santajul interimatului

Vitalie Sprînceană

Niște ape se limpezesc: la sugestia  Ministerului Educației, Guvernul a decis miercuri, 25 noiembrie 2009  să-i confirme în posturi pe Cheorghe Ciocanu, rector al Universităţii de Stat din Moldova, pe Ion Bostan, rector al Universităţii Tehnice din Moldova şi pe Laurenţiu Calmuţchii, rector al Universităţii de Stat din Tiraspol…

Pe pagina electronică a USM, Gheorghe Ciocan se laudă că ar fi șef al instituției cu pricina încă din 2007, când fostul rector, Gheorghe Rusnac era trimis să diplomățească în Italia.

Un an întreg, din 2007 până în decembrie 2008, Ciocan a fost rector interimar…

Anul trecut, în decembrie, au avut loc niște alegeri rectorale în Universitate… În chiar ajunul lor, Procuratura a decis să intenteze un dosar penal unuia dintre candidați. Adică Celuilalt…Lui Gheorghe Avornic, încurcat, pe vremea aia cu Vasile Tarlev… Ciocan a câștigat detașat alegerile în Senatul Universității de Stat, cu sprijinul ”dezinteresat” Procuraturii, al cărei șef era…membru al Senatului Universității care a ales rectorul…

Din decembrie 2008 până în noiembrie 2009, Gheorghe Ciocan a fost rector…neconfirmat, adică interimar: întâmplarea face ca Regulamentul cu privire la organizarea şi desfăşurarea concursului pentru postul de rector al instituţiei de învăţămînt superior universitar să nu fixeze un interval de timp regulamentar în care Ministerul să confirme alegerea Senatului, astfel că Ciocan putea sta neconfirmat, dar totuși rector, până la sfârșitul lumii sau până la venirea lui Hristos să facă Judecata adevărată.

Asta ar explica, relativ convingător, comportamentul suspect de docil al lui Ciocan pe durata evenimentelor din aprilie, când nu a ridicat ochii și vocea împotriva abuzurilor poliției care a percheziționat căminele studențești, și-a bătut joc de unii din ei (vânătăi, umilințe la comisariate) sau Vojdiului care învinuia cadrele didactice de pedofilie politică. Ciocan aplauda frenetic…și e de înțeles comportamentul lui prin prisma șantajului interimatului, căci putea fi revocat în orice moment și trimis în neant ca mulți alți interimari: imi vin în mine Iordan și Ursu de la primăria Chișinău, interimari și ei pe durata a vreo 2 ani…

Să fie interimatul o nouă metodă de a șantaja cadrele și a le face ascultătoare?


One Response to “santajul interimatului”

Leave a Reply