul de a distribui granturi pentru proiecte științifice și bugetul corespunzător. După modelul american al National Scientific Foundation, de exemplu.  Centre national de la recherche scientifique, organizat sub tutela  Ministerul Educației Superioare și al Cercetării, cu laboratoare în majoritatea campusurilor universitare franceze, este un alt model potențial.

– liberalizarea regulamentelor interne ale Universităților prin eliminarea procedurilor de exmatriculare pentru absențe (mai ales că există deja un mecanism privind recuperarea lor prin elaborarea unor dosare, lucrări, studii etc), anularea contabilității multiple (catalogul grupului, apoi cel al profesorului) și a ședințelor de catedră/facultate multiple care iau timp, suspendarea obligativității orelor de serviciu pentru profesori la catedră și instituirea unor noi forme de comunicare profesor – student (e-mail, blog, pagină electronică), publicarea curriculum-ului pe pagina web a Facultății…

Sper că discuția  temelor astea abia începe.

Previous

discutie despre monumente, politici ale memoriei, demnitate, iertare etc

Next

dictatura cu fata umana sau clientul are intotdeauna dreptate

2 Comments

  1. konnarcis

    http://www.erepublik.com/en/referrer/konnarcis3
    PENTRU MOLDOVA! FRATI MOLDOVENI INTRATI AICI IN CEA MAI MARE COMUNITATE DE MOLDOVENI DE PE INTERNET!

  2. Andrei

    despre prea mulți ”corbi” se mai poate de discutat, dat fiind ca univrersitatea ramane a fi printre cele mai ne-transparente institutii. Numai ei stiu cum isi cumpara creioanele, si de la cine. Probabil ca ne trebuie corbi mai eficienti. Nemaivorbind de coruptia mica prin universitati.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén