scriitori pe piata de carne
De obicei, fac cumpărăturile de carne şi mezeluri în magazinele specializate sau, în cazuri extreme, din Piaţă… Prefer carnea de vită, e cea mai bună şi mai folositoare (e sfatul unui prieten ecologist!), dar uneori iau şi produse de porc, miel, iepure… De Om niciodată. Cu atât mai mult de scriitor…
De câteva săptămâni, Alianţa Franceză de la Chişinău propune, cu obstinaţie, o expoziţie „cărnoasă” de busturi, capuri, braţe, falange şi unghii de scriitori, unele inelate, altele împodobite cu bijuterii scumpe, unele cu ţigară, altele la volan… E vorba de o expoziţie fotografică, semnată Annie Assouline. „Mains d`ecrivains”. La metru pătrat de hârtie fotografică.
Scriitori celebri, printre ei un proaspăt Nobelist (pentru amatorii de moaşte şi snobism literar, mergeţi la etajul 3 al Centrului Cultural „Ginta Latină”, „icoanele” sunt încă acolo), filosofi (Derrida la volanul propriului automobil, Baudrillard surâzând), pe scurt toată crema literară franceză, ciopârţită frumos spre deliciul rinocerilor. Lipseşte doar pătrunjelul, mărarul şi ţelina care se pun pe post de garnitură…
N-aş avea nimic, în principiu, de obiectat acestei forme de fetişism. Fără o doză de atribuire (fie şi forţată) a unei calităţi specifice de valoare unui lucru (chiar dacă lucrul în cauză nu posedă acea calitate) piaţa de carte, ca şi oricare altă piaţă, nu funcţionează. Bătrânul Marx ( a se vedea Capitalul. Vol.1, capitolul 1, secţiunea 4) incrimina acestui tip de atitudine faptul că denaturează adevărata relaţie dintre lucruri, mărfuri şi produse ale creierului uman. Nu faptul că sunt expuse mâini de scriitori contează, ci întâmplarea că această exhibare a membrelor superioare ale unui grup social determinant de indivizi se vrea a fi o substituire a unicelor produse scriitoriceşti – cărţile. Vânduţi cu bucata (de mână, picior, păr, cap, ochi) scriitorii sunt de-livraţi (de-cartizaţi, re-corpizaţi) şi ajung să fie bucăţi apetisante de carne, de tipul blondelor sexy ce însoţesc jurnalele de consum… Mă rog, boierilor, vedeţi şi Dumneaoastră:
cireaşa:
October 28th, 2008 at 12:55 am
:)) Dar dacă bucata cărnoasă e mai frumoasă decât bucăţile literare pe care le scrie posesorul acelei bucăţi? Se poate întâmpla şi aşa…Mâinile fotografiate ale proaspătului nobeliant mi se par ale unui tractorist…nu?
Vladimir B.s last blog post.."Her First Dance"
October 28th, 2008 at 12:42 pm
mainile lui le Clezio mi s-au parut maini de batran…un bunic obosit ce-si asteapta nepotii…nu seamana deloc cu descrierea comitetului Nobel.. 🙂
October 28th, 2008 at 3:49 pm
De data asta, chiar am avut sentimentul ca Nobelul s-a transformat intr-o institutie provinciala, obosita, anosta si interesata: sa impace pe toata lumea! Or, tocmai asta evita cu decenii in urma. Ce va urma? Sau cine?
Vladimir B.s last blog post.."Her First Dance"
October 31st, 2008 at 1:29 am
Am un coleg de lucru, doctor in stiinte, specialist in siguranta alimentului. Mi-a povestit ca si-a intalnit o data un coleg de masterat la piata centrala – vindea carne de porc. Il intreaba stupefiat “Cum mai X, ai ajuns sa vinzi carne la piata?” Raspunsul a fost “Daca ai sti cati bani fac m-ai ruga sa-ti gasesc si tie un loc.”
Dar nu realitatea acestei intamplari ma fascineaza ci potentialul uimitor pe care o are pentru imaginatie.
De exemplu colegul vinde carne obtinuta din deseuri organice printr-o metoda care ar putea revolutiona medicina. Stoarce insa maximum din monopol si intentioneaza sa publice metoda doar inainte de moarte.
Apropo, e in ginecologie un instrument care a micsorat dublu numarul de morti si caliciri a copiilor in timpul nasterii. L-a inventat un “moaşă” din Marea Britanie, dar îl ţinea secret. Toate femeile avute din Imperiu vroiau sa nasca anume la el. Noroc de ceilalti medici care s-au catarat pe acoperisul eroului si au furat inventia.
Cine stie daca mai ascultam azi Beatles…
October 31st, 2008 at 1:30 am
*a se citi “înjumătăţit” în loc de “micşorat dublu” 🙂
klauss last blog post..Omul contra naturii – noi am cîştigat. Competiţia s-a terminat.
October 31st, 2008 at 1:32 am
Aha, aha… Iată confirmarea legendei –
http://en.wikipedia.org/wiki/Forceps_in_childbirth#History
klauss last blog post..Omul contra naturii – noi am cîştigat. Competiţia s-a terminat.
November 3rd, 2008 at 3:38 pm
[…] Cât ne interesează ce scrie un autor şi cât el ca persoană? Pe fotografa Annie Asouline au interesat-o mâinile scriitorilor, iar Vitalie Sprînceană scrie despre expoziţie. […]
November 4th, 2008 at 11:27 pm
Salut. Imi place foarte mult cum scrii. Ai fi interesat sa facem un link exchange?
Id mess/mail: andrei_the_wise@yahoo.com
blog: http://www.varby.ro
Daca esti de acord astept un raspuns pe mail.
Daca nu te intereseaza imi cer scuze ca te-am deranjat.
Sa avem bafta la trafic!