se impune să avem cîțiva homosexuali în Moldova doar cîțiva dar să fie cît mai vizibili cu putință ca să ne spunem ce ființe morale sîntem în comparație cu ei avem nevoie de un păcat grav în Moldova unul împotriva căruia să luptăm cu înverșunare un păcat atît de mare și atît de dincolo de … Read more
Mă tot chinui să scriu un poem Despre faptul că nu pot scrie poezie Despre cum se sparg versurile în drumul meu Despre rușinea cuvintelor de a mi se arăta Ori poate despre lumea care îmi apare Doar ca sunete și litere disparate Despre lucrurile care nu reușeșc să se adune în cuvinte. ( o … Read more
Cu referință la Păunescu. Nu neapărat poetul ci restul chestiilor ce au fost asociate cu poetul: politică, iar politică, poezie politică, ținută morală. Un fel de atitudine fals conciliatoare: să-l lăsăm în pace, timpul le va rezolva pe toate, istoria literară va așeza lucrurile la locul lor cuvenit. Și alte variații… Ar fi o atitudine … Read more
Moartea lui Adrian Păunescu, și funeraliada quasi-națională cu tobe, bocitoare și ”frați siamezi” ce a urmat, a fost unul dintre rarele momente când despre poezie s-ar fi vorbit atât de mult. Circulau pe net, ziare și la tv cântece, versuri, interpreți, clipuri video și audio, interviuri, maxime și fragmente de metafore. Încât România/Moldova păreau a … Read more
A murit Adrian Păunescu. Azi. Am recitit ce scrisesem anul trecut, cu referire la viața de după moarte și la moartea de după viață a altui ”bard național” – Grigore Vieru. Se potrivește. Adică repetă. A exploatat intens sensibilitatea şi emoţiile, fiind un poet al inconștientului pasional. A fost, într-un sens, nihilist. Întreaga sa creaţie … Read more
Un poem pornește de undeva de obicei un rând ”somnoroase păsărele pe la cuiburi se adună” (în care un ins ce-nghite noaptea lacom bucată cu bucată ca pe-o prăjitură încearcă să ne convingă subtil pe noi cititorii, că scrie din deasupra lumii) ori altul ”eu nu strivesc corola de minuni a lumii” (un bun exemplu … Read more