Sep 10 2009

To Create An Enemy

Vitalie Sprînceană

To Create An Enemy

Start with an empty canvas

Sketch in broad outline the forms of

men, women, and children.

Dip into the well of your own

disowned darkness

with a wide brush and

stain the strangers with the sinister hue

of the shadow.

Trace onto the face of the enemy the greed,

hatred, carelessness you dare not claim as

your own.

Obscure the sweet individuality of each face.

Erase all hints of the myriad loves, hopes,

fears that play through the kaleidoscope of

every finite heart.

Twist the smile until it forms the downward

arc of cruelty.

Strip flesh from bone until only the

abstract skeleton of death remains.

Exaggerate each feature until man is

metamorphasized into beast, vermin, insect.

Fill in the background with malignant

figures from ancient nightmares – devils

demons, myrmidons of evil.

When your icon of the enemy is complete

you will be able to kill without guilt,

slaughter without shame.

The thing you destroy will have become

merely an enemy of God, an impediment

to the sacred dialectic of history.

Sam Keen “Faces of the Enemy: Reflections of the Hostile Imagination“, Harpercollins, 1991

Traducere liberă și grăbită.

Să creezi un dușman

Ia o pânză goală
Schițează pe ea figure vagi de femei, bărbați și copii

Plonjează în întunerecul propriului eu
Cu o perie mare pătează străinii în culoarea sinistră a umbrei.

Înscrie în chipul dușmanului lăcomia,
Ura și indolența despre care spui că nu-s ale tale

Șterge orice urmă de unicitate de pe fiecare față.

Distruge trăirile mulțimilor de iubiri, speranțe, frici
Care se înghesuie în inimă fiecărei ființe umane.

Înclină zâmbetul pe fețe până când va
Semăna cu un semn al cruzimii.

Jupoaie carnea de pe oase până când
Scheletul abstract al morții va rămâne

Exagereayă trăsăturile – fiecare
Să semene cu o bestie, vierme , insectă…

Adaugă, ca décor, figurile din coșmarurile noastre – demoni
Diavoli, agenți ai Satanei.

Când imaginea dușmanului va fi aproape completă
Vei fi capabil să ucizi fără remușcări –
Un măcelar neînfricat.

Lucrurile pe care le vei distruge vor fi devenit
Doar niște dușmani ai lui Dumnezeu, un impediment
În calea dialecticii sacre a istoriei.

Acest bilet anunță o revenire a cărților pe blogul meu… Sunt interesat acum de temă războiului și Dușmanului. Revin mai detaliat în 1-2 zile, acum caut cărți.


Sep 2 2009

bilet cu purici

Vitalie Sprînceană

Noua guvernare de la Chisinau, zisa si democratica (probabil, dupa numarul de sintagme in titulatura partidelor constituante) a anuntat pe un ton razboinic ca-si va sufleca manecile pentru a face ordine pe ogorul in paragina al Teleradio Moldova. Si cum politicienii moldoveni nu banuiesc alte remedii pentru tratamentul bolnavului decat amputatia membrului/membrilor/membrelor, solutiile radicale au prins sa curga garla…

Primul chirurg al audiovizualului e feciorul tatalui avocatului Alexandru Tanase, Alexandru Tanase ( 🙂 ), avocat bun, dar politician sub medie, care propune ” remanierea persoanelor obediente fostei guvernări”, adica concedieri masive pe criterii politice, altfel spus, un  continuator fidel al operei nemuritorului clasic Vladimir Voronin, care a facut acelasi lucru prin 2004…

Alt specialist, la fel de calificat ca si primul, si tot asa de bineintentionat, este un fost poet, cu oarecare talent in adunarea rimelor, dar ceva mai lipsit de dar in intinsul domeniul al compilarii unor programe politice tefere, Ion Hadirca, cere “formarea unei comisii pentru demiterea lui Valentin Todercan, directorul IPNA “Teleradio Moldova”. Comisia urmează să fie formată din cîte un reprezentant al fiecărui partid din AIE.” (aici pentru text si aci daca va intereseaza fizionomia).

Nu e o noutate si nu neaga nimeni ca la Teleradio Moldova lucrurile merg prost, ca a facut partizanat politic de la fondarea ei incoace (inclusiv pentru guvernele “democratice” si “nationale” din anii 90, izvorate din Frontul Popular, Partidul Democrat Agrar, Alianta pentru Democratie si Reforme, si, mai nou, pentru Partidul Comunistilor), ca s-a certat cu toate codurile deontologice posibile si imaginabile, ca a reflectat in mod tendentios procesul politic fiind un instrument util si eficient in mainile diferitelor regimuri care s-au perindat pe parcursul anilor…

Dar, la fel de adevarat e ca, de fiecare data factorul politic (indiferent de orientare si culoare) a tinut in sah televiziunea publica, fie prin mecanismele de finantare, de selectare a personalului, de constituire a grilei de emisie, fie prin incurajarea unor practici proaste inclusiv a clientelismului si lichelismului, de fapt un fel de autolichelism caci multi jurnalisti l-au practicat de “buna voie”, unii fiind siliti de imprejurari, sa nu raman pe drumuri, altii, oportunisti, in dorinta de promovare; ca politicul si politicienii autohtoni fie ei democrati, agrarieni sau comunisti au dictat situatia la televiziunea zisa nationala: a fost mai independenta televiziunea nationala pe timpul presedintiei lui Lucinschi, cand presedinte al parlamentului era un fost jurnalist, Dumitru Diacov, decat pe vremea presedintiei lui Vladimir Voronin, cand speaker era bucatareasa de la Soroca, Eugenia Ostapciuc? Pe naiba…

Mi se pare o aiureala sa fie inlocuita o cenzura de stanga cu una de dreapta, un minister al adevarului cu altul si un dictat comunist cu unul de opozitie…

In ambele cazuri cel care pierde este jurnalismul bun, de calitate, absent si in majoritatea gazetelor si televiziunilor zise de opozitie/independente/neafiliate si alte cuvinte nepricepute…

Nu e o mare rasturnare de situatie sa vezi monopolul Opozitiei actuale inlocuindu-l pe cel al Puterii (fostei), daca ambele sunt zidite pe aceeasi calitate: obedienta jurnalistului fata de factorul politic…

In fapt, pentru a construi o companie audiovizuala publica care ar mirosi macar de departe a BBC, ar trebui sa scoatem in genere compania de sub ascultarea liniilor politice schimbatoare si s-o lansam intr-un spatiu al ascultarii publice, acolo unde mecanismele de control ar fi altele decat rezolutiile de parlament (actualul Consiliu de observatori ar face treaba buna daca ar fi numit pe alte calitati decat cele politice, sa zicem de … Regina Angliei.) Apoi, o transparenta a procesului de finantare si a gestionarii mijloacelor alocate (cu publicare pe pagina electronica, asa cum se cuvine), a procesului de selectare a jurnalistilor si a managementului personalului, o politica clara de programe, orientata spre satisfacerea diversitatii de gusturi, opinii, religie, antionalitate, limba, interese… In fine, niste garantii si garduri de protectie suplimentare pentru a preveni jurnalistii, buni sau rai, vechi sau noi, de imixtiunea politicenilor pofticiosi in treburile lor… La adapostul acestor garantii cred ca exista ceva sanse sa apara, in sfarsit, pe plaiurile moldovene un jurnalism de care ne dorim… De ala bun, de care au si alte neamuri.


Sep 1 2009

de cealalta parte a cartii

Vitalie Sprînceană

rasfoiesc “Act Like a Lady, Think Like a Man: What Men Really Think About Love, Relationships, Intimacy, and Commitment” (rom. Actioneaza ca o femeie, gandeste ca un barbat: Ce gandesc cu adevarat barbatii despre dragoste, relatii, intimitate si angajament) de Steve Harvey si o editie a Bibliei intr-o librarie din Fairfax, Virginia… Cartea lui Harvey, un bestseller recent ce se vinde ca painea calda,  este un produs “inedit”, care actioneaza aidoma detergentilor buni – scoate 99 pete din relatie, explica in 5 propozitii ce fel de jivine sunt barbatii si, in plus, ca bonus in plin sezon de reduceri, mai ofera ceva sfaturi cu privire la constituirea unor relatii de durata…Ce ar avea in comun cu Biblia?

are, chiar daca nu cu toate evangheliile, cartile si epistolele, ci cu prefata: Biblia din librarie si Biblia pe care administratia hotelului mi-a plasat-o discret in sertarul noptierei au incorporate indexuri cu utilitati: ce si unde zice cartea sfanta despre dragoste, sex, familie, prietenie, bani si bogatie, moarte, viata vrednica etc…
Altfel, pe lista bestseller-urilor americane, se tot gasesc carti cu titluri interogative : How? Why? What? Who? (Cum? De ce? Ce? Cine?) sau imperative: Fa! Actioneaza! urmareste! Cauta! Librariile duduie de carti care, teoretic, odata citite, ar trebui sa-i rezolve omului toate dilemele: de la cum sa porti un copil, cum sa-l alaptezi, cum sa-l cresti la Cum sa mori?, de la gradinarie la constructia avioanelor, de la bucatarie la limba chineza…

Cartea americana munceste…chiar Biblia este pusa de zor sa ofere sfaturi si consolari cu privire la tot soiul de probleme intime, sociale sau morale…in sensul asta ea nu se deosebeste de o carte obisnuita de sudoku sau retete culinare… si nici nu ar trebui de vreme ce functia cartii, pe piata americana e sa vanda skills, adica abilitati, sa ofere consultanta, adica cunostinte, sa creeze buna dispozitie, adica funny, sa fie pe post de prieten, amic, amant, medic personal, preot, cunoscut, interlocutor..abia la sfarsit, invatator…

e inteligibila aceasta ideologie a cartii in tara pragmatismului, s-ar putea sa fie ratiunea tehnica a postmodernitatii, pe care Michael Oakeshott il semnala, cea care descompune lume in Cum? si o reasambleaza aproximativ in Fa astfel!, s-ar putea sa fie doar un mod eficient de a vinde carte, e insa, cu siguranta, o filosofie diferita a cartii…

mi se par cumva ipocrite plangerile de zor ale editorilor basarabeni ca nu prea vand carte in Moldova…natiunea ceteste, dovada e cantitatea impunatoare de spam de pe facebook, twitter si restul site-urilor de socializare, numarul de bloguri si cantitatea zilnica de posturi…doar ca librarii moldoveni nu propun prea multe lucruri. e drept apar niste carti, scumpe si inutile – nu neg valoarea unui Mihail Bulgakov (sau BULGAKOB, cum l-a scris o editura din Chisinau, sa nu o aratam cu degetul), dar ma indoiesc ca publicarea lui Stendhal, Tolstoi, Baudelaire si alti autori “high” ar stimula cumva cererea de carte si, mai ales, ar face-o vandabila…

o fixatie a geniului (observabila si la poetii moldoveni care pretind in cor ca scriu ca Eminescu) impiedica dezvoltarea pietei de carte in Moldova: editurile scot doar carte buna, adica elitista… pentru restul nevoilor livresti ale oamenilor obisnuiti si marunti, care insa constituie cam 80 % din cumparatorii de carte in SUA si Europa (carti de bucate, sfaturi psihologice, cum sa faci sex, cum sa cumperi calculator, cum sa alegi masina de spalat, romane ieftine) exista tarabele informale de langa Biblioteca Nationala, Bulevardul Stefan cel Mare si Sfant, Gara feroviara, piata de carti din Strada Dokuciaev…fixatia trebuie nimicita in numele literaturii: ea e la fel de vinovata pentru starea mizerabila a pietei de carte din Moldova, ca si conducerea politica… ce-ar fi editurile sa inceapa a privi mai pragmatic la industria cartii?

mentionez ca Harper Collins, editura cea mai responsabila de literatura pentru gospodine, il publica si pe Kant: ceva mai ieftin, cu delivrare cu tot, decat consfratii lor din plaiurile basarabene…

cu dedicatie speciala pentru Gheorghe Erizanu. el e omul care ar putea schimba lucrurile.